3:18 Dar Dumnezeu a implinit astfel ce vestise mai inainte prin gura tuturor prorocilor Lui: ca, adica, Hristosul Sau va patimi.
A implinit. Aceste cuvinte marcheaza apogeul argumentarii lui Petru si temeiul pentru apelul lui la pocainta. Forta logicii lui se gaseste in faptul ca predica o profetie implinita.
Proorocilor. Vezi Luca 24,24-27. Ca in Fapte 1,16; 2,23, aici Petru subliniaza la fel faptul ca profetii VT au prezis lucrarea lui Hristos. Scopul intregii Scripturi este de a da la iveala planul pentru mantuirea oamenilor, prin suferinta rascumparatoare a lui Hristos. De la cea dintai fagaduinta evanghelica (Gen. 3,15) a fost un fir continuu de marturie prin VT aratand spre ispasirea loctiitoare prin Isus Hristos. Deosebit de plin de insemnatate printre pasagiile VT sunt Psalmi 22,18 (vezi Matei 27,35); Dan. 9,26; Zah. 11,13 (vezi Matei 27,9.10); Isaia 53.
Ca, adica, Hristosul Sau va patimi. Pe cat se stie, Iudeii n-au aplicat niciodata profetia lui Isaia, despre servul suferind, la Mesia. Doctrina despre un Mesia suferind se deosebea cu totul de vederile iudeilor obisnuite in era apostolica si nu a fost inteleasa nici de ucenicii lui Hristos decat dupa invierea Lui. Petru insusi a protestat atunci cand Isus a infatisat lamurit ucenicilor Sai suferintele pe care El urma sa le indure si a fost aspru mustrat pentru repulsia lui de a accepta perspectiva (Matei 16,21-23). Pasajul de fata descopera o remarcabila schimbare in intelegerea lui Petru. Acum el afirma ca suferintele lui Hristos fusesera in acord cu planul divin. Fara indoiala aceasta iluminare venise la apostoli prin invatatura lui Isus de dupa inviere (vezi Luc.24,44-48) si prin iluminarea de la Duhul Sfant in Ziua Cincizecimii. Mai tarziu, Petru a demonstrat din nou intelegerea pe care o avea in ce priveste aceasta doctrina fundamentala cand a scris despre Mantuitorul, purtator de pacate (1Petru 2,23.24).