Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Faptele Apostolilor
Printable ModeFaptele Apostolilor, 3
|
3:1 Petru si Ioan se suiau impreuna la Templu, la ceasul rugaciunii: era ceasul al noualea. [,,Acum”, KJV; ,,Iar”, Nitz]. Gr. de, un cuvant implicand o legatura logica cu cele de mai inainte, si nu un element de timp. Nu e data nici o relatare cu privire la intervalul de timp care trecuse de la Ziua Cincizecimii. Probabil cap. 2,42-47 rezuma o inaintare treptata fara vreun incident impresionant si ar putea sa cuprinda o perioada de cateva luni. E un lucru remarcabil ca Luca, scriitorul care pune un asa accent pe datele cronologice in Evanghelie (Luca 3,1; 6,1), da atat de putine date in Fapte. Evident, Duhul Sfant, care-i calauzea pana, nu a gasit de bine sa lumineze mintea lui asupra acestor aspecte. Petru si Ioan. Aceasta asociere a celor doi apostoli duce naratiunea Evangheliilor intr-o interesanta legatura cu Faptele A. Acesti doi barbati fusesera in stransa legatura. Ei fusesera tovarasi ca pescari pe Lacul Galileei (vezi Luca 5,10). Petru cu Ioan si Iacov se bucurasera de o legatura confidentiala cu Domnul (vezi Marcu 5,37; 9,2; 13,3; 14,33). Petru si Ioan fusesera trimisi sa pregateasca Pastele pe care Isus dorea sa-l manance cu ucenicii Sai (Luca 22,8). In noaptea judecatii lui Isus, Ioan, fiind cunoscut in casa marelui preot, a luat pe Petru si l-a dus in palatul marelui preot (Ioan 18,15.16). La o data ulterioara, Petru si Ioan avea sa fie trimisi sa ajute pe Filip in misiunea din Samaria (Fapte 8,14) si impreuna, cu Iacov urmau sa aprobe lucrarea facuta de Pavel si de Barnaba printre neamuri (Gal. 2,9). Astfel aparitia lor aici e tipica pentru insotirea caracteristica a celor doi apostoli, Petru si Ioan. Se suiau. [,,S-au suit”, KJV]. Mai corespunzator ,,se suiau”. Incidentul ce urma sa fie relatat a avut loc pe cand cei doi apostoli erau in drum spre templu ca sa se inchine. La Templu. [,,In Templu”, KJV; ,,In sanctuar”, Nitz]. Gr. hieron, care cuprindea nu numai sanctuarul, dar si curtea si intregul complex al cladirilor legate de templu (vezi Matei 4,5). Apostolii ,,tot timpul stateau in templu si laudau si binecuvantau pe Dumnezeu” (Luca 24,53; vezi Fapte 2,46). Iudeii convertiti la crestinism nu aveau cladiri bisericesti in care sa se adune, si inca nu le venise in minte ca serviciile templului nu mai aveau insemnatate pentru crestini. Ceasul rugaciunii. Acesta este ceasul al noualea, cam ora trei dupa-amiaza (vezi cap. 2,15; vezi Vol. V, p. 50). Acesta era timpul jertfei de seara (vezi Iosif, Antiquities, xiv.4.3 [65]). Era cunoscut atat ca ,,ceasul rugaciunii” cat si ca ,,timpul tamaierii” (vezi Luca 1,9.10). Sacrificiile de dimineata si de seara erau aduse cu tamaie in ceasurile al treilea si al noualea ale zilei (cam 9 in.a. si 3 d.a.), timp la care cei evlaviosi se rugau in curtile Templului. O rugaciune la amiaza pare de asemenea sa fi fost obisnuita, cel putin pentru unii (vezi Psalmi 55,17; vezi Dan. 6,10; Fapte 10,9). E lucru cunoscut ca in sec. al II-lea d.Hr., o a treia rugaciune zilnica avea loc la apusul soarelui si lucrul acesta s-ar fi putut sa fie o deprindere ceva mai timpuriu. Scrieri rabinice arata ca era permisa o oarecare intarziere in timpul exact al acestor rugaciuni. Practica de a se ruga de trei ori pe zi apare in Biserica Crestina inca din sec. al II-lea, o practica probabil transferata direct din sinagoga iudaica (Didahia 8). Pe la inceputul secolului al III-lea pare ca erau observate, de multi, trei ceasuri de rugaciune (vezi Clement din Alexandria Stromata vii.7). 3:2 Acolo era un om olog din nastere, care era dus si pus in toate zilele la poarta Templului, numita Frumoasa, ca sa ceara de mila de la cei ce intrau in Templu. Din nastere. [,,Din pantecele mamei sale”, KJV; ,,De la nastere”, Nitz]. Relatarea atenta a duratei suferintei omului este oarecum caracteristica pentru Luca (vezi cap. 9,33; 14,8). Ologul era in varsta de aproape 40 de ani la data vindecarii sale (vezi cap. 4,22). Dus. [,,Purtat”, KJV; Nitz]. Mai bine, ,,era mereu purtat”, sau ,,obisnuia sa fie purtat”. Versiunea greaca poate fi inteleasa aici ca indicand fie ca ologul era dus la locul sau de cersit, cand a intalnit pe apostoli, fie ca deja sedea cand au aparut Petru si Ioan. In zilele acelea nu erau nici spitale, nici azile; asa ca pentru a fi ajutat, ologul trebuia sa fie asezat acolo unde oamenii binevoitori ar fi putut sa-l vada (vezi Marcu 10,46; Luca 16,20; 18,35). Multimile care mergeau la Templu ar fi fost inclinate sa ajute, datorita sentimentului religios al momentului. Poarta… numita ,,Frumoasa”. Nici o poarta cu numele acesta nu e cunoscuta in alta parte in Biblie sau in literatura iudaica. Opinia invatatorilor este impartita in ceea ce priveste faptul daca poarta aceasta urmeaza sa fie identificata cu Poarta Susan in zidul exterior al partii de rasarit al ariei templului sau cu Poarta Nicanor, care probabil ducea de la Curtea Neamurilor si la Curtea Femeilor. Unii au plasat aceasta poarta intre Curtea Femeilor si cea a Barbatilor. Daca Poarta Frumoasa constituia o parte a zidului exterior sau era intre curti pare sa depinda in cea mai mare masura de drumul ce se crede ca apostolii l-ar fi parcurs conform acestei relatari. Luca relateaza ca ei au venit la poarta, au vindecat pe om, au intrat in templu si, aparent, dupa ce isi facusera rugaciunile, au intalnit o ceata de oameni in Porticul lui Solomon care fusese atrasa de miracol. Intrucat Porticul lui Solomon pare sa fi fost chiar inauntrul zidului extern (vezi v. 11), Poarta Frumoasa s-ar fi putut sa fie poarta externa, Susan, deoarece, daca ar fi fost poarta interioara dintre curti, ar fi fost necesar ca apostolii sa iasa din nou prin ea ca sa ajunga la Porticul lui Solomon. Totusi, pare oarecum dificil de a explica folosirea de catre Petru si Ioan a unei astfel de porti la inceput, deoarece se afla pe directia Muntelui Maslinilor si nu ar fi fost in directia de unde ar fi intrat ei in templu, ei care locuiau in cetate. Comparata cu alte porti care duceau direct din cetate in templu, ea trebuie sa fi fost putin folosita si nu ar fi fost un loc unde un cersetor sa sada in mod obisnuit. Din cauza acestor dificultati aparente, multi invatati prefera sa presupuna ca apostolii au iesit din nou prin Poarta Frumoasa inainte de a intalni multimea in Porticul lui Solomon si ca aceasta poarta trebuie sa fie identificata cu Poarta Nicanor, situata probabil intre Curtea Neamurilor si Curtea Femeilor. Iosif descrie poarta aceasta astfel: ,,Una, care in afara de sanctuar, era din bronz corintean, si depasea mult in valoare pe acelea impletite cu argint si incrustate cu aur” (War V.5.3 [201]). Cu privire la poarta aceasta Misna declara: ,,Toate portile originare au fost inlocuite cu porti de aur cu exceptia portilor lui Nicanor, deoarece cu ele s-a savarsit o minune; unii spun, insa, ca din cauza ca arama de pe ele stralucea [ca aurul]” (Misna Middoth 2.3, ed. Soncio a Talmudului, p.7,8). Punand toate dovezile laolalta, e probabil ca Poarta Frumoasa trebuie sa fie identificata cu Poarta lui Nicanor. Ca sa ceara milostenie. Imprejurimile Templului, ca si acelea ale moscheii moderne si ale unora din marele catedrale ale Europei, fara indoiala erau intesate de orbi, ologi, schilozi si cersetori de toate soiurile. 3:3 Omul acesta, cand a vazut pe Petru si pe Ioan ca voiau sa intre in Templu, le-a cerut milostenie. Sa intre in Templu. [,,Sa mearga in templu”, KJV]. Faptul ca apostolii erau gata sa intre in templu, probabil pentru a se inchina, i-a recomandat pentru mintea ologului ca fiind oameni evlaviosi de la care putea sa astepte o milostenie. A cerut milostenie. In nevoia lui, ologul nu putea sa vada dincolo de nevoile si mijloacele vizibile. Chiar si cel mai evlavios om ca ologul, dupa vindecare (v. 8), s-ar putea sa nu recunoasca sursele dumnezeiesti din cauza nevoilor lui fizice imediate. Petru si Ioan nu prezentau nici o dovada exterioara ca erau purtatori de putere divina. Pe de alta parte, acest olog, un martor zilnic al slujbelor templului, si poate un furnizor al clevetirilor lui, nu ar fi putut sa fie nestiutor de evenimentele impresionante care insotisera crucificarea si invierea recenta a lui Isus. 3:4 Petru, ca si Ioan, s-a uitat tinta la el, si a zis: Uita-te la noi! S-a uitat tinta. [,,Atintindu-si ochii”, KJV; ,,Pironind privirea”, Nitz]. Sau, ,,dupa ce a privit la” (vezi Fapte.1,10; Luc.4,20). Uita-te la noi. Petru si Ioan nu aveau de gand sa lase a se intelege ca ologul trebuia sa creada ca ei aveau putere in ei insisi sa-l vindece (vezi v. 6). Dar au cautat sa-i captiveze atentia spre ei, pentru ca ei apoi sa-l poata indrepta la Hristos. 3:5 Si el se uita la ei cu luare aminte, si astepta sa capete ceva de la ei. Astepta. [,,Asteptand”, KJV]. Nadejdea omului nu s-a ridicat mai sus de satisfacerea trecatoare a unei nevoi fizice pe care cativa bani ar fi putut sa o procure. 3:6 Atunci Petru i-a zis: Argint si aur, n-am; dar ce am, iti dau: In Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoala-te si umbla! Argint si aur. Relatarile din cap. 2,45; 5,2 arata ca apostolii erau detinatorii fondurilor incredintate conducerii bisericii de catre generozitatea comunitatii crestine. Se putea intelege ca Petru si Ioan nu aveau banii lor proprii, dar de ce nu i-ar fi dat ologului din tezaurul bisericii? Sau ca ei n-aveau nimic din fondurile acestea asupra lor in momentul acesta sau pentru vreun motiv oare considerau ca asemenea bani trebuiau sa fie rezervati pentru folosul membrilor societatii crestine. Dar ei aveau de dat ceva mai mult decat bani, un dar pe care biserica in bogatia ei de mai tarziu nu a aratat ca il mai are. O anecdota remarcabila se povesteste despre Thomas Aquinas, care a vizitat pe Papa Inocent IV, avand pe masa in fata lui o suma de bani foarte mare. Papa ii spune: ,,Vezi, Thomas, ca Biserica nu poate spune ca Biserica primara: ’Argint si aur nu am’. ,,Dar, Sfinte Parinte”, a replicat Aquines, ,,nu poate zice nici cum a zis Petru ologului: ,,Ridica-te si umbla”. Ce am. Luca deja se referise la ,,minuni si semne”, savarsite de apostoli inainte de acest incident (cap. 2,43); asa ca aceasta s-ar putea sa nu fie cea dintai minune a lui Petru dupa ziua Cincizecimii. Pasajul acesta il arata vorbind cu fermitate. In prezenta acestui mare incident fiecare crestin ar trebui sa se intrebe: Ce am eu de dat? Cineva nu poate sa dea ceea ce nu a primit, si nici nu poate sa dea dintr-o inima lipsita de generozitate. El nu poate sa dea pe Hristos cand nu-l are pe Hristos. Dar cand are pe Hristos, el stie lucrul acesta si doreste cat repede sa imparta altora darul lui pretios. In numele. Numele lui Isus Hristos, Mantuitorul uns, cuprinde descrierea persoanei si caracterului divinului lui purtator. Invocarea respectuoasa a numelui a avut ca rezultat o demonstrare a puterii Lui. Recunoasterea si invocarea puterii acestui nume e frecventa in cartea Faptele Apostolilor (vezi cap. 4,10.12; 9,14; 16,18; 19,5.13; 22,16). Deplina incredere cu care a fost rostit acest nume de catre Petru la actul vindecarii era o exprimare de credinta simpla in fagaduinta Domnului (Marcu 16,18,). Vezi Fapte 3,16. Isus Hristos din Nazaret. Numele poate ca nu era nou pentru olog. Fusese candva un orb care primise vederea la Scaldatoarea Siloam (Ioan 9,7.8). Poate ca vindecarea slabanogului la Betesda (Ioan 5,2-9) era cunoscuta si ea de omul acesta care suferea de aceeasi infirmitate. Nazaretul era un loc cu o reputatie proasta (Vezi Ioan 1,46). Potrivit cu relatarea lui Ioan, Nazaretul a fost trecut in inscriptia de la cruce (cap. 19,17). Nu numai provenienta galieleeana a lui Isus (cap. 7,40-42), dar si faptul ca El venea din Nazaret, era o piatra de poticnire pentru Iudei. Trebuie sa fi fost o mare punere la incercare a credintei pentru olog sa raspunda invitatiei lui Petru. Numai cu cateva saptamani mai inainte, Cel care purta numele acesta ajunsese de ocara si condamnat la moarte pe cruce, ca unul care inselase poporul. Dar rostirea numelui in credinta a deschis calea pentru lucrarea puterii lui Dumnezeu. ,,De indata ce numele lui Isus este pomenit cu iubire si gingasie, ingerii lui Dumnezeu se apropie pentru a domoli si a supune inima”. (CM 112). Scoala-te si umbla. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p.10) cu privire la faptul daca pasajul acesta ar trebui sa sune asa sau doar: ,,Umbla!”. Omul acesta nu umblase niciodata, sau daca umbla, o facea poticnindu-se foarte rau, deoarece fusese infirm din nastere (vers.2). Porunca lui Petru trebuie sa fie ascultata in puterea lui Dumnezeu, indiferent de imprejurari. Ascultarea in credinta insemna sanatate. 3:7 L-a apucat de mana dreapta, si l-a ridicat in sus. Indata i s-au intarit talpile si gleznele; L-a ridicat. Gestul lui Petru a venit ca un ajutor amabil pentru credinta copilareasca a ologului si poate abia acum revarsandu-se. Era un ajutor tranzitoriu, intinzandu-se ca o punte peste prapastia momentana dintre ultimul moment de neajutorare a omului si intaiul moment al acceptarii din partea sa prin credinta a faptului ca asupra lui se savarsise o minune. Asa cum a facut Petru, tot asa trebuie sa faca copiii lui Dumnezeu: ,,Intariti mainile slabanogite si intariti genunchii cari se clatina” (Isaia 35,3). I s-au intarit. [,,A primit putere”, KJV]. Mai de graba, ,,au fost intarite”. Tendoanele si muschii slabi si molesiti au fost facuti tari si activi. Gleznele. [,,Oasele gleznelor”, KJV]. Mai de graba ,,gleznele”. Luca era medic (Col. 4,14), si astfel e aici un scriitor cu experienta medicala care descrie precis ce se petrecuse cu ologul. 3:8 dintr-o saritura a fost in picioare, si a inceput sa umble. A intrat cu ei in Templu, umbland, sarind, si laudand pe Dumnezeu. Dintr-o saritura a fost in picioare si a inceput sa umble. [,,Sarind a stat in picioare si a umblat”, KJV]. ,,A umblat” probabil e mai bine tradus prin ,,a inceput sa umble”. Cand i-a venit omului puterea a facut o saritura in sus; apoi s-a descoperit in stare sa stea in picioare pentru prima data in viata sa. El umbla si alterna pasii cu sarituri de bucurie. In Templu. Cum ar fi dorit omul acesta, in decursul anilor, dupa libertatea fizica de a merge pe picioarele lui in templu pentru a se inchina asa cum faceau altii. Acum, in stare de a face lucrul acesta, a intrat imediat. La ora aceasta, ceasul de rugaciune, curtile templului erau pline de inchinatori. Ce uimire trebuie sa fi cuprins multimea cand l-au vazut ,,umbland, sarind si laudand pe Dumnezeu”. 3:9 Tot norodul l-a vazut umbland si laudand pe Dumnezeu. Norodul l-a vazut. Minunea nu a fost facuta ,,intr-un ungher” [colt]. Martorii vindecarii erau numerosi si printre ei trebuie sa fi fost multi care de ani de zile cunoscusera pe omul acesta ca fiind schilod. Lucrul acesta a fost recunoscut si de autoritatile iudaice (cap. 4,16). Relatarea amanuntita si plina de dovezi pe care Luca o face aici aduce convingere pentru cineva care o citeste. A fost bazata fara indoiala pe istorisirile martorilor oculari cu care a vorbit si autentificate de Inspiratie. Dumnezeul care a creat poate sa creeze din nou, si El face asa cand doreste. 3:10 Il cunosteau ca era cel ce sedea la poarta Frumoasa a Templului, ca sa ceara de pomana, si s-au umplut de uimire si de mirare pentru cele ce i se intamplasera. Il cunosteau. Mai de graba, ,,il recunosteau”. Oamenii stiau ca omul fusese intr-adevar olog si ca nu era un impostor. Ei stiau ca acum era vindecat. Ei au putut vedea ca intrase in Templu, sarind si bucurandu-se de sanatate si laudand pe Dumnezeu. La poarta ,,Frumoasa”. Vezi vers.2. 3:11 Fiindca el se tinea de Petru si de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei in pridvorul zis al lui Solomon. Se tinea de Petru si de Ioan. [,,Tinea pe Petru si pe Ioan”, KJV; ,,El tinand pe Petru si pe Ioan”, Nitz]. Exista oarecare dovezi textuale (cf. p.10) pentru exprimare: ,,Cand Petru si Ioan au iesit, el a mers impreuna cu ei tinandu-i; si cei care erau uimiti stateau in porticul numit al lui Solomon”. O asemenea redare ajuta sa se rezolve problema amplasarii Portii Frumoase si, desi probabil ca nu e originala, pare sa fie o dovada timpurie in favoarea identificarii ei ca Poarta Nicanor (vezi vers.2). Mirat. [,,Mult uimit”, KJV; ,,Uimiti fiind”, Nitz]. Tocmai din Pridvorul [Porticul] lui Solomon, numai cu cateva luni mai inainte, la Praznicul Innoirii (Ioan 10,22.23), Isus predicase oamenilor despre lucrarile lui Dumnezeu. Amintirea a ceea ce El spusese atunci trebuie sa fi ramas in mintea celor doi ucenici. Oamenii se plansesera pentru ca Isus nu le spunea deschis daca era Hristosul (Ioan 10,24-26), si totusi erau gata sa-L omoare cu pietre cand a pretins ca e una cu Tatal (Ioan 10,30-33). Acum aud ca e proclamat ,,Cel Sfant”, ,,Domnitorul vietii”; ca este insusi Hristosul, Mesia din profetie (Fapte 3,14.15.18). Pridvorul. [,,Portic”, KJV; Nitz]. Gr. stoa, ,,portic”, ,,coridor boltit”. Nu se gaseste nici o mentionare a unui portic ,,care e numit al lui Solomon” in relatarea originala a cladirii primului templu. Iosif (Antiquities XX.9.7) fixeaza acest portic pe latura de est a ariei templului. El spune (War v.5.2 [190]) ca se distingea prin doua siruri de coloane inalte, aproximativ de 10 m. Porticului acestuia i s-a dat numele lui Solomon, probabil pentru ca cuprindea urme ale cladirii mai vechi de pe timpul lui Zorobabel. Cand Irod Agripa I. completa lucrarea bunicului sau, oamenii au cautat sa-l convinga sa darame porticul acesta si sa-l construiasca din nou, dar el a refuzat sa faca lucrul acesta. 3:12 Petru, cand a vazut lucrul acesta, a luat cuvantul, si a zis norodului: Barbati Israeliti, pentru ce va mirati de lucrul acesta? De ce va uitati cu ochii tinta la noi, ca si cum prin puterea noastra sau prin cucernicia noastra am fi facut pe omul acesta sa umble? Pentru ce va mirati? Acesta este o intrebare asemanatoare cu aceea a ingerului: ,,De ce stati si va uitati?” (cap. 1,11). In ambele locuri ideea este ca martorii miracolului n-ar fi trebuit sa fie asa de uimiti de eveniment asa cum evident erau. De ce va uitati cu ochii tinta la noi? [,,De ce priviti cu asa zel la noi?, KJV; ,,Pentru ce pironiti ochii la noi?”, Nitz]. Literal, ,,la noi de ce priviti tinta?” (vezi cap. 1,10). Nu unor oameni obisnuiti ca Petru si Ioan, ci numai unei puteri divine trebuie sa i se puna in seama minunea. Cucernicia. [,,Sfintenia”, KJV; ,,Temere de Dumnezeu”, Nitz]. Mai de graba, ,,evlavia”, sau ,,devotiunea”. Cuvintele lui Petru reamintesc teoria populara ca daca un om e indeajuns de evlavios, Dumnezeu il va asculta si mari rezultate vor urma (vezi Ioan 9,31). Aici apostolul respinge orice idee de felul acesta. Nici un gest de evlavie personala nu i-ar fi fost de folos lui Petru; numai puterea lui Dumnezeu manifestata in numele lui Isus din Nazaret putea face lucrarea aceasta. 3:13 Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, Dumnezeul parintilor nostri, a proslavit pe Robul Sau Isus, pe care voi L-ati dat in mana lui Pilat; si v-ati lepadat de El inaintea lui, macar ca el era de parere sa-I dea drumul. Dumnezeul lui Avraam. Aici este un ecou a propriei invataturi si frazeologii a Domnului nostru (vezi Matei 22,32), desi expresia este din VT (Exod 3,6.15). Sustinand ca Isus era Fiul Dumnezeului lui Avraam, Petru reasigura pe ascultatorii sai Iudei ca el nu predica un Dumnezeu nou, ci ca el lega pe Isus de Dumnezeul parintilor lor. Robul. [,,Fiu”, KJV; ,,Sluga”, Nitz]. Gr. pais, un cuvant care poate insemna fie ,,fiu” fie ,,serv”. In sensul din urma e folosit in LXX in ultimele capitole din Isaia pentru ,,robul Domnului”. De fapt, pasajul prezent accentueaza textul din Isaia 52,13. In NT pais e aplicat la Hristos in Matei 1,18; Fapte 3,26; 4,27.30. Aceste pasaje sugereaza ca Matei si Luca intelegeau ca Servul suferind al lui Isaia era o figura aplicativa la Hristos. Vezi Isaia 41,8. La-ti dat. Sau, ,,predat”. Petru e sincer si indraznet in plasarea blamului pentru moartea lui Isus asupra iudeilor, asa cum aveau s-o faca totdeauna apostolii de aici inainte. Lepadat. [,,Tagaduit”, KJV; Nitz]. vezi Ioan 19,15. El era de parerea. [,,Determinat”, KJV; ,,Gasi cu cale”, Nitz], sau ,,decis”. Pilat hotarase pe buna dreptate sa elibereze pe Isus ca nevinovat (Ioan 19,4), dar iudeii, spre marea lor ocara si blamare, l-au determinat sa condamne pe Hristos la moarte. 3:14 Voi v-ati lepadat de Cel Sfant si Neprihanit, si ati cerut sa vi se daruiasca un ucigas. Cel Sfant. Aceasta este o desemnare impresionanta, probabil nu noua, pentru ascultatorii lui Petru, deoarece apare in literatura iudaica intertestamentala (vezi Ioan 6,69). Demonizatul o folosise cu privire la Hristos (Marcu 1,24). La judecarea Lui, Isus fusese gasit nevinovat de toate acuzatiile (Marcu 15,10; Luca 23,4). Atat Pilat, cat si sotia lui dadusera marturii accentuate cu privire la nevinovatia lui Isus (Matei 27,19.24). Asa a facut si talharul pocait (Luc.23,41) si sutasul (vers.47). Vezi Fapte 2,27. Neprihanit. [,,Drept”, KJV]. Vezi 1 Petru 3,18; 1 Ioan 2,1; vezi Fapte 7,52). Cerut… un ucigas. [,,Dorit un ucigas”, KJV]. Adica, Baraba (vezi Marcu 15,7; Luca 23,19). 3:15 Ati omorat pe Domnul vietii, pe care Dumnezeu L-a inviat din morti; noi suntem martori ai Lui. Domnul vietii. Gr. archegos tes zoes, care este mai bine tradus ,,autor al vietii” (cf. Evrei 12,2; in cap.2,10 archegos e tradus ,,capetenia”). Hristos este incepatorul vietii. ,,In Hristos este viata originara, neimprumutata, nederivata” (DA 530). ,,Domnitorul vietii”, ,,Capetenia… mantuirii” (Evrei 2,10), este prin urmare, Cel de la care vine viata si mantuirea. Hristos este clar prezentat ca Autor al vietii. El insusi a ridicat de repetate ori aceeasi pretentie emfatica (vezi Ioan 3,14.15; 5,26.40; 6,48.51). Iudeii alesesera sa pastreze in viata un ucigas si sa dea mortii pe Autorul si Datatorul vietii. Dumnezeu L-a inviat. Ca Tatal a fost Cel care a inviat pe Hristos din morti este de repetate ori afirmat in Noul Testament (Fapte 2,24; Rom. 6,4; 8,11). In acelasi timp Isus declara ca El Insusi avea putere sa-Si dea viata si sa o ia iarasi (Ioan 10,18). Aceste doua declaratii cu privire la inviere nu sunt contradictorii. Desi Hristos avea viata in Sine, totusi ca Fiu intrupat care ,,a luat chip de rob” (Filip. 2,7), El nu putea ,,sa faca nimic de la Sine” (Ioan 5,19). Isus a exercitat puterea Sa divina numai la porunca Tatalui. Astfel desi ,,Mantuitorul a iesit din mormant prin viata care era in Sine Insusi” (DA 785), El a facut lucrul acesta la chemarea lui Dumnezeu Tatal Sau. Ai Lui. [,,Despre care”, KJV; ,,Pentru care”, Nitz]. Petru atesta din nou singurul fapt central ca apostolii stiau despre ce vorbeau. Ei cunoscusera pe Domnul, ei Il vazusera pe Domnul, ei Il vazusera murind, si-L vazusera inviat. 3:16 Prin credinta in Numele lui Isus, a intarit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeti si-l cunoasteti; credinta in El a dat omului acestuia o tamaduire deplina, cum vedeti cu totii. Numele lui. De repetate ori in NT, si mai ales in Faptele Apostolilor, numele lui Isus este prezentat ca mijlocul prin care sunt savarsite minunile si e obtinuta mantuirea (Fapte 3,6; 4,10.12.17.18; 16,18; Marcu 9,38; Luca 10,17). Folosirea cuvantului ,,nume” in legatura aceasta e de inteles in termenii bogatei implicatii pe care o are in NT. Vezi Fapte.2,21. Invatatii au scos in evidenta faptul ca in antichitate anumite nume erau considerate ca avand o sfintenie speciala si eficacitate particulara. Astfel printre iudeii perioadei de dupa exil, numele divin Yahweh (Iehova) era pastrat ca un secret cunoscut numai de marele preot si adevarata lui pronuntare a fost in cele din urma pierduta cu totul. Rostirea altor nume era considerata deosebit de eficienta in savarsirea minunilor. Iosif (Antiquities viii.2.5 [46-49]) relateaza ca a vazut un om cu numele Eleazar care se spunea ca scotea demoni prin folosirea numelui lui Solomon. Folosirea numelui lui Isus pentru acelasi scop a fost incercata de cei sapte fii ai lui Sceva la Efes (cap.19,13.14). Ei considerau ca simpla folosire a numelui avea o putere magica. Fara indoiala, multi din cei care observau minunile pe care ucenicii lui Isus le savarseau in numele Lui considerau ca eficacitatea acelor minuni se gasea numai in folosirea unui nume magic. Vezi Vol. I, p.170-173. Este clar si mai presus de orice indoiala ca ucenicii, savarsind minuni, nu foloseau numele lui Hristos cu cea mai mica intentie de a invoca vreo putere magica. In VT cuvantul ebraic shem, ,,nume”, este uneori folosit in sensul de ,,caracter” (vezi Ier. 14,7.21), si poate fi aproape sinonim cu persoana insasi (vezi Psa.18,49). Aceasta stransa legatura dintre nume si caracter e ilustrata de bogatia de nume din VT care arata caracterul purtatorilor lor sau anticiparea pe care parintii o faceau cu privire la persoana copiilor lor. Aceeasi idee de ,,caracter” e probabil intelesul cuvantului ,,nume” in lucrarea apocrifa, Enoh (cap. 48,7), unde se spune despre Fiul omului: ,,Deoarece in numele lui, ei [cei drepti] sunt mantuiti”. Un alt aspect al acestei dezvoltari e vazut in vremurile NT cand cuvantul grecesc pentru ,,nume” (onoma) ar putea sa insemne ,,persoana”. Intr-un papirus egiptean din anul 13 d.Hr., apare expresia, ,,de la numele scris mai jos”, insemnand, natural, ,,de la persoana subsemnata”. O intrebuintare similara apare in Fapte 1,15; Apoc. 3,4; 11,18. Toate acestea arata ca, prin folosirea numelui lui Isus in savarsirea de minuni si in proclamarea mantuirii, apostolii declarau ca puterea vindecatoare si mantuitoare era exercitata in stransa legatura cu persoana si caracterul lui Isus Hristos. Declaratia lui Petru in Pasajul de fata ca ,,numele Lui a intarit pe omul acesta” era o afirmare ca Hristos Insusi savarsea minunea si nu o incantatie magica actionand asupra ologului. Puterea lui Hristos e la indemana oricui, dar trebuie sa fie acceptata prin credinta vie in El. Il vedeti si-l cunoasteti. Aici nu era nimic ascuns, nici o intamplare si nici un viclesug. Nu a fost nici o substituire a unei persoane sanatoase, sub pretentia ca un olog fusese vindecat. Toti stiau ca omul fusese olog si acum il vedeau vindecat. In El. [,,Prin El”, KJV; ,,Printransul”, Nitz]. Sau, ,,prin El”, adica Hristos. Vezi 1 Petru 1,21. Credinta care era atat in vindecatorul Petru, cat si in omul vindecat era lucrata in fiecare din ei prin puterea lui Hristos. Petru era un primitor al puterii lui Dumnezeu prin credinta, omul de asemenea a primit credinta care l-a facut in stare sa accepte vindecarea fizica. Credinta vindecatoare este ea insasi un dar (Rom.12,3; 1Cor.12,9). Tamaduire deplina. Sau ,,intregime”. 3:17 Si acum, fratilor, stiu ca din nestiinta ati facut asa, ca si mai marii vostri. Stiu. [,,Cunosc”, KJV]. Din nestiinta. [,,Cu ignoranta”, KJV]. Nestiinta, ,,ignoranta” e primejdioasa atat in cele spirituale, cat si in celelalte lucruri. Oamenii pot pacatui din nestiinta, ca in cazul de fata, dar nestiinta nu e un argument valabil pentru atenuarea pacatului. Chiar si in carmuirea civila, necunoasterea unei legi nu scuza calcarea ei. Fata de pacatele din nestiinta trebuie sa se faca o pocainta tot atat de sincera ca si fata de oricare alte pacate. Deosebit de vinovati sunt oamenii care sunt nestiutori, din cauza ca ingaduie ca prejudecata si sentimentul sa-i impiedice de a cunoaste lucrurile acelea pentru care dau marturie ratiunea si constiinta. Compara Luca 23,34. 3:18 Dar Dumnezeu a implinit astfel ce vestise mai inainte prin gura tuturor prorocilor Lui: ca, adica, Hristosul Sau va patimi. A implinit. Aceste cuvinte marcheaza apogeul argumentarii lui Petru si temeiul pentru apelul lui la pocainta. Forta logicii lui se gaseste in faptul ca predica o profetie implinita. Proorocilor. Vezi Luca 24,24-27. Ca in Fapte 1,16; 2,23, aici Petru subliniaza la fel faptul ca profetii VT au prezis lucrarea lui Hristos. Scopul intregii Scripturi este de a da la iveala planul pentru mantuirea oamenilor, prin suferinta rascumparatoare a lui Hristos. De la cea dintai fagaduinta evanghelica (Gen. 3,15) a fost un fir continuu de marturie prin VT aratand spre ispasirea loctiitoare prin Isus Hristos. Deosebit de plin de insemnatate printre pasagiile VT sunt Psalmi 22,18 (vezi Matei 27,35); Dan. 9,26; Zah. 11,13 (vezi Matei 27,9.10); Isaia 53. Ca, adica, Hristosul Sau va patimi. Pe cat se stie, Iudeii n-au aplicat niciodata profetia lui Isaia, despre servul suferind, la Mesia. Doctrina despre un Mesia suferind se deosebea cu totul de vederile iudeilor obisnuite in era apostolica si nu a fost inteleasa nici de ucenicii lui Hristos decat dupa invierea Lui. Petru insusi a protestat atunci cand Isus a infatisat lamurit ucenicilor Sai suferintele pe care El urma sa le indure si a fost aspru mustrat pentru repulsia lui de a accepta perspectiva (Matei 16,21-23). Pasajul de fata descopera o remarcabila schimbare in intelegerea lui Petru. Acum el afirma ca suferintele lui Hristos fusesera in acord cu planul divin. Fara indoiala aceasta iluminare venise la apostoli prin invatatura lui Isus de dupa inviere (vezi Luc.24,44-48) si prin iluminarea de la Duhul Sfant in Ziua Cincizecimii. Mai tarziu, Petru a demonstrat din nou intelegerea pe care o avea in ce priveste aceasta doctrina fundamentala cand a scris despre Mantuitorul, purtator de pacate (1Petru 2,23.24). 3:19 Pocaiti-va dar, si intoarceti-va la Dumnezeu, pentru ca sa vi se stearga pacatele, ca sa vina de la Domnul vremurile de inviorare, Pocaiti-va. Gr. metanoeo, ,,a-si schimba mintea”, si intr-un sens spiritual, ,,a se pocai” (vezi Matei 3,2). Aceasta chemare la pocainta este culminarea logica la aspra mustrare a acuzatorilor sai de catre Petru. O atare mustrare nu ar avea nici un rost, daca nu ar fi fost intentionata sa produca pocainta. Asa stau de fapt lucrurile cu orice predicare a Evangheliei. Intoarceti-va. Gr. epistrepho, ,,a se intoarce imprejur”. In LXX cuvantul acesta e folosit adesea pentru a traduce ebr. shub, ,,a reveni”, ,,a se intoarce”, un cuvant care adesea are sensul spiritual de a reveni la Dumnezeu (vezi Exod 18,30). Epistrepho e un cuvant deosebit de potrivit pentru schimbarea care are loc cand cineva primeste pe Hristos ca Mantuitor si Imparat, si Luca il foloseste de repetate ori in sensul acesta (vezi Fapte 9,35; 11,21; 26,20). Convertirea este baza unei adevarate experiente crestine. Ea se deosebeste de renastere (Ioan 3,3-5) numai prin faptul ca poate fi considerata ca un act al omului de a se intoarce de la vechea lui viata de pacate, pe cand nasterea din nou sau renasterea, este lucrarea Duhului Sfant asupra omului simultan cu intoarcerea lui. Niciuna din fazele experientei nu poate fi o realitate fara Duhul Sfant. Dar Duhul Sfant nu-Si poate face lucrarea pana cand omul nu e dispus sa ingaduie lui Dumnezeu sa puna stapanire pe viata lui (vezi Apoc.3,20). Stearga. [,,Sa fie sterse”, Nitz]. De repetate ori in Scriptura iertarea pacatului e zugravita ca o spalare (vezi Ioan 13,10; Apoc.1,5; vezi Apoc.22,14). Ideea stergerii pacatului e similara. Imaginea care poate sa stea la baza cuvintelor de aici e aceea a unei acuzari care catalogheaza pacatele penitentului si pe care iubirea iertatoare a Tatalui o anuleaza (vezi Isaia 43,25; Col. 2,14; vezi Matei 1,21; 3,6; 26,28; Luca 3,3). Rezultatul imediat pentru aceia care au acceptat chemarea lui Petru la pocainta a fost iertarea pacatelor. In sensul acesta, stergerea pacatelor lor poate fi primita ca avand loc imediat. In ultima instanta, stergerea finala a pacatului are loc chiar inainte de a doua venire a lui Hristos. In legatura cu incheierea lucrarii lui Hristos ca Mare Preot (vezi mai jos la ,,ca sa”, ,,cand”). Vinovatia pentru anumite pacate este anulata cand ele sunt marturisite si iertate; ele sunt sterse din raport in ziua judecatii (cf. Ezec.3,20; 18,24; 33,13; GC 485). Ca sa. [,,Cand”, KJV; ,,Ca sa”, Nitz]. Gr. hopos an, ,,asa ca sa”. Lexicografii si gramaticienii sunt unanimi ca hopos an arata mai de graba scopul decat timpul. Hopos, cu sau fara an (sensul nu e distins), apare de 56 de ori in NT, si numai aici e tradus [in KJV] ,,cand”. In alta parte e tradus ,,cum” (Matei 22,15; Luca 24,20), ,,asa ca” (Luca 16,26), dar in cele mai multe cazuri e tradus ,,ca sa”, sau prin alta expresie de scop (Fapte 8,5; 9,12.17.24; Rom. 3,4; etc.). Nicaieri traducatorii lui KJV nu introduc un element de timp decat in Fapte 3,19. Asa ca pasajul de fata ar trebui sa zica ,,asa ca”, [,,ca sa] si nu ,,cand”. Felul de exprimare din KJV pare sa fi aparut in felul urmator: Din versiunile latine cele mai timpurii reiese ca au tradus corect pe hopos an prin ut, care in latina, cand e folosit ca o conjunctie, adesea inseamna ,,asa ca”. Totusi, ut este oarecum ambiguu deoarece, intr-o expresie temporala, poate insemna ,,cand”. Copisti de mai tarziu, citind pasajul, pare ca aveau indoiala cu privire la intelesul care trebuia sa fie dat lui ut aici. Unii, gandind ca era intentionat intelesul adverbial, au schimbat cuvantul in cum, ,,cand”, sau au inserat pe cum la margine spre a calauzi pe cititor la interpretarea versetului. Asa ca unele texte latine spun cum, ,,cand”, in loc de ut. Altii, inclusiv editiile obisnuite ale Vulgatei, au o exprimare dezvoltata, ut cum, ,,asa ca atunci cand”, care probabil a aparut prin incorporarea glosei marginale, cum, in text fara a lasa la o parte pe ut. Insa o astfel de exprimare nu da un sens gramatical clar. Totusi se gaseste in cele mai multe texte latine medievale tarzii, si din acestea a fost luat in Biblia engleza cea mai timpurie. La fel, traducerea lui Wycliffe (1382), facuta dupa Vulgata, zice: ,,Ca pacatele voastre sa fie indepartate, ca atunci vor veni timpurile reinviorarii prin fata Domnului nostru”. Tyndale (1534) a pus bine gramatical pasajul, dar a produs o traducere gresita: ,,Ca pacatele voastre sa poata fi indepartate, cand vine timpul inviorarii pe care il vom avea de la prezenta Domnului”. Aceasta redare a lui hopos an ca fiind ,,cand”, a trecut in KJV. Totusi, versiunea greaca trebuie sa fie tradusa: ,,ca pacatele noastre sa poata fi sterse, ca sa poata veni timpul de reinviorare de la fata Domnului” (RSV). Convertirea pacatosilor are putere de a grabi implinirea scopurilor lui Dumnezeu si deci sa grabeasca venirea imparatiei Sale in deplinatatea ei. Desi e adevarat ca versiunea greaca la acest pasaj nu contine calitatea temporala pe care o sugereaza exprimarea din KJV, totusi un studiu al textelor inrudite da la iveala ca aici e prezentata de Petru o oarecare succesiune de timp. El invita pe ascultatorii sai sa se pocaiasca” si sa se ,,intoarca”. Actele acestea, spunea el, aveau sa fie urmate de 1) stergerea pacatelor lor, 2) venirea ,,vremurilor de inviorare”, si 3) aratarea in slava a lui Isus Hristos. In orice tratare a succesiunii de timp in cuvintele lui Petru trebuie sa fie retinute doua puncte: 1) In comun cu ceilalti ucenici, Petru nu cunostea ,,vremurile sau soroacele” (Fapte 1,7 cf. Ioan 21,20-23). El avea o vedere limitata a viitorului, si cu bucurie nadajduia in apropiata revenire a Domnului sau (vezi Nota Aditionala la Rom.13). 2) Prin iluminare divina, Petru a vazut ca anumite profetii ale zilelor de pe urma aveau o implinire in vremea lui. Intr-adevar, iluminarea lui se poate sa-l fi facut in stare sa vada numai aceasta implinire imediata si care s-a dovedit a fi o implinire limitata, desi punctul acesta nu e vital pentru discutia aceasta. De pilda, in Ziua Cincizecimii el a declarat ca profetia lui Ioel, ,,in zilele de pe urma” Dumnezeu urma sa toarne Duhul Sau peste toata faptura [,,orice faptura”], isi gasea atunci o implinire (Fapte 2,14-18). Intr-adevar aceasta era o implinire limitata a profetiei cu privire la o revarsare dumnezeiasca. Mai era adevarat, asa cum deja s-a afirmat, ca intr-un anumit sens al cuvantului pacatele celor convertiti erau sterse atunci, deoarece erau acoperite de sangele salvator al lui Isus Hristos. Dar in perspectiva planurilor in desfasurare ale lui Dumnezeu, mai ales a profetiei care se implineste, putem vedea acum ca in sensul cel mai literal si deplin ,,zilele de pe urma” sunt zilele noastre prezente si ca acum putem astepta pe buna dreptate venirea lui Hristos. La fel, vedem ca marea revarsare a Duhului lui Dumnezeu, marile ,,timpuri de reinviorare”, apartin mai ales zilelor noastre, zilele ,,ploii tarzii” (vezi Ioel 2,23). Ce ocazie minunata putem vedea – si de fapt ar trebui sa vedem – stergerea pacatelor ca apartinand vremii noastre. Pentru ce ar trebui sa o separam de celelalte doua evenimente despre care Petru spunea ca urmeaza sa aiba loc? Intr-adevar cand studiem subiectul acesta al stergerii pacatelor in cadrul lucrarii lui Hristos in sanctuarul ceresc (vezi Dan. 8,14), descoperim ca stergerea faptica a pacatelor are loc in ultimele zile ale istoriei pamantului, predicand imediat venirea lui Hristos (vezi PP 357,358; GC 421,422; vezi Ezechiel 18,24). Ca aceste trei evenimente sunt legate laolalta e facut mai evident de RSV: ,,Pocaiti-va dar, si intoarceti-va din nou, ca pacatele voastre sa poata fi sterse, ca timpuri de reinviorare sa poata veni de la fata Domnului si ca El sa poata trimite pe Hristos” (Fapte 3,19.20). In felul acesta devine evident ca afirmatia lui Petru (vers.19) luata ca un tot, contine un element foarte precis de timp. Evident, Petru, vorbind prin inspiratie si dincolo de propria sa intelegere marginita, se refera precis la doua mari evenimente ale ultimelor zile ale pamantului – 1) mare revarsare a Duhului lui Dumnezeu si 2) stergerea finala a pacatelor celor drepti – care sunt legate de un al treilea eveniment culminant – a doua venire a Domnului Hristos. De la Domnul. [,,De la prezenta”, KJV; ,,De la fata Domnului”, Nitz]. Literal, ,,de la fata”. ,,Inviorarea” vine direct de la tronul lui Dumnezeu. 3:20 si sa trimita pe Cel ce a fost randuit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, Sa trimeata. [,,El va trimite”, KJV; ,,Sa va trimita”, Nitz]. Tema dominanta a scriitorilor NT este reintoarcerea lui Hristos. Vezi vers.19. Ce a fost randuit. [,,Inainte a fost predicat”, KJV; ,,Cel dintre randuiti”, Nitz]. Dovezi textuale atesta (cf. p.10) pe ,,a fost randuit” mai de graba decat ,,mai inainte predicat”. In felul acesta pasajul ar suna: ,,care a fost randuit pentru voi”. In mintea lui Dumnezeu, planul mantuirii a fost fixat din vesnicie (vezi Matei 25,34; Ef. 1,4; Apoc. 13,8) si a fost implinit chiar in fata rezistentei lui Satana si a oamenilor pacatosi. Ramane pentru cei interesati cuprinsi in plan sa implineasca conditiile prin ascultare (cf. Luca 22,42; Evr.10,7). 3:21 pe care cerul trebuie sa-L primeasca, pana la vremurile asezarii din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfintilor Sai proroci din vechime. Cerul trebuie sa-L primeasca. Ucenicii fusesera martori la inaltarea lui Hristos la cer (cap. 1,9.17) si ei si-au dat seama ca El trebuie sa ramana in cer pana la a doua Lui venire. Isus spusese ucenicilor Sai ca era necesar ca El sa plece de la ei (Ioan 14,1-6), dar chiar si ei nu au inteles pana nu L-au vazut inaltandu-se si au inteles ca ei trebuie sa astepte revenirea Lui. Asezari din nou. [,,Restituire”, KJV; ,,Intocmire din nou”, Nitz]. Sau ,,restatornicire”. Hristos a murit ca Mantuitor al lumii si de aceea restatornicirea fagaduita a fost facuta cu putinta prin crucificarea Lui. Aici Petru da in forma embrionara ideea pe care o dezvolta deplin si in modul cel mai direct in 2 Petru 3,7-13. Cerurile noi si pamantul nou sunt o refacere, o restatornicire de la pacatul si prapadul care, ca rezultat al caderii omului in pacat, distrusese frumusetea si desavarsirea creatiunii originare (vezi Isaia 65,17-25; Mica 4,8). Pasajul acesta nu invata, asa cum au gandit unii, ca in cele din urma toti oamenii vor fi mantuiti. Dar exprima ideea unei stari finale in care dreptatea si nu pacatul va avea stapanire asupra unei lumi izbavite si create din nou. El prezinta o tinta suprema meritorie pentru experienta crestina, rezultand din adevarata pocainta si convertire si ofera o si mai extinsa crestere in intelepciune si sfintenie in lumea viitoare de cum a fost uneori crestinatatea dispusa sa scoata in evidenta. Despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu. [,,Pe care le-a spus Dumnezeu”, KJV; ,,Despre care timpuri a vorbit Dumnezeu”, Nitz]. Expresia aceasta poate fi inteleasa ca se refera fie la timpurile de restatornicire”, adica, actul divin de restatornicire prezis prin profetie, sau la ,,toate lucrurile”, si in acest caz indreapta atentia la faptul implinirii fagaduintelor lui Dumnezeu prin profeti. Aici e o asertiune clara ca exprimarile profetilor sunt solii de la Dumnezeu. Dumnezeu e Cel care a vorbit prin profeti (vezi 2Pet.1,21). Pasajul prezent e virtual identic cu Luca 1,70. Tuturor. [,,Toti, KJV]. Dovezi textuale atesta (cf. p.10) omiterea acestui cuvant. Din vechime. [,,De cand a inceput lumea”, KJV; ,,Din veac”, Nitz]. Sau, ,,din vechime”. Cuvintele acestea cuprind multele fagaduinte neschimbatoare care au facut sa straluceasca nadejdile poporului lui Dumnezeu in decursul veacurilor. Zaharia a vazut un inceput al implinirii acestor fagaduinte cu nasterea fiului sau Ioan (Luca 1,70). Planul mantuirii fusese stabilit inainte de ,,intemeierea lumii” (Apoc. 13,8). 3:22 In adevar, Moise a zis parintilor nostri: Domnul, Dumnezeul vostru, va va ridica dintre fratii vostri un proroc ca mine; pe El sa-L ascultati in tot ce va va spune. In adevar, Moise a zis. Sau: ,,Moise a zis cu adevarat”. Sirul profetilor adevarati sugerati aici si in v. 24 da la iveala asteptarea venirii unui mare profet care trebuie sa intreaca pe toti ceilalti, asa cum e ilustrat in intrebarea pusa lui Ioan Botezatorul: ,,Esti proorocul?” (Ioan 1,21). Nici unul din conducatorii de dupa Moise nu fusese in totul ,,asemenea” lui (vezi Deuteronom 18,15; vezi mai jos la ,,ca mine”). Lucrarea lui marcase o epoca noua, manifestarea slavei lui Dumnezeu printr-o teocratie, cu legea ei si cu serviciul ei cultic randuite de Dumnezeu. Venirea lui Isus a marcat inceperea unei noi epoci, cu imparatia Lui asezata in inimile ,,noi” ale fiecarui om in parte (vezi Ier.31,31-34; Evr.8,2-12). Parintilor nostri. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p.10) omiterea acestor cuvinte. Ca mine. Moise a citat fagaduinta Domnului data lui ca profetul care urma sa vina trebuia sa fie ,,ca tine” (Deuteronom 18,18). Dar paralela se opreste brusc deoarece Moise nu era nici unicul Fiu nascut al lui Dumnezeu si nici Ispasitorul suferind in locul nostru, asa cum era Isus. Pe El sa-L ascultati. Aici Petru schimba usor citatul din Deut. 18,18 pentru a-l face o porunca pentru auditorii sai. 3:23 Si oricine nu va asculta de Prorocul acela, va fi nimicit cu desavarsire din mijlocul norodului. Oricine. [,,Sufletul”, KJV; ,,Orice suflet”, Nitz]. Gr. psuche (vezi Matei 10,28; cf. Fapte.2,41). Va fi nimicit. Pasajul din VT (Deut. 18,19) pe care Petru il citeaza liber zice la acest punct: ,,Eu ii voi cere socoteala”. [,,Le voi cere de la dansul, Nitz]. Cuvintele pe care le substituie Petru reflecta expresia familiara a VT, ,,omul acela va fi nimicit din mijlocul poporului sau” (vezi Lev. 17,4.9; cf. Exod 12,15.19). 3:24 De asemenea toti prorocii, de la Samuel si ceilalti, care au urmat dupa el, si au vorbit, au vestit zilele acestea. De la Samuel. Samuel este numit aici probabil pentru ca de la el profetii lui Israel apar de intaia data ca o grupa, mai ales in legatura cu scolile profetilor. In secolul al 3-lea d.Hr., Iuda ha-Nasi, compilatorul lucrarii Misna, se referea la Samuel ca ,,invatatorul proorocilor” (vezi Strack si Billerbeck, Komentar Zum Neuen Testament, Vol. 2, p.627), si s-ar putea ca aceasta sa reprezinte o vedere curenta pe vremea lui Petru. Zilele acestea. Nu e clar daca Petru se refera aici la ,,vremurile restatornicirii” (vers.21) sau la vremurile remarcabile in care atunci traiau el si auditorii sai. S-ar putea, de fapt, ca sa fi alipit cele doua in mintea sa, crezand ca evenimentele la care el era martor atunci vor deschide in cele din urma calea pentru scenele finale (cf. cap.2,17). 3:25 Voi sunteti fiii prorocilor si ai legamantului, pe care l-a facut Dumnezeu cu parintii nostri, cand a zis lui Avraam: Toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta. Fiii proorocilor. Profetii, cu soliile lor, fusesera trimisi in deosebi la israeliti (vezi Rom. 3,2). Ai legamantului. Aici Petru identifica legamantul avraamic (Gen. 12,3) cu legamantul mantuirii in acelasi fel cum face Pavel (Gal. 3,8). In ciuda luminii spirituale si a privilegiilor de care se bucurau iudeii, ei au dat gres in a recunoaste pe Isus ca Mesia. In fiecare epoca, si mai ales acum, cei care se bucura de privilegii spirituale pot fi vinovati de acelasi esec. In samanta ta. Referindu-se la Gen. 12,3, Pavel face din Hristos ,,samanta” si din toti cei credinciosi in Hristos mostenitorii lui Avraam (Gal.3,16.29). Folosirea de catre Petru a pasajului nu e atat de explicita, dar citindu-l el se refera clar la Hristos. 3:26 Dumnezeu, dupa ce a ridicat pe Robul Sau Isus, L-a trimis mai intai voua, ca sa va binecuvanteze, intorcand pe fiecare din voi de la faradelegile sale. Robul. [,,Fiul”, KJV]. Gr. pais (vezi vers.13). Isus. Dovezi textuale atesta (cf. p.10) omiterea acestui cuvant. Intai voua. Aceasta intaietate a iudeilor ca primitori ai Evangheliei este vrednica de notat. Petru inca nu cunostea conditiile in care urma sa fie predicata Evanghelia la pagani, dar cuvintele lui implicau o intelegere clara ca solia trebuia sa ajunga mai intai la iudei. Aceasta succesiune era folosita si de Pavel: ,,Intai a Iudeului, apoi a Grecului” (Rom. 1,16; cf. cap. 2,9.10). El a urmat-o atat de des in predicarea Evangheliei incat a devenit o formula (Fapte 13,46; vezi cap. 9,19.20; 14,0; 17,1-3). Compara Vol. IV, p. 29,30. Ca sa va binecuvanteze. Binecuvantarea la care se face referire aici vine dupa inviere si cuprinde puterea lui Hristos care face in stare pe om sa se abata de la pacat la viata cea noua, si anume in El. Aceasta viata noua a credinciosului e facuta cu putinta prin inviere (vezi Ef. 2,4-6; Col. 2,12.13). Intorcand. Verbul grecesc de aici, apostrepho, ca si verbul inrudit epistrepho, e folosit adesea in LXX pentru a traduce ebr. shub (vezi v. 19). Pasajul acesta e ambiguu. El poate fi inteles fie ca insemnand ca Isus abate pe oameni de la nelegiuire, fie ca ii binecuvanteaza cand se abat de la nelegiuire. Intr-un anumit sens amandoua sunt adevarate. Binecuvantarile mantuirii pot veni numai prin puterea restatornicitoare a Duhul Sfant, dupa necesara ferire de pacat, cu pocainta si convertire. COMENTARII ELLEN G. WHITE 1, 2AA 57 1–6 SR 248 1–26 AA 57–60; SR 248–250 2EW 192 4–11 AA 58 7–10 SR 249 8, 9 EW 192 12AA 59; SR 249 12–16 EW 192 14, 15TM 268 14–19 AA 59 15AA 61 16–18 SR 249 19Ev 702; EW 71, 86, 271; GC 613; ML 58; MYP 74; PP 358; SC 23; 1T 183, 619; 4T 40; 8T 103; 9T 155, 216, 268 19, 20GC 485, 612 21DA 769; GC 301 22DA 34, 52, 193 22, 23FE 405 25, 26AA 601 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: