27:21 Oamenii nu mancasera de multa vreme. Atunci Pavel s-a sculat in mijlocul lor, si a zis: Oamenilor, trebuia sa ma ascultati, si sa nu fi pornit cu corabia din Creta, ca sa fi scapat de aceasta primejdie si de aceasta paguba.
Nu mancasera de multa vreme. Adica echipajul si probabil cea mai mare parte a pasagerilor, asa cum reiese din versiunea greaca. Agitatia si dificultatea de a manevra corabia in timpul furtunii facusera dificile pregatirea si consumarea de hrana. Fara indoiala ca cei mai multi sufereau si de rau de mare.
Pavel s-a sculat. De la respingerea sfatului sau, pe cand erau la Limanuri Bune, se pare ca Pavel si insotitorii sai ii lasasera pe capitan si echipajul sa procedeze dupa gasirea lor cu cale.
Trebuia sa ma ascultati. ,,V-am spus eu” – cuvintele lui Pavel nu erau o mustrare sau cicaleala neplacuta, ci pentru a convinge personalul corabiei sa ia aminte la ceea ce era gata sa spuna. Daca sfatul lui (v. 10) ar fi fot ascultat, primejdia si spaima celor cateva zile trecute ar fi putut fi evitate. Ei ar face bine daca ar lua aminte la noul sfat pe care avea sa-l dea acum.
Sa fi scapat. [,,nu ati dobandit” , KJV]. Sau ,,nu ati fi dat de”.
Primejdie si... paguba. [,,paguba si pierdere” , KJV; ,,indrazneala si paguba”, Nitz.]. Ei pierdusera incarcatura si uneltele (v. 18.19) si acum parea ca sunt pe punctul de a pierde si corabia insasi si chiar propria lor viata (v. 20).