Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Faptele Apostolilor
Printable ModeFaptele Apostolilor, 27
|
27:1 Dupa ce s-a hotarat sa plecam cu corabia in Italia, pe Pavel si pe alti cativa intemnitati i-au dat pe mana unui sutas al cetei de ostasi Augusta, numit Iuliu. Plecam cu corabia in Italia. In sfarsit, desi in imprejurari mult diferite de cum intentionase el, Pavel urma sa-si realizeze dorinta de mult cultivata de a vedea Roma (Fapte 19,21; vezi Romani 1,15; 15,22-24; harti p. 444,33). Pe Pavel... au predat. Ostasii care au avut in grija pe Pavel in timpul sederii lui in Cezarea l-au predat unui ofiter pentru calatoria la Roma. Alti. Gr. heteroi, implicand o categorie de detinuti diferiti in vreun fel oarecare de Pavel. Sutas. Un ofiter roman care comanda 100 de oameni (vezi cap. 10,1). Ceata. Gr. speira, ,,cohorta”. O cohorta auxiliara romana, asa cum era probabil aceasta, consta din aproape 1 000 de oameni (vezi cap. 21,31; 23,10). S-au dat diferite sugestii cu privire la identitatea ,,cetei” augustane. Exista dovezi scrise ca o cohorta numita Augusta a fost stationata in Siria in primul secol, iar cea mentionata aici poate fi probabil identificata cu ea. Vezi o harta a calatoriei lui Pavel la Roma Insula Malta si Via Apia Inscriptii 27:2 Ne-am suit intr-o corabie de la Adramit, care avea sa mearga pe coasta Asiei, si am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh Macedoneanul din Tesalonic. Ne-am suit intr-o corabie. Gr. epibaino, aici un termen tehnic insemnand ,,a imbarca”, ,,a se urca la bord”. Adramit. Un port maritim pe costa de nod-vest a Misiei din Asia Mica, la 50 de mile spre est de Troa. Era un centru comercial cu o oarecare insemnatate. Numele lui modern este Edremit. Acesta pare sa fi fost portul de baza al corabiei si destinatia ei de baza in acest voiaj. Avea sa mearga. Literal, ,,era pe punctul de a pleca”, cu referire la corabie. Sutasul intentiona sa faca escala in diferite porturi in drumul sau pana va gasi o corabie care mergea la Roma. Aveam cu noi. [,,fiind cu noi”, KJV]. Aceste cuvinte lasa sa se inteleaga ca atat Aristarh, cat si Luca, scriitorul naratiunii, il insoteau pe Pavel. Legea romana prevedea ca un cetatean roman care calatorea ca detinut putea fi insotit de un sclav si de un medic personal. Poate ca Aristarh servea ca slujitor al lui Pavel si Luca servea ca medic al sau. Aristarh. Un tovaras de calatorie al lui Pavel. El fusese cu Pavel la Efes (cap. 19,29), apoi in Macedonia si Grecia (cap. 20,4). A fost cu el in timpul primei lui intemnitari la Roma (Coloseni 4,10; Filipeni 24). 27:3 A doua zi, am ajuns la Sidon; si Iuliu, care se purta omenos cu Pavel, i-a dat voie sa mearga pe la prietenii sai, si sa fie ingrijit de ei. Sidon. Binecunoscutul port maritim pe coasta Feniciei, deseori mentionat alaturi de Tir (vezi vol. II, p. 67-69; vezi cap. 12,20). Se purta. [,,trata”, KJV]. Gr. chraoimai, ,,a uza”, ,,a se ocupa cu”, ,,a trata” (cf. cap. 7,19). Pavel facea o impresie buna asupra celor care veneau in contact apropiat cu el. Omenos. Gr. philantropos, ,,omeneste”, ,,amabil”. Sa fie ingrijit. [,,sa fie inviorat”, KJV]. Sau ,,sa primeasca ospitalitate”. 27:4 Dupa ce am plecat de acolo, am plutit pe langa Cipru, pentru ca vanturile erau potrivnice. Am plecat. [,,ne-am lansat, KJV]. Adica am iesit in larg, am plecat cu corabia pe mare (cf. Luca 5,4). Pe langa Cipru. [,,sub Cipru, KJV]. Adica pe partea dinspre pamant sau opus vantului, intre insula si continent. Pe vreme favorabila cursa fara indoiala ar fi fost cumva la sud de Cipru (vezi cap. 21,1-3). 27:5 Dupa ce am trecut marea care scalda Cilicia si Pamfilia, am ajuns la Mira in Licia. Marea care scalda Cilicia. [,,marea Ciliciei” , KJV]. Sau ,,marea din fata [coastei] Ciliciei si Pamfiliei”. Mira. O cetate la aproximativ 2 mile de coasta, in susul raului Andriacus. Acum e numita Dembre de catre turci. Acesta nu era un port obisnuit de escala pentru corabiile care calatoreau din Palestina la Roma. O inscriptie veche numeste Mira un antrepozit de cereale. Corabia fiind din Alexandria poate ca era in drum pentru a descarca cereale acolo (v, 38). Egiptul era granarul Imperiului Roman. 27:6 Acolo sutasul a gasit o corabie din Alexandria, care mergea in Italia, si ne-a suit in ea. Corabie din Alexandria. Mira era la mare distanta de drumul direct dintre Alexandria si Roma. 27:7 Timp de mai multe zile, am mers incet cu corabia, si nu fara greutate am atins inaltimea Cnid, unde nu ne-a lasat vantul sa ne oprim. Am trecut pe la capatul Cretei, alaturi de Salmona. Am mers incet. Evident din cauza vantului puternic din fata. Nu fara greutate. [,,cu greu”, KJV]. Gr. molis, ,,cu dificultate” (cf. v. 8). Cnid. Pe atunci, un port maritim aglomerat, la coltul extrem de sud-vest al Asiei Mici, acum in ruine. Era vestit ca centru cultic pentru Afrodita. O colonie iudaica era acolo, cel putin de pe timpul Macabeilor (1 Macabei 15,15-24). Se pare ca vanturile fortau corabia sa se tina aproape de coasta. Acum, in largul Egeei, simtea forta deplina a furtunii si s-a indreptat catre Creta. Nu ne-a lasat. [,,nesuferindu-ne, KJV]. Sau ,,neingaduindu-ne”. In sezonul acela, vanturile erau de obicei de la nord-vest si purtau numele de vanturi etesiene (totusi, vezi v. 14). Pe la capatul Cretei. [,,sub Creta”, KJV; ,,pe langa Creta”, NIZ]. Adica impotriva vantului din Creta, protejati de vant (cf. v. 4). Aici marea urma sa fie mai putin violenta. Salmona. Probabil capul Sidero, un promontoriu la capatul estic al Cretei, pe langa care, pe mare fiind, corabia era protejata fata de vant. 27:8 De abia am mers cu corabia pe marginea insulei, si am ajuns la un loc numit Limanuri bune, de care era aproape cetatea Lasea. De-abia. Adica cu dificultate (cf. v. 7). Limanuri Bune. In versiunea greaca, nu e nici un articol hotarat. Orasul nu este mentionat in literatura, dar inca poarta acelasi nume. E pe coasta sudica a Cretei, cam la 5 mile est de Capul Matala, promontoriul principal pe coasta de sud a insulei. E cunoscut acum sub numele de Limenes Kali. Lasea. Ruinele acestei cetati au fost identificat la cateva mile est de Limanuri Bune. 27:9 Trecuse destul de multa vreme, si calatoria pe mare se facea primejdioasa, pentru ca trecuse chiar si vremea postului. De aceea Pavel a instiintat pe ceilalti, Trecuse destul de multa vreme. Adica asteptand un vant prielnic si discutand ce trebuie facut. Calatoria pe mare se facea primejdioasa. [,,navigatia era acum primejdioasa” , KJV]. Navigatia pe Mediterana era intreprinsa numai pe vreme buna. Postului. Evident Ziua Ispasirii, in ziua a zecea a lunii a saptea a calendarului eclesiastic, Tisri (vezi vol. II, p. 108; Iosif, Antiquities, iii.10.3 [240]). Era probabil ultima parte a lui octombrie si erau de asteptat furtuni naprasnice. 27:10 si le-a zis: Oamenilor, calatoria vad ca nu se va face fara primejdie si fara multa paguba, nu numai pentru incarcatura si pentru corabie, dar chiar si pentru vietile noastre. Vad. Gr. theoreo, ,,a discerne” (cf. Ioan 4,19). Intelegerea de catre Pavel a primejdiei care ameninta nu era in mod necesar prin puterea supranaturala de patrundere a lucrurilor, ci din propria lui observatie si judecata, ca un calator incercat. Nu se vede ca a vorbit ca profet. Notati ca ,,paguba” de vieti omenesti de care el se temea pentru cei de pe bord nu a avut loc (Fapte 27,44). Primejdie si... multa paguba. [,,mare indrazneala si multa paguba” , KJV]. Sau ,,avarie si multa pierdere”. Fara indoiala ca Pavel castigase respectul celor care raspundeau de corabie, simtindu-se liber sa dea sfat, asa cum a facut. El facuse deja cateva calatorii pe marile Mediterana si Egee. Cu cativa ani inainte de aceasta ultima calatorie pe apa, el scrisese, ,,de trei ori s-a sfaramat corabia cu mine, o noapte si o zi am fost in adancul marii” (2 Corinteni 11,25). In ce priveste calatoria pe apa a lui Pavel si naufragierea pe insula Malta, vezi nota suplimentara la sfarsitul capitolului. 27:11 Sutasul a ascultat mai mult de carmaci si de stapanul corabiei decat de vorbele lui Pavel. A ascultat [,,a crezut” , KJV]. Literal, ,, a fost convins”. Cand era vorba de chestiuni de felul acesta, sutasul avea mai multa incredere in capitanul corabiei si in proprietarul ei decat in Pavel. Ca ofiter al garzii imperiale, sutasul avea influenta asupra marinarilor. Carmaci. Gr. kubernetes, ,,carmaci”, ,,pilot”, cel care avea raspunderea navigatiei corabiei. In mod natural, sutasul prefera judecata unui navigator expert decat a unui rabi iudeu itinerant. Stapanul. Probabil atat al corabiei, cat si al incarcaturii, care consta din grau egiptean (v. 38) cu destinatia Roma. Acest produs conta mult in comertul profitabil activ dintre Alexandria si Roma (vezi v. 5). 27:12 Si fiindca limanul nu era bun de iernat, cei mai multi au fost de parere sa plece cu corabia de acolo, ca sa incerce sa ajunga la Fenix, liman din Creta, asezat spre miazazi-apus si spre miazanoapte-apus, ca sa ierneze acolo. Nu era bun. [,,nu era spatios” , KJV]. Sau ,,nu era potrivit”, ,,nu era corespunzator”. Poate ca portul nu parea sa ofere destula protectie corabiei pe timpul iernii sau poate ca Limanuri Bune era un port prea mic pentru a furniza provizii corespunzatoare. Sa plece. Gr. anago, aici insemnand ,,sa pluteasca”. Fenix. In general, identificat cu actualul port cretan Lutro, cel mai bun port pentru intregul curs al anului de pe coasta de sud a Cretei. El e mentionat de Strabo Geografie, x.4.3). S-a gasit in apropiere o tablita dedicata lui Serapis si lui Jupiter ca dar de multumire pentru salvarea pe mare a unei corabii pornite din Alexandria. Spre miazazi-apus si spre miazanoapte-apus. [,,sud-vest si nord-vest” , KJV]. Expresia zice literal, ,,privind in jos spre sud-vest si nord-vest”. Portul Lutro este orientat spre est si o persoana, intrand in port la bordul unei corabii, ar privi spre vest. De cealalta parte a promontoriului care formeaza portul Lutro se afla portul mai putin protejat Fineca, privind spre vest. 27:13 Incepuse sa sufle un vant usor de miazazi; si, ca unii care se credeau stapani pe tinta, au ridicat ancorele, si au pornit cu corabia pe marginea Cretei. Vant usor de miazazi. Aceasta ar fi reprezentat o schimbare completa a vremii, deoarece pilotul tinuse drumul corabiei pe la sud de Creta pentru a scapa de vantul de nord (v. 7.8). Stapani pe tinta. [,,si-au ajuns scopul” , KJV]. Adica asteptasera destul de mult timp ca sa se schimbe vremea. Au ridicat ancorele. [,,desfacandu-se de acolo” , KJV]. Sau ,,ridicand ancora”. Au pornit cu corabia. [,,navigau” , KJV]. Literal, ,,navigau inainte”. Pe marginea. [,,in apropiere de”, KJV]. Gr. asson, ,,mai aproape”. Cu multa vreme in urma, considerat un nume de localitate, cuvantul acesta e acum, in general, considerat ca inseamna ,,mai aproape”. Nici un loc de felul acesta nu a fost identificat. Scopul capitanului era de a se tine aproape de tarm pana va fi ajuns la Fenix, cam la 40 mile spre vest. 27:14 Dar nu dupa multa vreme, s-a dezlantuit asupra insulei un vant furtunos, numit Eurachilon. S-a dezlantuit asupra insulei. [,,s-a ridicat impotriva ei” , KJV]. Literal, ,,a bantuit dinspre ea”, adica dinspre insula muntoasa Creta. A avut loc inca o schimbare brusca, de la vantul usor dinspre sud la un vant tare dinspre nord, si acesta a impins corabia spre sud catre insula Clauda (v. 16; vezi hartile p. 444,33). Furtunos. Gr. tuphonikos, un adjectiv derivat din numele zeului Tifon, care personifica fortele furtunoase ale naturii si, indeosebi, vanturile violente. Schimbarile rapide de vant arata ca aceasta era o furtuna ciclonica majora. Eurachilon. [,,Euroclidon” , KJV]. Gr. eurokludon, din doua cuvinte, insemnand ,,vant de est” si ,,val [mare]” sau ,,apa agitata”. Eurochilonul ar desemna astfel un vant de est care ridica valuri mari. Totusi, dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 10) pentru expresia eurakulon. Acest cuvant hibrid, a carui prima parte este greaca, a doua fiind latina, indica un vant de nord-est. 27:15 Corabia a fost luata de el, fara sa poata lupta impotriva vantului, si ne-am lasat dusi in voia lui. Corabia a fost luata. [,,corabia a fost apucata” , KJV]. In timp ce corabia se tinea pe aproape de coasta de est a Capului Matala. Dar cand a pornit de-a curmezisul golfului deschis in drumul ei spre Fenix, vantul violent de nord-est a izbit cu toata furia si a impins corabia spre sud-vest, in directia Claudei. Fara sa poata lupta impotriva vantului. [,,fara sa reziste vantului” , KJV]. Adica nu putea face fata vantului. Dusi in voia lui. [,,am lasat-o manata” , KJV]. Literal, ,,a dat voie [vantului] si am fost manati”. Era imposibil de condus corabia. Nu era nimic de facut decat de a inainta in directia vantului, spre sud-vest. 27:16 Am trecut repede pe la partea de jos a unui ostrov, numit Clauda, si abia am putut sa punem mana pe luntre. Am trecut... pe la partea de jos. [,,alergand pe sub” , KJV]. Adica in directia vantului (vezi v. 4). Clauda. Dovezi textuale pot fi citate (cf. p. 10) pentru expresia Clauda. Numele modern al insulei este Gozo sau Gaudo. Ptolomeu (Geografie, iii.15.89 o numea Claudos. Insulita se afla cam la 45 mile sud-vest de Capul Matala, in apropiere de care vantul de nord-est s-a aruncat asupra corabiei. Sa punem mana pe luntre. Aceasta mica luntre era in mod normal tinuta la remorca, pentru folosire in caz de forta majora. Pe marea infuriata, fara indoiala ca ea se umplea repede cu apa si ajungea sa nu mai poata fi manevrata. Echipajul incerca sa o ridice pe bordul corabiei, ca nu cumva sa o piarda. 27:17 Dupa ce au ridicat-o in sus, au intrebuintat mijloace de ajutor, au incins corabia cu franghii; si, de teama sa nu cada peste Sirta, au lasat panzele in jos. Astfel s-au lasat manati de vant. Au ridicat-o sus. [,,luata sus” , KJV]. Sau ,,au inaltat-o”. Mijloace de ajutor. Funii puternice au fost trase in jurul carenei corabiei pentru a impiedica lemnaria sa se desfaca sub forta vantului si a valurilor. Procedeul de ,,a incinge” un vas de lemn e cunoscut astazi sub numele de ,,frapping”. Evident, corabia nu era in stare buna de navigatie si trebuie sa fi avut crapaturi atat de mari, incat incheieturile din bordaj amenintau sa se desfaca. Corabia era in primejdie de a se scufunda in mare. Compara cu Tucidide (History, i.29.3) si Horatiu (Ode, i.14). Cada. Gr. ekpipto, aici insemnand ,,a fi aruncata [pe tarm]” sau ,,a fi manata [in]”. Sirta. [,,nisipuri miscatoare” , KJV; ,,Sirte”, Nitz.]. Gr. surtis, numele bratului rasaritean al marelui golf care face o adancitura in tarmul nordic al continentului african si e cunoscut astazi ca Sirta Mare spre deosebire de Sirta Mica, bratul apusean al aceluiasi golf. Apele Sirtei Mari si ale Sirtei Mici sunt putin adanci si ascund bancuri de nisip sau nisipuri miscatoare, care le-au transformat in cimitirul a nenumarate corabii de la inceputurile navigatiei. Corabia lui Pavel era manata de vant in directia Sirtei Mari. Vezi Lucan, The Civil War, X.303-310; CF. Milton, Paradisul pierdut, II.939. Lasat. Gr. chalao, ,,a slabi”, a cobori”, ,,a lasa in jos”. Panzele. Gr. skeuos, ,,echipamentul” corabiei. Echipajul a lasat in jos tot ce era inaltat si de care se putea lipsi, mai ales panzele principale grele si scripetii lor, pentru a tine corabia sub control si in felul acesta sa evite Sirta, cu temutele ei bancuri de nisip. Diferitele precautii luate (v. 16.17) au fost terminate in timp ce corabia se bucura de calmul momentan relativ la adapostul Claudei. In ce priveste o descriere a acestei parti a calatoriei, vezi nota suplimentara de la finele capitolului. Astfel. [,,asa” , KJV]. Sau ,,in felul acesta”, adica cu luntrea pe punte, cu paramele fixate bine in jurul carenei corabiei si cu instrumentele care nu erau necesare inlaturate. Manati. Intr-o zi sau doua, vantul de nord-est urma sa impinga corabia spre vest-sud-vest in Sirta. Pentru a evita lucrul acesta, marinarii au echipat corabia pentru vreme de furtuna, au ridicat-o si au facut o volta de tribord. In felul acesta, cu prova corabiei indreptate aproape catre nord si vantul de la nord-est lovind corabia la tribord, ea urma sa fie impinsa mai ales lateral, inspre nord-nord-vest. Distanta de la Clauda la Malta e de aproape 475 mile. 27:18 Fiindca eram batuti foarte tare de furtuna, a doua zi au inceput sa arunce in mare incarcatura din corabie, Batuti foarte tare. Furtuna sporea in violenta. A doua zi. Adica, a doua zi a furtunii. Corabia trecuse acum de adapostul temporar oferit de insula Clauda. Au inceput sa arunce in mare incarcatura. [,,au usurat corabia” , KJV]. Au inceput sa arunce incarcatura de grau (v. 38) peste bord. Corabia continua sa ia apa in ciuda funiilor intinse de-a curmezisul carenei pentru a o feri de a se frange (vezi v. 17). Din corabie. Adica numai a corabiei. 27:19 si a treia zi, noi, cu mainile noastre, am lepadat uneltele corabiei. Cu mainile noastre. Literal, ,,mainile noastre”, adica mainile echipajului (vezi comentariul anterior). Uneltele nu au fost duse de valuri sau luate de vant de pe corabie, ci au fost aruncate in mod deliberat peste bord. Am lepadat. [,,am aruncat” , KJV]. Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 10) expresia ,,ei au aruncat”. Uneltele. Vezi v. 17. Tot echipamentul care putea fi indepartat de pe corabie, mai ales ce era pe punte, a fost aruncat peste bord. 27:20 Soarele si stelele nu s-au vazut mai multe zile, si furtuna era asa de puternica incat la urma pierdusem orice nadejde de scapare. Soarele si stelele. Inainte de inventarea busolei, navigatorii depindeau in largul marii de observarea soarelui, ziua, si a stelelor, noaptea ca sa determine directia si sa cunoasca pozitia in care se aflau. Este evident din v. 27 ca personalul corabiei nu cunostea pozitia corabiei. Se ratacisera. Multe zile. Aproape doua saptamani, asa cum au decurs evenimentele (v. 27). La urma. [,,apoi” , KJV]. Gr. loipon, ,,in cele din urma”, ,,in fine”. Cum furtuna continua sa faca imposibil observarea pozitiei si cu primejdia iminenta de a se scufunda in mare sau de a fi impinsi in Sirta sau izbiti de un tarm stancos, echipajul si-a pierdut in cele din urma orice speranta. 27:21 Oamenii nu mancasera de multa vreme. Atunci Pavel s-a sculat in mijlocul lor, si a zis: Oamenilor, trebuia sa ma ascultati, si sa nu fi pornit cu corabia din Creta, ca sa fi scapat de aceasta primejdie si de aceasta paguba. Nu mancasera de multa vreme. Adica echipajul si probabil cea mai mare parte a pasagerilor, asa cum reiese din versiunea greaca. Agitatia si dificultatea de a manevra corabia in timpul furtunii facusera dificile pregatirea si consumarea de hrana. Fara indoiala ca cei mai multi sufereau si de rau de mare. Pavel s-a sculat. De la respingerea sfatului sau, pe cand erau la Limanuri Bune, se pare ca Pavel si insotitorii sai ii lasasera pe capitan si echipajul sa procedeze dupa gasirea lor cu cale. Trebuia sa ma ascultati. ,,V-am spus eu” – cuvintele lui Pavel nu erau o mustrare sau cicaleala neplacuta, ci pentru a convinge personalul corabiei sa ia aminte la ceea ce era gata sa spuna. Daca sfatul lui (v. 10) ar fi fot ascultat, primejdia si spaima celor cateva zile trecute ar fi putut fi evitate. Ei ar face bine daca ar lua aminte la noul sfat pe care avea sa-l dea acum. Sa fi scapat. [,,nu ati dobandit” , KJV]. Sau ,,nu ati fi dat de”. Primejdie si... paguba. [,,paguba si pierdere” , KJV; ,,indrazneala si paguba”, Nitz.]. Ei pierdusera incarcatura si uneltele (v. 18.19) si acum parea ca sunt pe punctul de a pierde si corabia insasi si chiar propria lor viata (v. 20). 27:22 Acum va sfatuiesc sa fiti cu voie buna; pentru ca nici unul din voi nu va pieri; si nu va fi alta pierdere decat a corabiei. Fiti cu voie buna. Sau ,,aveti curaj”, ,,prindeti inima”. La timpul cuvenit, totul va fi bine. Puneti in contrast cuvintele de incurajare ale lui Pavel cu pierderea din partea lor a oricarei nadejde” (v. 20). Comparati cu Ioan 16,33; Fapte 23,11. Atitudinea si tonul vocii lui Pavel trebuie sa fi fost in acord cu indemnul lor incurajator. Asa trebuie sa fie cu crestinii care aduc vesti bune de mantuire prin Hristos unei lumi aflata la ananghie. Nici unul dintre voi nu va pieri. [,,nu se va pierde viata nimanui” , KJV]. Pavel fusese de parere ca s-ar putea pierde vieti (v. 10), dar Dumnezeu i-a descoperit ca nu va fi nici o pierdere umana. A corabiei. Adica numai a corabiei. 27:23 Un inger al Dumnezeului, al caruia sunt eu, si caruia Ii slujesc, mi s-a aratat azi noapte, Un inger. [ingerul” , KJV]. Literal, ,,un inger”. Cu privire la interventia ingerilor in favoarea copiilor lui Dumnezeu, vezi Fapte 5,19; 8,26; 12,7; cf. Evrei 1,13.14. Al caruia sunt. Religia e ceva personal, o consacrare, o inchinare si o slujire personala adusa unui Dumnezeu personal. Pavel le aduce o marturie rasunatoare paganilor inspaimantati de pe corabia sortita pieirii. El cunoaste pe Dumnezeul care este pe punctul de a interveni in favoarea celor de pe corabie, deoarece El este al lui Pavel si Pavel este al Lui in comuniune si slujire reciproca. Pavel luase jugul slujirii si ajunsese sa cunoasca indeaproape pe divinul lui Tovaras de jug (vezi Matei11,28-30; cf. Romani 1,9; 2 Timotei 1,3.12). Mi s-a aratat. [,,a stat langa mine” , KJV]. Fara indoiala ca Pavel si-a amintit de vizita ingerului in celula lui din inchisoarea din Ierusalim, cand i s-a spus ca urma sa se infatiseze inaintea Cezarului (cap. 23,11). 27:24 si mi-a zis: Nu te teme, Pavele; tu trebuie sa stai inaintea Cezarului; si iata ca Dumnezeu ti-a daruit pe toti cei ce merg cu corabia impreuna cu tine. Nu te teme. Cat de adesea vizitatori ceresti au salutat fiinte omenesti cu aceste cuvinte (vezi Luca 1,13.30; 2,10; Apocalipsa 1,17). Sa stai inaintea Cezarului. [,,adus inaintea Cezarului” , KJV]. O reinnoire a fagaduintei anterioare (cap. 23,11), care l-a intarit de atunci incolo pe apostol. Pavel urma sa iasa cu bine din incercare si sa ajunga, in cele din urma, la Roma. Ti-a daruit. [,,ti-a dat” , KJV]. Adica ti-a acordat, probabil ca raspuns la rugaciune. Pavel trebuie sa fi fost adesea in rugaciune in timpul acesta de primejdie. Toti cei din corabie trebuie sa fi stiut de acum ca tovarasul lor de calatorie nu era un detinut oarecare. Pavel si tovarasii lui se dovedeau a fi ,,o mireasma de viata spre viata” (2 Corinteni 2,16; cf. Geneza 18,23-32; Matei5,13). 27:25 De aceea, oamenilor, linistiti-va, caci am incredere in Dumnezeu ca se va intampla asa cum mi s-a spus. Am incredere in Dumnezeu. Credinta lui Pavel devenea tot mai puternica pe masura ce primejdia si situatia deznadajduita deveneau tot mai evidente. Orice motiv de incredere in rezistenta corabiei sau in iscusinta capitanului si a echipajului disparuse de mult (cf. v. 20). 27:26 Dar trebuie sa dam peste un ostrov. Un ostrov. Melita cap. 28,1) sau Malta. 27:27 In noaptea a patrusprezecea, pe cand eram impinsi incoace si incolo cu corabia pe marea Adriatica, pe la miezul noptii, marinarii au banuit ca se apropie de pamant. Noaptea a patrusprezecea. Ultima rabufnire a furtunii a avut loc pe la sfarsitul celei de-a doua saptamani (cf. v. 18.19.33). In tot acest timp, ei fusesera impinsi incoace si incolo, nestiind nimic cu privire la pozitia lor pe apa. Strabatusera o distanta de aproape 475 mile, cam 36 mile pe zi (vezi nota suplimentara la sfarsitul capitolului). Adriatica. [,,Adria” , KJV]. Adica Marea Adriatica sau mai exact partea aceea a Marii Mediterane care se afla la sud este cunoscut astazi ca Marea Adriatica (cf. Strabo, Geografie, II.5.20; Iosif, Viata, 3 [15]. Marinarii au banuit. Poate ca ei au descoperit stropii talazurilor care izbeau stancile de la punctul Koura la extremitate estica a Golfului, pe tarmul de nord-est al insulei Malta (cap. 28,1). Vezi inserarea din harta, p. 444. 27:28 Au masurat adancimea apei, si au gasit douazeci de stanjeni; au mers putin mai departe, au masurat-o din nou, si au gasit cincisprezece stanjeni. Au masurat adancimea. Literal, ,,a lansa [plumbul]”. Ei au sondat cu ajutorul unei greutati, poate de plumb, suspendate de capatul unei franghii. In vechime, aceasta era singura metoda de a determina pozitia unei corabii in raport cu tarmul noaptea sau pe ceata. Douazeci de stanjeni. [,,douazeci de fathomi” , KJV]. ,,Fathomul [stanjenul]” grecesc era considerat a fi lungimea bratelor intinse de la varf la varf al degetelor intinse si aproape aproximativ cu ,,fathomul” englez de 6 picioare (vezi vol. V, p. 50). Sondajul era deci de (arata deci o adancime) 120 picioare. Adancimea marii in fata punctului Koura la 1/4 mila (vezi v. 27) e de 120 de picioare (vezi nota suplimentara la sfarsitul capitolului). Au mers putin mai departe. Literal, ,,la o mica departare”. Cincisprezece stanjeni. Sau cam 90 de picioare. O scadere atat de mare in adancime intr-un interval de timp si pe o distanta atat de scurta indica faptul ca se apropiau repede de tarm. 27:29 De teama sa nu se loveasca de stanci, au aruncat patru ancore inspre carma corabiei, si doreau sa se faca ziua. Stanci. Literal, ,,locuri accidentate” (vezi v. 27). Au aruncat patru ancore. Intunericul noptii facea imposibila alegerea partii celei mai bune a tarmului unde sa fie trasa corabia. Ancorele au fost aruncate de la pupa pentru a tine prova corabiei spre tarm. Doreau. Literal, ,,se rugau” (cf. Iona 1,4.5). 27:30 Dar deoarece corabierii cautau sa fuga din corabie, si slobozeau luntrea in mare, sub cuvant ca ar vrea sa arunce ancorele inspre partea dinainte a corabiei, Cautau sa fuga. [,,erau pe punctul sa fuga” , KJV]. Sau ,,cautau sa fuga”. Pentru a-si salva propria viata, echipajul hotarase sa abandoneze corabia si pe pasagerii ei. Aceasta marturiseste despre situatia aparent deznadajduita in care se aflau. Sub cuvant. [,,calcarea” , KJV]. Gr. prophasis, ,,pretextul”, ,,aparenta”. 27:31 Pavel a zis sutasului si ostasilor: Daca oamenii acestia nu vor ramane in corabie, nu puteti fi scapati. Pavel a zis. El avusese destula experienta pe mare (vezi v. 10) pentru a cunoaste ca operatiunea propusa nu era necesara si in conformitate cu aceasta banuia ca marinarii nu puteau sa aiba alta intentie decat sa abandoneze corabia. Daca oamenii acestia nu vor ramane. [,,decat daca acestia raman” , KJV]. Numai marinarii aveau iscusinta necesara sa traga corabia la mal si sa-i salveze pe pasageri. 27:32 Atunci ostasii au taiat funiile luntrii, si au lasat-o sa cada jos. Luntrei. Adica barca mica cu vasle, trasa pe punte in apropiere de insula Clauda cu doua saptamani in urma (vezi v. 16). 27:33 Inainte de ziua, Pavel a rugat pe toti sa manance, si a zis: Astazi sunt patrusprezece zile, de cand stati mereu de veghe, si n-ati luat nimic de mancare in gura. Inainte de ziua. Erau cam sase ore de cand marinarii simtisera apropierea de pamant (v. 2729) pana in zorii zilei. Nimic nu se putea face pe intuneric. Mancare. Gr. trophe, ,,hrana” de orice fel (vezi Matei 3,4). Hrana era cu totul necesara in vederea efortului prin care aveau sa treaca cu prisosinta atunci aveau sa ajunga la tarm. Paisprezece zile. [,,a paisprezecea zi”, KJV]. Stati mereu de veghe. Literal, ,,stat”, ,,asteptat”. N-ati luat nimic de mancare in gura. Probabil o referire la mese regulate. Rutina vietii pe punte fusese complet data peste cap si nu fusese posibil decat sa se manance pe apucate. De asemenea, multi avusesera rau de mare. 27:34 De aceea va rog sa mancati, caci lucrul acesta este pentru scaparea voastra; si nu vi se va pierde nici un par din cap. Sa mancati. [,,luati ceva de mancare”, KJV]. Vezi v. 33. Pentru scaparea voastra. [,,sanatate”, KJV]. Gr. soteria, ,,salvarea”, aici in sensul fizic (cf. v. 31). Nu vi se va pierde nici un par din cap. [,,nu va cadea nici un par”, KJV]. Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) expresia ,,nici un par nu se va pierde” sau ,,nici un par nu va pieri”. Aceasta imagine este o expresie biblica obisnuita, insemnand o salvare deplina (vezi Luca 21,18; cf. 1 Samuel 14,45; 2 Samuel 14,11; 1 Regi 1,52). 27:35 Dupa ce a spus aceste vorbe, a luat paine, a multumit lui Dumnezeu, inaintea tuturor, a frant-o, si a inceput sa manance. A multumit. Pavel L-a recunoscut pe Dumnezeu ca datator al hranei si pastrator al vietii. Apoi a dat un exemplu corespunzator cu indemnul sau tovarasilor sai din corabie. 27:36 Toti s-au imbarbatat atunci, si au luat si ei de au mancat. S-au imbarbatat. [,,bine dispusi”, KJV; ,,cu inima buna”, Nitz.]. Nadejdea, credinta si curajul lui Pavel au fost molipsitoare. Toti s-au imbarbatat, cu toate ca isi dadeau seama de primejdia care pandea pe stancile din lungul tarmului. Au mancat. [,,au luat hrana”, KJV]. Vezi v. 33. 27:37 In corabie eram de toti: doua sute saptezeci si sase de suflete. In corabie. Corabia trebuie sa fi fost de o marime considerabila. Se stie ca unele corabii in lungime de peste 200 de picioare strabateau Mediterana pe vremea lui Pavel. S-a apreciat ca aceasta corabie avea un tonaj de aproximativ 1 200 de tone (vezi nota suplimentara de la sfarsitul capitolului). Faptul ca existau patru ancore la pupa (v. 29) si altele la prora (v. 30) sugereaza ca era o corabie mare. Intrucat numarul celor de pe corabie este aratat la punctul acesta si pentru prima data, se poate sa se fi facut o numaratoare inainte de parasirea corabiei. 27:38 Dupa ce s-au saturat, au usurat corabia, aruncand graul in mare. Au usurat corabia. Probabil o mare parte din incarcatura fusese aruncata peste bord (v. 18). Uneltele fusesera de asemenea reduse la minimum (vezi v. 17) si tot se aflase pe punte si in incaperile corabiei fusese de asemenea aruncat (v. 199. Acum au facut acelasi lucru cu ce mai ramasese din incarcatura, cum si cu surplusul de alimente. Aruncand graul in mare. Aceasta pare sa fi fost o corabie egipteana de cereale in drum spre Roma. Populatia Italiei si indeosebi a Romei depindea de transporturile de grau din Egipt (Juvenal, Satire, v. 118, 119; vezi v. 5). 27:39 Cand s-a facut ziua, n-au cunoscut pamantul; dar au vazut de departe un golf, care avea maluri nisipoase, si au hotarat sa impinga corabia intr-acolo, daca va fi cu putinta. N-au cunoscut pamantul. Numai cand au ajuns la tarm au aflat identitatea insulei (cap. 28,1). Malta (Melita) era, fireste, destul de cunoscuta. Dar Golful Sf. Pavel, probabil locul debarcarii, era departat de portul obisnuit de escala si, deci, nu prea cunoscut. Golf. [,,gura de rau”, KJV]. Gr. kolpos, ,,golf”, literal, ,,san”. Cuvantul nostru ,,golf” e derivat de la kolpos prin franceza si italiana. Aici era o intrerupere a tarmului stancos de care se temeau atat de mult si un prilej de a trage corabia la mal cu oarecare siguranta. Vezi ilustratia din fata p. 448. Au hotarat. [,,erau inclinati”, KJV]. Literal, ,,aveau de gand” sau ,,planuiau”. Sa impinga corabia intr-acolo. [,,sa vare in”, KJV; ,,sa mane”, Nitz.]. Adica sa indrepte corabia intr-acolo. 27:40 Au taiat ancorele, ca sa le sloboada in mare, si au slabit in acelasi timp funiile carmelor; apoi au ridicat ventrila cea mica dupa suflarea vantului, si s-au indreptat spre mal. Au taiat ancorele. [,,au ridicat ancorele”, KJV]. Literal, ,,au indepartat [taiat] ancorele”, aici insemnand simplu ,,ridicat ancora”. Sloboda. [,,s-au incredintat”, KJV; ,,le lasasera”, Nitz.]. Cuvantul ,,s-au” a fost adaugat. Se poate ca referirea sa fie la ancore, adica au fost taiate, altminteri poate e vorba chiar de corabie. Funiile carmelor. Adica funiile care ridicau carmele din apa si le fixau de laturile corabiei. Corabiile din vremea aceea aveau adesea doua carme, cate una de fiecare latura. Acum pentru a conduce corabia la tarm, carmele au fost din nou lasate la apa. Ventrila cea mica. Gr. artemon, panza principala a trinchetului. Pare ca panza principala, impreuna cu scripetele ei, fusese aruncata peste bord (vezi v. 17.19). 27:41 Dar au dat peste o limba de pamant, unde s-a infipt corabia; si partea dinainte a corabiei s-a implantat si statea neclintita, pe cand partea dinapoi a inceput sa se rupa de izbitura valurilor. O limba de pamant. [,,un loc unde se intalneau doua mari”, KJV; ,,loc intre doua mari”, Nitz.]. Probabil contracurentii au fortat corabia sa esueze, in ciuda actiunii carmelor. Partea dinapoi a inceput sa se rupa. [,,partea dinapoi a fost rupta”, KJV]. Sau ,,pupa a inceput sa se rupa”. Cu prora corabiei tinuta fix, contracurentii violenti au rupt treptat pupa. Valurilor. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) omiterea acestei expresii. Este evident ca aceasta se avea in gand. 27:42 Ostasii au fost de parere sa omoare pe cei intemnitati, ca sa nu scape vreunul prin inot. Sa omoare pe cei intemnitati. Vezi cap. 12,19; 16,27. 27:43 Sutasul insa, care voia sa scape pe Pavel, i-a oprit de la gandul acesta. A poruncit ca cei ce pot inota, sa se arunce de pe corabie in apa, si sa iasa cei dintai la pamant; Voia sa scape. Literal, ,,dorind sa salveze”. Sutasul avea un mare respect pentru Pavel si pentru insotitorii lui de calatorie. El recunostea, de asemenea, ca toti cei de pe bord ii datorau viata lui Pavel (vezi v. 9.10.21-26.31.34-36). Cei ce pot inota. Corabia, se pare, esuase aproape de tarm. Celor care puteau sa inoate li s-a permis sa inoate cei dintai la tarm, lasand bordul corabiei disponibil pentru cei care nu puteau sa inoate. 27:44 iar ceilalti sa se aseze unii pe scanduri, iar altii pe franturi de corabie, si asa s-a facut ca au ajuns toti teferi la uscat. Unii pe scanduri. Literal, ,,unii pe orice [parti]”. Aceasta este o descriere plastica a salvarii de pe o corabie, care se scufunda, a supravietuitorilor care apuca bucati din corabie care se desface in bucati in valuri. Au ajuns toti teferi. [,,toti au scapat cu bine”, KJV]. Adica toti au scapat teferi, potrivit fagaduintei lui Dumnezeu date lui Pavel si asigurarii de care Pavel le-a dat-o celor de pe corabie (v. 24.). Nota suplimentara la capitolul 27 Diferite amanunte ale istoriei furtunii si naufragiului din cap. 27 au fost mai neclare deoarece: (1) sensul exact al anumitor termeni tehnici ramane incert; (2) putini, daca sunt totusi unii, dintre comentatorii biblici au avut cunostinte personale corespunzatoare despre navigatie. Evident este de asteptat ca o persoana care poate sa imbine o oarecare competenta in greaca Noului Testament cu experienta in navigatie sa dea explicatii mai inteligente decat cineva caruia ii lipsesc aceste calificari. O astfel de persoana era locotenentul Edwin Smith, un slujitor al bisericii prezbiteriene Avondale din Tillsonburg, Ontario, Canada, care a servit ca ofiter de marina in Mediterana intre 1918-1919. In Homiletic Review din august 1919 (vol LXXVIII, nr. 2, p. 101-110), Smith a explicat relatarea naufragiului din Fapte 27 in termenii experientei si observatiilor sale ca ofiter de marina in Mediterana. Articolul acesta, intitulat ,,Ultima calatorie pe mare si naufragiul sfantului Pavel”, a fost scris la bordul navei sale in portul Valletta din insulele Malta, la aproximativ 8 mile de locul unde se crede ca a avut loc naufragiu, Golful Sf. Pavel. Fara sa fim de acord neaparat cu toate afirmatiile din articolul acesta, il reproducem partial mai jos. Faptele citate si concluziile intemeiate pe ele confirma relatarea biblica si atesta pe Luca drept un istoric informat, exact si vrednic de incredere. Autorul incepe prin a observa ca este necesar ca o cunoastere a corabiilor, a navigatiei si marinariei antice, a apelor, porturilor si tarilor invecinate cu regiunea, ca si a lui Pavel si a lui Luca sa-si puna amprenta pe relatarea naufragiului. El face apoi o afirmatie generala asupra cunostintelor celor din antichitate cu privire la ,,navigatia pe mare”. Apoi observa ca descrierea lui Luca a ceea ce au facut capitanul si echipajul pentru a infrunta diferitele cazuri de forta majora care au aparut ,,corespunde aproape in totalitate cu ceea ce ne spun cele mai multe lucrari moderne ca ar trebui sa facem daca am fi pusi in astfel de imprejurari”. Dupa ce mentioneaza descrierea unei corabii cerealiere alexandrine de catre autorul grec Lucian, de pe vremea imparatului Comodus (anii 180-192 d.Hr.), autorul continua: ,,Cine s-ar fi gandit vreodata sa mearga la Pompei pentru a descoperi ceva cu privire la corabiile celor din antichitate sau despre corabiile vremii oarecum moderne a apostolului Pavel? Si totusi, acolo gasim cel mai bun ajutor, deoarece frescele Pompeiului ofera detalii valoroase si au avantajul in plus de sincronizare perfecta cu voiajul sf. Pavel; catastrofa careia ele isi datoreaza conservarea intamplandu-se la mai putin de douazeci de ani dupa naufragiul lui. Voi incerca apoi sa reconstruiesc una dintre acele corabii antice, dand, cred, o idee destul de corecta despre o corabie comerciala a primului secol al erei crestine. In general, ele nu difereau mult de vasele care navigau acum cincizeci de ani, mai ales in partile de sub apa, cu exceptia faptului ca prora si pupa erau foarte asemanatoare. Conturul partilor superioare era aproape drept la mijloc, dar curbat in sus spre ambele capete, stalpul prorei si pupei ridicandu-se la o considerabila inaltime, terminandu-se cu un ornament oarecare, in general capul si gatul unei pasari de apa plecat inapoi. Descriind corabia alexandrina, Lucian mentioneaza ca pupa se ridica treptat intr-o curba, surmontata de un ceniscus de aur [o proiectie cu gat de gasca], si ca prora era inaltata la fel. Fresca de pe corabie de pe mormantul lui Naevolia Tyche din Pompei prezinta o corabie de o constructie similara, cu etrava inalta, terminandu-se cu capul Minervei. Parapetii erau zabrele deschise si la ambele capete erau construite cambuze sau galerii. In corabia lui Tezeu, reprezentata in una din picturile aflate la Herculaneum, vedem un cabestan cu o funie infasurata in jurul lui. Si intr-o figura a lui Ulise (de care se zice ca e luata dupa o marmura veche) intr-o editie a lui Virgiliu (3 volume, Roma, 1765), vedem cablul infasurat in jurul unei macarale (unui scripete). Poate ca cea mai mare diferenta dintre aceste corabii din antichitate si toate categoriile de nave moderne se afla in aranjamentele carmei. Corabiile din antichitate nu erau conduse ca acelea din vremurile moderne, printr-o singura carma prinsa in balamale de stalpul etravei, ci din doua lopeti sau rame mari (padalia), una de fiecare latura a etravei; de unde mentionarea lor la plural pe care o face sf. Luca. Ele erau operate prin doua deschizaturi pentru cabluri, cate una de fiecare latura, care erau folosite si pentru cabluri cand corabia era ancorata prin pupa. Intr-adevar, numai pe la sfarsitul secolului al XIII-lea, a ajuns sa fie folosita, in general, carma prinsa in balamale. Dar punctul de cel mai mare interes in legatura cu aceste corabii din antichitate e dimensiunea lor. Multe dintre corabiile care transportau cereale si care circulau intre Egipt si Italia pe vremea sf. Pavel trebuie sa fi ajuns pana la un tonaj de o mie de tone. Consideram ca trebuie sa fi fost de o marime considerabila ca sa poata fi rentabile. Corabiile mici sunt profitabile numai pentru calatorii scurte. Dar nu suntem lasati in voia propriei noastre judecati, neajutati de vreo afirmatie cu privire la fapte, de pilda, corabia cu care Luca si Pavel au calatorit cu ocazia aceasta avea o incarcatura de grau si 276 de suflete la bord. Daca echipajul numara 21 de persoane, lista de pasageri tot ar fi de 250. Pentru a aranja atat de multi oameni pe corabie timp de saptamani fara intrerupere, in afara de incarcatura si echipaj, corabia trebuie sa fi fost considerabil mai mare decat un vas obisnuit de pescuit. Corabia cu care a naufragiat Iosifus in calatoria lui spre Italia avea sase sute de oameni la bord, o lista de pasageri foarte potrivita pentru un transatlantic de cinci sau sase mii de tone din zilele noastre. Dar cel mai bun raport pe care il avem cu privire la marimea unora dintre aceste corabii este acela dat de dulgherul (naupygós) de pe Isis, corabia alexandrina ce transporta cereale si care a fost impinsa de vanturi potrivnice la Atena. Potrivit cu datele oferite si dupa ce s-a facut comparatie pentru diferenta de constructie, corabia aceasta trebuie sa fi avut intre 1.100 si 1.200 de tone. Vad ca unii scriitori, folosind aceleasi date, l-ar aprecia la 1.300 de tone. Echiparea acestor corabii antice era foarte simpla. In cea mai mare parte consta dintr-un catarg principal, care purta un foarte lung ,,yard”, probabil tot atat de lung cat corabia insasi, intinzand o mare panza patrata, care era infasurata pe ,,yardul” insusi in sus. Aceste corabii mari de cereale purtau in plus si gabiere. In general, ele mai aveau un catarg mai mic, aproape de prora, pe care intindeau o panza mica patrata, numita artemon. In plus, ele purtau panze triunghiulare pentru a face corabia sa fie condusa usor in diferite imprejurari si pentru a face ,,volte” si a se intoarce dupa vant. Ele erau folosite si in timp de furtuna cand panzele mai mari trebuia sa fie stranse. Nu trebuie sa uitam ca vasul in care calatorea sf. Pavel era pregatit si pentru imprejurari critice. Greseli in intelegerea constructiei si echiparii acestor corabii constituie motivul pentru care atat de multi comentatori au gresit cand s-au ocupat de incidentele relatate in acest al 27-lea capitol din Fapte. Ce stim noi cu privire la experienta maritima anterioara atat a lui Luca, cat si a lui Pavel sau a ambilor? Nici o dovada, decat capitolul 27 si 28 din Fapte, nu este necesara pentru a arata concludent ca Luca, autorul Evangheliei care-i poarta numele, ca si al cartii Faptele Apostolilor, avea cunostinte temeinice despre corabii si manevrarea lor, care nu puteau fi dobandite decat intr-un singur fel si anume prin experienta. Nici lectura, oricat de multa ar fi ea, nici observarea de pe uscat a corabiilor nu l-ar fi pregatit pentru descrierea naufragiului sf. Pavel si al sau. O astfel de cunoastere si intelegere, asa cum sunt desfasurate aici, vin numai din experienta. Nu vreau sa spun ca el trebuie sa fi fost marinar. De fapt, aceleasi dovezi arata ca nu fusese, ci ca totusi a calatorit pe mare si nu numai in doua sau trei calatorii scurte... Iar in ce-l priveste pe Pavel, parerea mea este ca si el avea experienta considerabila despre navigarea pe mare. Veti observa ca Pavel nu e chiar atat de reticent cu privire la sine si trecutul sau, ca Luca... Deschideti apoi la 2 Corinteni 11,25: ’de trei ori am suferit spargere de vas’. Dar un om nu naufragiaza in fiecare calatorie si mentionarea a trei naufragii ar parea sa arate ca avusese lungi si amarnice experiente pe mare... Vom trece peste detaliile calatoriei pana cand vasul ajunge la Limanuri Bune, pe coasta de sud a Cretei. Tocmai din acest port vasul a plecat in ceea ce s-a dovedit a fi ultima sa calatorie, a carei relatare intentionez sa o examinez acum. Desi sf. Luca nu face nici o referire la starea corabiei, o omisiune pe care un marinar adevarat nu ar fi facut-o, sunt convins ca starea ei nu era prea buna, pentru motive care vor aparea ulterior. Deducem din relatare ca, dupa o lunga si obositoare calatorie de-a lungul coastei, ramasesera din cauza vantului in Limanuri Bune pentru un timp considerabil. Timpul inainta, iar noptile erau intunecoase si noroase, asa ca nu ar fi fost un lucru usor sa navighezi cu corabia pe o distanta de aproape sase sute de mile engleze pana la stramtoarea Mesia fara busola. Deci, capitanul a decis sa renunte la ideea de a continua calatoria si sa petreaca iarna pe insula Creta. Se pare ca Pavel a fost de acord cu ideea aceasta. Dar cand, ceva mai tarziu, capitanul corabiei a anuntat intentia de a porni si de a naviga de-a lungul coastei cam treizeci si opt sau patruzeci de mile pana la Fenix, deoarece, spunea el, portul era mai bun pentru iernat, adica era mai sigur pentru corabie, il gasim pe Pavel ca obiecteaza si ii indeamna sa ramana acolo unde sunt. El i-a asigurat ca o asemenea actiune era plina de primejdii ,,nu numai pentru incarcatura si corabie, dar si pentru vietile noastre”. Ni se spune ca aceasta avea loc cand ,,incepuse sa suflet un vant usor de miazazi”, asa ca primejdia nu se arata la orizont prin conditii atmosferice amenintatoare, dar putem fi siguri ca intrucat actiunea sugerata de capitanul corabiei promitea siguranta mai mare si confort sporit, sf. Pavel nu i s-ar fi opus fara motive intemeiate. Nu sunt date motivele, totusi o alta caracteristica a relatarii sf. Luca si o doua dovada ca el nu era marinar adevarat, deoarece un marinar adevarat nu uita niciodata sa-si prezinte motivele, punct asupra caruia Pavel nu are argumente valabile. Cu toate acestea, nici un marinar nu poate citi aceasta relatare si sa nu descopere care erau motivele acelea. Pe scurt, eu cred ca ele erau urmatoarele: corabia nu era prea sigura nici pe vremea cea mai buna si in ce-l priveste nu ar fi riscat sa fie prins intr-o furtuna in sezonul acesta al anului, daca se putea evita. Pavel fusese deja cateva saptamani in corabia aceasta; ei avusesera o lupta grea de dus cu vantul pentru a ajunge la Creta si in acele saptamani Pavel a facut cateva observatii si a tras unele concluzii. El observase, de pilda, ca vasul lua considerabil apa si cand rafalele de vant bateau mai tare, mai observase ca ea se deforma si nu putea prezenta prea mare siguranta in caz de solicitari mai violente. Pavel putea sa spuna atunci: ,,Desi admit ca Fenix (modernul Lutro) este un port mai bun de iernat decat Limanuri Bune, totusi sustin ca riscul pe care ni-l luam iesind in larg in aceasta perioada a anului si in corabia aceasta e prea mare pentru a merita sa ni-l luam. Pe langa aceasta, nu-mi place sa vad acest vant linistit din sud in sezonul acesta, deoarece, in general, se intoarce spre est-nord-est si se transforma in furtuna si, daca ne prinde cand strabatem golful Mesara, ne va impinge departe de uscat si...! Dar sutasul a dat mai multa atentie parerii proprietarului si a capitanului decat vorbelor lui Pavel si asa au pornit in larg, unde s-a intamplat exact ceea ce se temea Pavel ca se va intampla. Dupa parasirea portului, dupa ce au trecut de Capul Matala, drumul lor a fost de-a lungul uscatului. De la locul de ancorare la Limanuri Bune pana la Capul Matala distanta e de vreo trei sau patru mile si intrucat directia era vest-nord-vest, vantul de la sud era favorabil, fiind doua grade in spatele travei. Aveau deci perspectiva de a ajunge la destinatie in cateva ore. Nu mersera insa departe cand a avut loc o brusca schimbare a vremii... Corabia a fost prinsa intr-un taifun care batea cu atata putere, incat nu i-au putut sta impotriva si au fost nevoiti sa navigheze sub el. Cunoastem ca furtuna i-a impins departe de drumul lor catre insula Clauda, cam la 23 mile vest-sud-vest de Creta. Stiind cam pe unde se afla corabia cand a prins-o furtuna, putem aprecia directia vantului care i-a adus acolo. Potrivit relatarii, nu mult (ou polu) dupa ce parasira Limanuri Bune, furtuna s-a ridicat impotriva. Gramaticienii ne spun ca termenul ou polu e un termen relativ si inseamna mai putin de jumatate. Prin urmare, corabia trebuie sa fi fost intre Capul Matala si un punct pe mare in directia vest-nord-vest la distanta de saptesprezece mile... Cel dintai lucru de facut era de a determina corabia sa iasa cu bine din furtuna. Panza cea mare patrata trebuia sa fie stransa sus si panzele auxiliare sa fie inaltate. Imediat dupa aceea, ei trebuiau sa recurga la incingerea cu funii a corabiei. Cum? Deja incingerea cu franghii a corabiei? Vai! Atunci cele mai rele temeri ale sf. Pavel sunt deja confirmate. Corabia e slaba si da semne de fortare excesiva desi, veti observa, era purtata de vant numai de trei ceasuri; nu trebuia sa se piarda timp pentru intarirea ei. E binecunoscut faptul ca aceste vanturi puternice supun carena unei corabii unei forte mari. Pliniu, de pilda, le numeste ,,flagelul principal al marinarilor, distrugatoare nu numai pentru vergi, dar si pentru carena in sine”. Va mai mirati atunci ca Pavel avea temeri cu privire la navigarea pe vreme de iarna, intr-o corabie despre care stia ca nu e pregatita pentru un asemenea drum? Sf. Luca ne spune ca ea a fost incinsa cu otgoane dupa ce facuse numai 25 de mile, un semn sigur ca se deforma si ca lua rau apa. N-ar fi greu sa se inmulteasca situatiile cand acest mod de a intari vasele a fot pus in practica in timpuri, relativ moderne, dar in fiecare caz s-a facut atunci cand nava era veche si slaba sau in urma unei avarii. As vrea sa arat aici ceea ce aproape toti comentatorii nu au izbutit sa recunoasca, lucru care totusi e de cea mai mare importanta, si anume ca adevarata primejdie care pandea corabia in care calatoreau Luca si Pavel era primejdia scufundarii in mijlocul marii din cauza faptului ca vasul era crapat si lua apa. Daca n-ar fi dat de pamant in mod providential, in felul acesta salvandu-si viata si ducand corabia la tarm, ea s-ar fi scufundat pe mare si toti cei de la bord ar fi pierit. Ni se mai spune apoi ca, dandu-si seama ca erau manati catre Sirta, ,,au coborat mecanismul” (vezi R.V.. v. 17). Nu e cu putinta de inchipuit o traducere mai eronata decat aceea data in Avraam: ,,Temandu-se sa nu dea peste nisipurile miscatoare, au lasat panza si asa au fost manati”. Lucrul acesta ar fi fost fatal. Este echivalentul cu a spune ca, temandu-se de o anumita primejdie, ei s-au lipsit de singurul mijloc la indemana de a o evita. Asemenea primejdii nu sunt evitate, coborand catargul sau panza. A cobori panza si a alerga cu catargele goale ar fi insemnat sa fie manati in directia in care batea vantul. Dar, asa cum am vazut cand am cercetat directia vantului si cursul pe care l-a luat corabia cand fugea inaintea lui spre Clauda, aceasta ar fi insemnat sa se indrepte direct catre Sirta, lucrul despre care spunea Luca ca ei doreau atat de mult sa-l evite. Notati ca dupa AV, Luca zice: ,,Temandu-se ca nu cumva sa dea peste nisipurile miscatoare, au coborat panza si asa au fost manati”. Ei bine, daca ar fi facut asa, ar fi dat peste ele cam peste o zi si istorisirea aceasta, probabil n-ar fi fost scrisa, deoarece Sirta se afla la vest-sud-vest, drept in fata lor, si la distanta de aproape o suta de mile. Intrucat stim acum ca nu au dat peste nisipurile miscatoare, suntem siguri ca ei n-au coborat panza in fata furtunii, ci au adoptat un alt plan. Chiar si cititorii mei care nu cunosc nimic despre navigatie vor urmari logica mea aici... Pentru o corabie plasata in imprejurari ca acelea in care a fost pusa corabia aceasta, numai doua sunt alternative pe care stiu ca le-ar fi putut alege capitanul, cel dintai era de a ancora acolo unde se afla si celalalt, de a carmi cu ajutorul velaturii de furtuna, schimbandu-i in acest fel directia derivei, asa incat sa o mane departe de primejdie, in loc sa o duca direct spre ea. Din naratiune stim ca prima varianta nu a fost adoptata si faptul ca a evitat primejdia este dovada suficienta, in ciuda chinuitoarei taceri a lui Luca ca acest al doilea plan a fost cel adoptat. Cand o corabie este carmita, ea are tendinta sa inainteze in directia in care e indreptata, spre prora – zic marinarii – dar miscarea ei principala va fi deriva, adica distanta pe care o va face intr-o directie laterala si care, comparativ vorbind, nu va fi mare. Cand o corabie este carmita in apropierea unei primejdii, lucrul de facut este de a o pune pe o volta care, considerand miscarea ei inainte, o va indeparta totdeauna de primejdie si nu catre ea. In cazul acesta, ei au pus-o pe o volta de tribord, adica cu latura ei dreapta catre vant. In felul acesta ea era indreptata cu prora catre nord, adica departe de coasta africana si de Sirte si orice inaintare ar fi realizat in timp ce era carmita s-ar fi indreptat pe drumul catre Italia, in timp ce miscarea laterala ar fi fost, in general vorbind, catre vest. Aproape toti comentatorii au cazut in greseala sa creada ca expresia din A.V., ,,coborat panza” era felul de expresie al lui Luca cu privire la ajustarea panzelor cu ocazia aceea, in timp ce expresia pe care a folosit-o Luca nu face nici o referire la panze, asa cum voi arata mai tarziu. Simpla carmire a corabiei in asemenea imprejurari era un lucru atat de necesar si de obisnuit de facut, incat Luca, cu deprinderea lui de a mentiona numai lucrurile cele mai importante, o omite cu totul si trece mai departe spunandu-ne ca ceea ce s-a intreprins mai departe a fost sa o faca sa stea asa cum trebuia si sa o fereasca de a nu mai asculta de carma si de a inlatura cat mai mult cu putinta presiunea asupra carenei. Cel dintai pas a fost acela care in AV este numit ,,au coborat panza”, dar care in RV este tradus ,,au coborat mecanismul”. Ah! asa e mai bine. Vazand ca in timpul carmirii chiar, corabia se zbatea greu pe mare, greutatea acelei lungi prajini cu panza stransa acum pe ea, impreuna cu povara in plus a tuturor franghiilor, blocurilor etc. care erau atasate de ea, producea un efort prea mare, au hotarat de indata ca ea trebuie sa fie lasata jos si aranjata pe punte... Intelegem deci ca atunci cand sf. Luca ne informeaza ca erau manati de vant (outus epheronto), aceasta se facea nu numai cu corabia incinsa cu odgoane de dedesubt si intarita, dar ca era carmita pe o volta de tribord, care era unicul mijloc de a nu ajunge la Sirte. In nota aceasta se sfarseste acea zi plina de evenimente. In ziua urmatoare, furtuna fiind la fel de nepotolita, ,,ei au usurat corabia”. Fiecare pas facut pana aici demonstreaza stiinta marinareasca iscusita si cele ce aveau sa urmeze trebuiau sa fie la fel. Povara de pe punte trebuia aruncata peste bord impreuna cu toate instrumentele care nu erau necesare acum pentru manevrarea corabiei. A treia zi, ei au aruncat peste bord ,,uneltele corabiei” (v. 19) si din expresia ,,cu insesi mainile lor” deducem ca aceasta inseamna ,,mecanismul” care fusese lasat jos, marea prajina principala cu panzele, blocurile etc. atasate, lucru care probabil va fi cerut eforturile unite ale pasagerilor si echipajului pentru a-l lansa peste bord. Usurarea pe care o corabie o simtea prin aceasta ar fi aceeasi ca atunci cand un vas de razboi isi leapada tunurile peste bord, adica va pluti mai usor si ar lua mai putin apa. Urmeaza un interval sumbru de unsprezece zile; furtuna continua sa bata cu furie neslabita. Nu pot fi vazute nici soare si nici stele. In cele din urma, ni se spune ca ,,se pierduse orice nadejde de scapare”. Dar de ce se pierduse orice nadejde de scapare? O corabie din antichitate fara busola si fara posibilitatea observarii boltii ceresti nu avea nici un mijloc de a se orienta. Aceasta era, fara indoiala, o situatie primejdioasa, dar nu in mod necesar disperata, deoarece putea sa circule in deriva, in siguranta. Adevarata explicatie, asa cum deja am aratat, e aceasta, toata osteneala lor de a opri ca apa sa inunde corabia fusese zadarnica; nu stiau incotro sa o ia pentru a ajunge la cel mai apropiat uscat, pentru a duce la tarm corabia, singura sansa pentru o corabie care se ineca. Dar daca nu acostau aveau sa se scufunde in mare. Ingrijorarea lor, deci, era cauzata nu atat de furia furtunii, cat de starea corabiei... In cele din urma, in a paisprezecea noapte, fiind in deriva pe Marea Adriatica, spre miezul noptii, au banuit ca uscatul e aproape. Sf. Luca nu spune care erau indiciile, dar dupa toata probabilitatea ei au vazut talazuri lovindu-se de tarm, deoarece cu un vant atat de tare in directia tarmului si cu o coasta stancoasa, ele ar fost vazute de la distanta destul de mare, chiar si pe o noapte fara stele pe mare. Daca, deci, luam Golful sf. Pavel, Malta, ca scena reala a naufragiului, nu ne este greu sa afirmam ca trebuie sa fi fost aceste indicii. Nici o corabie nu poate sa intre in el dinspre rasarit fara sa nu treaca la un sfert de mila de punctul Koura; dar inainte de a ajunge la punctul acela, tarmul este prea jos si prea departe de drumul corabiilor in deriva dinspre rasarit asa ca nu poate sa fie vazut intr-o noapte intunecoasa. Cand ajungi la distanta aceasta, e imposibil sa nu vezi talazurile care se sparg, deoarece cand bat furtuni din nord, marea se loveste de el cu o violenta atat de mare incat reaminteste versul lui Campbell: ,,Albul val spumat pe cerul departat”. Autorul acestor randuri a vizitat de curand locul acela, unde a ramas toata noaptea. Este in desfasurare un eurachilon si apa pulverizata se ridica pana la patruzeci sau optzeci de picioare in aer, iar pe tarm zgomotul era asurzitor. Nici o corabie n-ar fi putut sa intre in Golful sf. Pavel in noaptea aceea intunecoasa fara ca cei din corabie sa nu fi vazut talazurile lovindu-se de tarm. In timpul celei de-a doua vizite, el a luat o barca si a inaintat departe in golf si a facut alte observatii de pe mare si a luat o franghie de facut sondaje, concluzionand ca nu e nici indoiala cu privire la faptul ca punctul Koura e uscatul de care s-au apropiat in noaptea aceea plina de evenimente. Dar puteau marinarii sa vada talazurile spargandu-se de tarm intr-o noapte intunecoasa de la un sfert de mila departare? Dupa ce am vazut cu ochii mei chiar la fata locului, pot spune ca ei puteau si este posibil ca in clipele de liniste ale furtunii sa le si auda. Avem dovezi in rapoartele Amiralitatii care confirma opinia mea in privinta aceasta. Intr-o noapte intunecoasa, 10 august 1810, fregata Lively a naufragiat chiar in punctul acesta Koura. In marturia lui sub juramant, in timpul judecarii ofiterilor ei la curtea martiala, ajutorul de timonier de serviciu, care a dat alarma cu privire la stancile din directia opusa vantului, spune ca n-a vazut pamantul, ci ,,ondularea apei marii” pe stanci, la o distanta de aproape un sfert de mila; si as putea adauga, atunci a suflat numai o briza obisnuita si nu o furtuna ca aceea care se dezlantuise cand Luca si Pavel au trecut pe acolo... Sf. Luca spune ca au naufragiat pe Malta (Melita) si am aratat ca deriva ei ar fi dus-o in directia aceea. Punctul urmator e interesant. Cat de departe s-ar fi departat ea de Clauda pe la miezul noptii, cand venise a paisprezecea noapte? Raspunsul la aceasta depinde de viteza cu care se misca si de timpul scurs. De cand am venit la Malta, am stat de vorba cu multi capitani care au navigat pe Mediterana timp de multi ani si care, in timpul razboiului, au facut regulat drumul intre Malta si Creta, cu privire la distanta pe care o strabate o corabie in deriva pe ora, in conditiile descrise de Luca si Pavel. Consensul general de opinie era de la o mila la doua pe ora, probabil o mila si jumatate pe ora sau treizeci si sase de mile in douazeci si patru de ore. Revin acum la timpul care a trecut. Sf. Luca socoteste timpul de la ziua cand corabia a parasit Limanuri Bune. Auzim de a treia zi in v. 29; ziua precedenta e denumita ,,ziua urmatoare”, care ne aduce la ,,intaia” zi atat a furtunii, cat si a calatoriei. Pare ca evenimentele descrise in prima zi au ocupat o parte considerabila. Timpul consumat cu plutirea in deriva prin Marea Adria de cand au parasit insula Clauda pana cand si-au dat seama de prezenta uscatului, la miezul noptii celei de-a paisprezecea zi, este de treisprezece zile complete si o fractiune dintr-o zi. Luand apoi viteza calculata a derivei de treizeci si sase de mile pe zi si timpul scurs, sa zicem 13 1/4 zile, tot ce avem de facut este sa inmultim 36 cu 13 1/4 pentru a calcula deriva, care e de 477 mile, si cursul ca mai sus N.82V. Cum se compara aceasta cu drumul si distanta dintre insula Clauda si intrarea in Golful sf. Pavel, Malta, asa cum le-ar determina un navigator din zilele noastre? Luand oricare harta recenta a Amiralitatii pentru Mediterana, gasim ca drumul de la un punct ,,de sub campul Claudei” la Golful Sf. Pavel, Malta, e N.82.17.V si distanta este 476,6 de mile. De unde, potrivit calculelor, o corabie plecand tarziu seara de la Caluda ar fi la miezul noptii celei de-a paisprezecea zi undeva intre un sfert de mila si o mila departare de intrarea in Golful Sf. Pavel, Malta. Admit ca o coincidenta atat de stransa ca aceasta ar putea fi intamplatoare pana intr-o anumita masura, dar e o intamplare care nu ar fi putut sa aiba loc daca ar fi fost vreo inexactitate din partea autorului naratiunii cu privire la numeroasele imprejurari pe care sunt intemeiate calculele sau daca corabia ar fi naufragiat in alta parte si nu in Malta, deoarece nu exista un alt loc care sa concorde atat cu numele, precum si cu celelalte detalii prezentate de Luca. Corabia se apropie acum de sfarsitul calatoriei ei nefericite. Uscatul nu fusese inca vazut, dar pentru simtul ascutit al ,,corabierilor”, sunetul sau aparenta talazurilor care se sparg de mal le spune ca acesta este aproape. Astfel de indicii sunt prevestirile obisnuite ale distrugerii. Aici ele cheama la actiune prezenta de spirit, promptitudinea si calitati marinaresti care nu ar putea fi depasite nici in prezent. Prin aceasta, sub conducerea Providentei, viata tuturor celor de la bord a fost salvata. Nadejdea care pierise a reinviat. Ei pot sa adopte acum ultimele masuri in ceea ce priveste corabia care sta sa se scufunde pentru a o aseza pe uscat. Dar a face lucrul acesta inainte de venirea diminetii ar fi insemnat moarte sigura. Ei nu pot decat sa o ancoreze, daca e posibil, si sa o tina asa pana la ivirea zorilor, cand ar fi existat posibilitatea sa descopere un golf unde sa ancoreze corabia... Cand s-a facut ziua, n-au recunoscut locurile, dar vazand un golf s-au hotarat ca, daca va fi cu putinta, sa duca corabia in interiorul lui. Au taiat odgoanele si au lasat ancorele in apa. Slabind legaturile carmelor si ridicand panza artemon (panza principala a trinchetului) s-au pregatit sa duca corabia la tarm. Alegand locul unde ,,se intalneau doua mari” au asezat corabia pe pamant cu prora inainte, lucru care explica ,,ancorarea la pupa”, deoarece aceasta tinea corabia in pozitia corespunzatoare pentru tragere la mal... Acum, dupa ce toti au debarcat nevatamati, ramane de vazut doar daca locul corespunde descrierii facute de Sf. Luca. Cel dintai detaliu mentionat e ca la miezul noptii corabierii au banuit vecinatatea uscatului, evident fara a-l vedea. Dar un vas pe drumul acela la intrarea in Golful Sf. Pavel ar trece la un sfert de mila de un punct stancos jos care iese in afara si formeaza intrarea lui estica, pe care talazurile puteau fi vazute de la distanta aceea. De fapt, au fost vazute de la distanta aceea de ajutorul de timonier de pe Lively, desi pamantul nu putea fi vazut. Temandu-se sa nu dea de stanci, care erau acum aproape contra vantului, au ancorat prin partea de la pupa si au asteptat sa se faca ziua. Si in cazul acesta, au aratat pricepere marinareasca si previziune, deoarece cand s-a facut ziua, tot cea au avut de facut a fost sa inalte panza principala de la trinchet, sa taie funiile ancorelor, corabia fiind sub control si putand fi dusa usor la tarm. Locul unde se intalneau cele doua mari era fara indoiala deschizatura dintre Insula Salmonetta si uscat. Cele doua mari se intalnesc si astazi in acel punct. Al doilea detaliu mentionat de sf. Luca era adancimea apei atunci cand au banuit ca erau aproape de un uscat. Au sondat si au gasit douazeci de stanjeni [fatomi]. Scriitorul a gasit douazeci de stanjeni in fata punctului Koura, in locul unde se presupune ca se afla in cursa ei, cincisprezece stanjeni la un sfert de mila de tarm, in locul unde au ancorat prin partea de la pupa... Am vazut in studiul nostru ca fiecare declaratie cu privire la miscarile acestei corabii, de cand a plecat din Limanuri Bune, pana cand a fost trasa la tarm, in Malta, asa cum e facuta de Sf. Luca, a fost verificata cu dovezi externe si independente de cea mai exacta si mai satisfacatoare natura; ca afirmatiile lui cu privire la timpul cat a plutit corabia pe mare corespund cu distanta strabatuta; si ca, in sfarsit, descrierea facuta de el a locului unde s-a ajuns este in conformitate cu ceea ce exista in prezent, toate contribuind la dovedirea faptului ca Luca a facut cu adevarat acea calatorie, asa cum e descrisa. S-a dovedit, o data in plus, ca e un om ale carui observatii si afirmatii pot fi luate in considerare ca vrednice de crezare. Capitolul 27 din Fapte e o simpla afirmare a realitatilor. De aceea, eu inchei impreuna cu Bres, spunand: ,,Fie nu exista certitudine morala in realitatile istorie, fie trebuie admis faptul ca sf. Pavel a naufragiat in Malta”. Comentarii Ellen G. White 1,2 AA 439 1–44 AA 439–445 3–9 AA 440 10–17 AA 441 18–20 AA 442 21–30 AA 443 22–24 CG 43; Ed 256 22–26 ML 334 31–41 AA 444 34 CG 43; Ed 256 43.44 AA 445 44 CG 43; Ed 256 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: