26:6 Si acum, sunt dat in judecata, pentru nadejdea fagaduintei, pe care a facut-o Dumnezeu parintilor nostri,
Dat in judecata. [,,judecat”, KJV]. Sau ,,sa fiu judecat”, adica in ciuda loialitatii fata de principiile fundamentale ale iudaismului (v. 4.5). Ca si crestin, Pavel credea ,,ceea ce au spus proorocii si Moise ca are sa se intample” (v. 22).
Fagaduintei. Adica fagaduinta unui Mesia ce trebuia sa vina, in care se adunau toate celelalte fagaduinte, pe care cele douasprezece semintii Il asteptasera din totdeauna. Pavel declara ca acestea si-au gasit implinirea in Isus. Ca parte fagaduintei unui Mesia este invierea Lui (vezi Isaia 53,10-12), caci ce folos ar fi avut pentru Israel un Mesia mort? Pentru Pavel, invierea lui Isus era marele eveniment central care indreptatea toate nadejdile sale de viitor (1 Corinteni 15,12-23; Filipeni 3.10.11; 1 Tesaloniceni 4,13-18; Tit 2,13). Dificultatea principala in gandirea iudaica cu privire la Mesia era ca iudeii se concentrau atat de mult asupra fagaduintelor Vechiului Testament de marire nationala si asupra unui Mesia care avea sa vina si sa infranga pe vrajmasii lui – toate vazute de profetii lor ca fiind sigure (vezi vol. IV, p. 27-32), incat pierdusera din vedere faptul ca Mesia trebuia mai intai sa sufere si sa moara pentru pacatele lor (vezi Luca 4,19). Pavel stia ca fagaduintele de slava urmau sa fie implinite prin a doua venire a lui Hristos (1 Corinteni 15,51-54; Evrei 9,28).
Parintilor nostri. Cuprinzand indeosebi pe Avraam, Isaac si Iacov.