26:20 Ci am propovaduit intai celor din Damasc, apoi in Ierusalim, in toata Iudea, si la Neamuri, sa se pocaiasca si sa se intoarca la Dumnezeu, si sa faca fapte vrednice de pocainta lor.
Am propovaduit. [,,am declarat, KJV]. Literal ,,declarat” sau ,,anuntat”. Pavel era evanghelistul lui Dumnezeu, purtatorul Lui de vesti bune. Celor din Damasc. Pavel a pornit la lucru imediat, acolo unde se gasea la data convertirii sale, chiar in locul unde intentionase sa faca mult rau bisericii (vezi cap. 9,19-22).
In Ierusalim. Pavel s-a inapoiat la Ierusalim dupa vreo trei ani (Galateni 1,18). Acolo, cu riscul vietii, a marturisit cu atata indrazneala incat iudeii, mai ales iudeii elenisti (vezi Fapte 6,1, 14,1), au fost infuriati (cap. 9,29).
Toata Iudea. [,,toate coastele Iudeii”, KJV; ,,toata tara Iudeii”, Nitz.]. Adica toata regiunea. Nu e clar cand exact a facut Pavel lucrarea aceasta de evanghelizare a Iudeii. Totusi se poate ca ea sa fi fost realizata cu ocazia uneia sau a mai multora dintre cele cateva calatorii ale sale la Ierusalim (vezi Fapte 11,29.30; 12,25; 15,34; 18,22; 21,8-15; cf. Galateni 1,22).
Neamuri. Misiunea lui Pavel la neamuri a inceput cam dupa noua sau zece ani la Antiohia din Siria (cap. 11,25.26; 13,1-4).
Pocaiasca. Gr. metanoeo, ,,a-si schimba gandurile” (vezi Matei 3,2; Fapte 3,19-21).
Faca fapte. Vezi Matei 3,8. Pavel nu sustine aici indreptatirea prin fapte, ci felul de ,,fapte” care caracterizeaza o viata care a ajuns la neprihanirea prin credinta in Hristos. El nu vrea sa spuna ca e cu putinta de a obtine neprihanirea prin savarsirea unor anumite fapte, ci ca adevarata neprihanire produce in mod automat fapte care sunt pe masura prezentei harului lui Dumnezeu in viata si care sunt dovada acestei prezente. Nici un evanghelist nu a subliniat mai mult ca Pavel faptul glorios al neprihanirii prin credinta prin harul salvator al lui Dumnezeu (Romani 3,21.22.27; Efeseni 2,5-8). Dar ori de cate ori Pavel mentioneaza darul fara plata al mantuirii staruie, ca aici, asupra faptelor bune care urmeaza (vezi Romani 8,1-4). Omul credintei implineste legea (Romani 3,31), deoarece este ,,zidit [creat] in Hristos Isus pentru fapte bune” (Efeseni 2,10). Ori de cate ori exista adevarata neprihanire prin credinta, aceasta este data pe fata prin fapte bune. ,,Credinta fara fapte este moarta” (vezi Iacov 2,14-24).