26:19 De aceea, imparate Agripa, n-am vrut sa ma impotrivesc vedeniei ceresti.
N-am vrut sa ma impotrivesc. Pavel nu a lovit ,,cu piciorul inapoi in varful unui tepus” (vezi v. 14). El s-a predat cu totul, ca raspuns la vedenia pe care Hristos i-a aratat-o. Atat de completa a fost aceasta consacrare, incat de aici inainte Pavel n-a ezitat niciodata cand drumul datoriei devenea clar. El cerea numai sa stie ce cerea Domnul si apoi implinea (vezi cap. 16,6-12). In tot cursul vietii sale, unica lui intrebarea era: ,,Ce sa fac, Doamne?” (cap. 22,10). El ar fi putut sa aleaga sa fie neascultator, dar ,,iubirea lui Hristos” il constrangea (2 Corinteni 5,14).
Vedeniei ceresti. Vezi cap. 9,3-7. Aceasta nu era un vis. Saul a intalnit literal pe Domnul sau pe drumul catre Damasc si a ajuns sa-L cunoasca personal, intr-un sens mai personal decat cei care-L cunoscusera in trup. Pentru Pavel vedenia aceasta a ramas o realitate. El stia in cine crezuse (2 Timotei 1,12).