English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Faptele Apostolilor

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

Faptele Apostolilor, 25


25:1 Festus, cand a venit in tinutul sau, dupa trei zile s-a suit de la Cezarea in Ierusalim.

Festus. Vezi cap. 24,27. A venit. Adica fie in districtul pe care avea sa-l guverneze, fie la oficiul sau pentru a-si lua in primire raspunderile. Vezi Iosif, Antiquities, xx 8.9; War, ii.14.1. Cezarea. Sediul administratiei romane din Palestina (vezi cap. 8,40).

In Ierusalim. Aceasta era metropola subprovinciei Iudeea. Fara indoiala ca Festus inspecta teritoriul peste care devenise procurator, urmarind sa-i cunoasca probleme. Faptul ca doar dupa numai trei zile a pornit in aceasta inspectie vorbeste bine despre el ca administrator. In ce priveste capacitatea si integritatea, el pare sa fi intrecut cu mult pe Felix (vezi vol. V, p. 71).



25:2 Preotii cei mai de seama si fruntasii Iudeilor i-au adus plangere impotriva lui Pavel. L-au rugat cu staruinta,

Preotii cei mai de seama. [,,marele preot”, KJV]. Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) expresia ,,preotii cei mai de seama”. Ismael era acum mare preot, fiind de curand numit de catre Agripa II (Iosif, Antiquities, XX 8.8). Acuzatorii lui Pavel intentionau sa se foloseasca de Festus inainte ca el sa aiba timp sa vada treburile iudaice in adevarata lor perspectiva.

Fruntasii. Sau ,,conducatorii”, ,,barbatii principali”. Iudeii cei mai bogati si cei mai cu vaza erau membri ai consiliului si, in majoritatea lor, erau saduchei. Se pare ca din cauza ca tagaduiau invierea, saducheii au fost cei care erau in primul rand raspunzatori de graba cu care au fost aduse acuzatii contra lui Pavel (vezi Fapte 23,6-9; cf. cu Ioan 11,46).

25:3 si i-au cerut, ca un hatar pentru ei, sa trimita sa-l aduca la Ierusalim. Prin aceasta ii intindeau o cursa, ca sa-l omoare pe drum.

Ca un hatar. [,,favoarea dorita”, KJV]. Ei cautau sa obtina o consideratie deosebita pentru acuzatiile aduse impotriva lui. Ei faceau parte dintre oamenii importanti ai natiunii, Pavel, nu. Onoarea si integritatea lor ca si conducatori ai poporului erau in joc in privinta aceasta. Prin animozitatea lor fata de Pavel ei se pusesera intr-o situatie dificila. S-a sugerat ca ,,hatarul” (charis) pe care-l cautau iudeii, ar fi putut fi un ordin oficial de transferare a lui Pavel sub jurisdictia lor.

Ii intindeau o cursa. Planul mai vechi impotriva lui Pavel (vezi cap. 23,12-15) nu fusese abandonat. Opinia publica iudaica si obiceiul pamantului aprobau masuri directe in tratarea unor persoane banuite de calcarea unor reguli religioase (cf. Misna Sanhedrin p.6, ed. Soncio, a Talmudului, p. 596). Poate ca si anumiti membri ai consiliului se vor fi legat cu juramant, asa cum facusera niste fanatici cu doi ani in urma.



25:4 Festus a raspuns ca Pavel este pazit in Cezarea, si ca el insusi are sa plece in curand acolo.

Pazit. [,,tinut”, KJV]. Si anume in custodie. Acolo fusese trimis Pavel de catre Felix, acolo era el sigur in mainile romanilor si acolo urma el sa ramana deoarece nu exista motiv temeinic de a-l transfera in alta parte.

In curand. [,,in scurt”, KJV]. Anume cam peste 10 zile.



25:5 Deci, a zis el, cei mai de frunte dintre voi sa se coboare impreuna cu mine, si, daca este ceva vinovat in omul acesta, sa-l parasca.

Cei mai de frunte. [,,care sunt capabili”, KJV]. Gr. dunatoi, literal ,,puternici”., ,,tari”, adica oameni cu autoritate sau capabili, oameni calificati sa reprezinte natiunea iudaica. Acelasi cuvant este tradus ,,puternic” in Luca 24,13; Fapte 7,22; 1 Corinteni 1,26; Apocalipsa 6,15. Ei trebuia sa fie oameni din conducere si cu reputatie sociala, probabil membri ai Sinedriului.

Sa se coboare impreuna cu mine. Delegatii iudei trebuia sa fie oameni vrednici de a calatori impreuna cu guvernatorul roman. Festus onora pe acesti iudei de frunte si, in acelasi timp, recunostea importanta cazului lui Pavel. Zelul conducatorilor iudei nu scazuse in intensitate in cei doi ani de la audierea lui anterioara (cap. 24,1.27).

Ceva vinovat. [,,vreo nelegiuire”, KJV]. Dovezi textuale atesta (cf. pag 10) expresia ,,ceva necuvenit”, ,,vreo necuviinta”. Cuvantul pentru ,,nelegiuire” nu e in textul grecesc, ci pare sa fi fost inserat de traducatorii din Vulgata Latina, care zice crimen.



25:6 Festus n-a zabovit intre ei decat opt sau zece zile; apoi s-a coborat la Cezarea. A doua zi, a sezut pe scaunul de judecator, si a poruncit sa fie adus Pavel.

Decat opt sau zece zile. [,,mai mult decat zece zile”, KJV]. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 10) pentru exprimarea ,,nu mai mult decat opt sau zece zile”. Aceasta subliniaza durata scurta si nicidecum lunga a sederii lui Festus la Ierusalim (v. 4). Fara indoiala ca multe probleme ramasesera nerezolvate din timpul administratiei lui Felix si cereau o atentie urgenta, si Festus nu putea sa lipseasca de la sediul cartierului sau general (vezi v. 1).

Apoi. [,,ziua urmatoare” KJV]. Sau ,,a doua zi”. Se pare ca iudeii convinsesera pe Festus ca rezolvarea dreapta a cazului lui Pavel era deosebit de importanta pentru relatiile bune dintre administratia romana a Palestinei si poporul iudeu.

Pe scaunul de judecator. Procedura era aceea a unei judecati oficiale.



25:7 Cand a sosit Pavel, Iudeii, care venisera de la Ierusalim, l-au inconjurat, si au adus impotriva lui multe si grele invinuiri, pe care nu le puteau dovedi.

Iudeii care venisera Cererea lui Festus in ce priveste o delegatie de oameni capabili si cu influenta fusese implinita (v. 5) si conducatorii iudei erau de fata cand Pavel a fost chemat sa fie audiat.

L-au inconjurat. [,,au stat de jur imprejur”, KJV]. Dovezile textuale atesta (cf. p. 10) expresia ,,de jur imprejurul lui”. Unii dintre cei care aducea plangeri impotriva lui, fara indoiala, il cunoscusera ca un aspru persecutor al crestinilor cu un sfert de secol in urma si il urau ca pe un tradator al natiunii iudaice.

Multe si grele invinuiri. In cursul celor doi ani care trecusera (cap. 24,27), iudeii se pare ca s-au ocupat cu strangerea de tot felul de relatari si zvonuri. Se presupune ca ei aveau acum un cap de acuzare mult mai bine pus la punct impotriva lui. Pare curios ca n-a fost trimisa mai tarziu o copie a acestei liste detaliate iudeilor din Roma (vezi cap. 28,21).

Impotriva lui. Impotriva lui Pavel. Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) omiterea expresii.

Nu le puteau dovedi. Trebuie sa fi fost evident pentru Festus ca dovezile in sprijinul acuzatiei impotriva lui Pavel nu puteau sa stea la judecata (cf. cap. 24,13.19; cf. cu cap. 25,1). Se pare ca el nu era un novice in chestiuni de felul acesta.



25:8 Pavel a inceput sa se apere, si a zis: N-am pacatuit cu nimic, nici impotriva Legii Iudeilor, nici impotriva Templului, nici impotriva Cezarului.

[,,in timp ce”, KJV]. Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) exprimarea ,,in timp ce Pavel”.

A inceput sa se apare si a zis. [,,a raspuns”, KJV]. Literal, ,,si-a facut apararea”. Probabil ca nu a ramas punctual la acuzatiile neinsemnate aduse impotriva lui (v. 7), ci numai la acelea care, daca ar fi fost sustinute, ar fi fost retinute impotriva lui chiar si de un tribunal roman. Acestea erau acuzatiile de pangarire a templului si de dispret fata de legea iudaica, participarea la miscari de rascoala. Roma tinea cont de lucruri de felul acesta si Festus ar fi putut sa fie indus in eroare sa considere ca Pavel era vinovat de revolta impotriva autoritatii romane. Luca prezinta apararea sa atingand aceste trei puncte.

Impotriva Legii. Poate ca liderii iudei cunosteau invatatura lui Pavel cu privire la faptul ca circumciziunea era doar un act simbolic (vezi Romani 2,23-29) si explicau aceasta ca o incercare de desfiintare a legii. Ei adusesera acuzatia aceasta impotriva lui Isus (vezi Matei 5,17; Marcu 2,15; 7,1-5). Iudeii n-au acuzat niciodata pe Pavel cu privire la Sabat, asa cum facusera cu Isus (Ioan 5,16-18).

Impotriva Templului. Vechea acuzatie de a fi adus persoane dintre neamuri in templu (cap. 21,27.28) probabil ca a fost repetata in timpul audierii.

Impotriva Cezarului. Daca Pavel nu facuse nimic impotriva Cezarului, nici un tribunal roman nu-l putea condamna. Superficialitatea acuzatiilor si sinceritatea apararii lui Pavel trebuie sa fi impresionat pe Festus, un administrator capabil si cinstit (vezi vol. V, p. 71).



25:9 Festus, care voia sa capete bunavointa Iudeilor, drept raspuns, a zis lui Pavel: Vrei sa te sui la Ierusalim, si sa fii judecat pentru aceste lucruri inaintea mea?

Bunavointa. [,,placere”, KJV]. Sau ,,favoare” (vezi cap. 24,27). La inceput, Festus refuzase sa raspunda solicitarii iudeilor ca Pavel sa fie adus la Ierusalim (cap. 25,3.4). Fie ca fusese influentat sau nu de acuzatiile aduse impotriva lui Pavel, Festus si-a dat seama mai mult ca pana atunci de intensitatea sentimentului iudaic impotriva lui. Natural ca tot ceea ce ar fi putut face Festus mai rezonabil pentru ca sa placa iudeilor ar fi contribuit la succesul administratiei sale.

Vrei sa te sui? [,,vrei sa mergi”, KJV]. Era clar ca acuzatiile aduse lui Pavel erau chestiuni de lege iudaica nu romana si deci i se parea logic lui Festus sa cerceteze chestiunea in Ierusalim, metropola iudaica.

Inaintea mea. Prezenta lui Festus la cercetare era o garantie ca Pavel va ramane in custodia si sub protectia romana. Totusi, conducatorii iudei aveau sa conduca procedura judiciara, iar Festus sa fie mai mult in rolul de observator interesat. El nu-l transfera pe Pavel sub jurisdictia iudaica, desi propunerea implica o tendinta de a incerca un astfel de transfer. Propunerea aceasta declara, de fapt, pe Pavel nevinovat de nici o ofensa ,,impotriva Cezarului”. Orice acuzatii posibil vrednice de luat in seama aveau de-a face cu legea si obiceiurile iudaice. Desi, ca reprezentant al Romei, Festus nu mai avea interes direct in procesul acesta, dorinta lui de a castiga favoarea conducatorilor noului sau district administrativ il facea binevoitor sa satisfaca dorintele lor cat mai mult cu putinta. Aparent, propunerea nu era intemeiata pe banuiala ca Pavel era de fapt vinovat de vreo fapta clara sau de vreo intentie de a comite vreun astfel de act, ci numai ca un expedient politic.



25:10 Pavel a zis: Eu stau inaintea scaunului de judecata al Cezarului; acolo trebuie sa fiu judecat. Pe Iudei nu i-am nedreptatit cu nimic, dupa cum stii si tu foarte bine.

Eu stau. Literal ,,[am stat si] stau si mai departe”. De la inceput, Pavel fusese detinut de romani. El scapase de la o biciuire brutala pe temeiul faptului ca era cetatean roman. Poate ca avea in minte fagaduinta divina din cap. 23,11, desi nu da nici o indicatie cu privire la ea aici. Fusese tinut ca arestat timp de doi ani de catre romanii care actionau pe temeiul autoritatii Cezarului. Lucrul acesta il reaminteste guvernatorului roman si refuza sa stea la judecata inaintea unor oameni a caror complicitate la uneltirea de a-l asasina era deja cunoscuta (vezi cap. 23,12-15.30; 25,2.3).

Scaunului de domnie. Sau ,,tribunalului”. Pavel prefera cinstea legii romane in locul animozitatii capricioase a compatriotilor sai furiosi, care nu cunosteau alta lege decat propriile lor prejudecati egoiste si iresponsabile.

Acolo trebuie sa fie judecat. Si anume ca cetatean roman.

Pe iudei. [,,iudeilor”, KJV]. Pavel neaga pe scurt toate acuzatiile prezentate impotriva lui. Nici

o vatamare nu fusese adusa persoanelor, proprietatii, caracterului sau religiei iudaice din cauza lui.

Dupa cum stii si tu foarte bine. Pavel stia ca motivul pentru care Festus a facut propunerea mentionata in v. 9 era sa-i castige pe iudei.



25:11 Daca am facut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednica de moarte, nu ma dau inlaturi de la moarte; dar, daca nu este nimic adevarat din lucrurile de care ma parasc ei, nimeni n-are dreptul sa ma dea in mainile lor. Cer sa fiu judecat de Cezar.

Daca. Literal, ,,daca intr-adevar deci”. Pavel negase deja orice vinovatie fata de iudei si prin propunerea lui Festus de a-l supune unei judecati iudaice lasase de inteles ca el era nevinovat in fata legii romane. Dar, in ciuda acestor lucruri, era numai o banuiala care ramanea ca Pavel era vinovat de vreo crima, el a ales sa-si exercite dreptul de cetatean roman de a fi judecat pe temeiul legii romane.

Nu ma dau in laturi de la moarte. [,,nu refuz sa mor”, KJV]. Literal ,,nu cer sa evit moartea”. Compara cu Iosif, Life, p. 29. Pavel declara dispozitia sa de a infrunta rezultatele unei judecati drepte, indiferent care ar fi fost verdictul.

Sa ma dea. [,,predea”, KJV]. Gr. charizomai, ,,a face o favoare”, ,,a gratifica”. Pavel nu era dispus sa fie predat acuzatorilor sai numai ca o favoare pentru ei. El stia ca Festus cauta sa castige favoarea iudeilor. El a refuzat sa renunte la drepturile sale de cetatean roman numai pentru a fi pe placul acuzatorilor sai si a-i ajuta sa-si realizeze planurile rele cu privire la viata sa. El stia prea bine ca Sinedriul nu-i va acorda nici dreptate, nici indurare.

Cer sa fiu judecat de Cezarul. [,,apelez la Cezarul”, KJV]. Pavel isi incheia apelul cu o noua afirmare a drepturilor sale (vezi cap. 22,25-29). El era gata sa riste orice pentru a beneficia de o judecata bazata pe dreptate si dovezi valabile administrate in fata Cezarului. De multa vreme planuia sa viziteze Roma, dar nu in lanturi (Romani 1,9-12; 15,23.24). Imparatul reprezenta curtea suprema de apel a oricarui tribunal subordonat din tot imperiul.

Neincetat, de la numirea lui ca apostol pentru neamuri, Pavel suferise si lucrarea lui fusese obstructionata atat de iudei, cat si de neamuri (vezi 2 Corinteni 11,24-27). El a indurat impotrivirea aceasta numai ca lucrarea lui Hristos sa poata inainta (Fapte 20,22-25; 2 Corinteni 4,5-18; Galateni 6,14; Filipeni 1,12). Totusi, erau acum doi ani de cand era tinut in Cezarea fara sa fie condamnat si fara perspectiva unei noi judecati. Lisias (Fapte 22,29), Felix (vezi cap. 24,23-27) si Festus (vezi cap. 25,8.9.15) trasesera cu totii concluzia ca el era nevinovat de vreo calcare a legii romane. Felix totusi il retinuse pe Pavel pentru motive personale si pentru a placea iudeilor, iar Festus parea acum sa aiba intentia de a continua politica de a castiga bunavointa iudeilor in defavoarea lui Pavel. In felul acesta, atata vreme cat Pavel ramanea sub jurisdictia procuratorului roman al iudeilor, nu parea sa existe nici o perspectiva de achitare sau eliberare si nu conta daca era retinut ca un intemnitat condamnat sau numai ca un detinut politic. In nici un caz nu era liber sa predice Evanghelia, si pentru cineva a carui viata era consacrata cu totul acestui tel, o astfel de perspectiva trebuie sa i se fi parut insuportabila. Alti ambasadori ai crucii fara indoiala ca erau stanjeniti in acelasi fel in lucrarea lor.

In timpurile Noului Testament, crestinismul nu s-a bucurat de statutul unei religii recunoscute in fata legii romane, iar practicarea si promovarea unor religii nerecunoscute erau interzise. Roma a tolerat crestinismul numai pentru ca la inceput a fost considerat o secta a iudaismului, care era recunoscut. Staruind cu acuzatiile impotriva lui Pavel si a crestinismului, cu timpul, iudeii puteau sa se lipseasca chiar si de favoarea de a fi in legalitate si sa faca pozitia lor discutabila fata de legea romana. Vezi p. 47, 93.

S-a sugerat ca prin aducerea cazului sau inaintea Cezarului, Pavel intentiona sa obtina nu numai o decizie in propriul sau caz care ajunsese intr-un impas, ci si o oarecare recunoastere pentru crestinism ca religie legala, cu propriile ei drepturi. Lucrul acesta ar fi putut sa acorde ambasadorilor crucii mai multa libertate oriunde ar fi mers si sprijin in biruirea opozitiei locale. Chiar si cand Pavel era inca in inchisoare la Roma, insusi faptul ca el nu era impiedicat sa predice Evanghelia la curtea imperiala si ca cel putin unii ,,din casa Cezarului” (Filipeni 4,22) au devenit crestini a avut efectul de a face pe alti lucratori crestini sa aiba ,,si mai multa indrazneala sa vesteasca fara teama Cuvantul lui Dumnezeu” (vezi Filipeni 1,12-14). Atunci cand avea sa devina de notorietate faptul ca imparatul decretase achitarea celui mai de frunte dintre evanghelistii crestini, urma sa fie mai multa libertate in tot imperiul pentru proclamarea Evangheliei. Achitarea lui Pavel de catre imparat urma astfel sa constituie sau cel putin sa pregateasca drumul pentru permisiunea oficiala de a predica Evanghelia.



25:12 Atunci Festus, dupa ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a raspuns: De Cezar ai cerut sa fii judecat, inaintea Cezarului te vei duce.

Sfetnicii. [,,consiliul”, KJV]. Gr. sumboulion, ,,grupul de consilieri” personali ai procuratorului. Luca foloseste cuvantul sunedrion cand vorbeste despre ,,consiliul” iudaic, Sinedriul (Fapte 5,21; 6,12; 22,30; 23,1; 24,20 etc.). Apelul la Cezar nu a fost acordat automat, ci consultarea a confirmat faptul ca intrucat Pavel era cetatean roman nu i se putea respinge apelul.



25:13 Dupa cateva zile, imparatul Agripa si Berenice au sosit la Cezarea, ca sa ureze de bine lui Festus.

Cateva zile. Clar o scurta perioada de timp.

Imparatul Agripa. Adica Irod Agripa II, fiul lui Irod Agripa I (a carui moarte e descrisa in cap. 12,20-23) si astfel stranepot al lui Irod cel Mare (vezi vol. V, p. 39, 69, 234). Ca si sora sa, Drusila (vezi cap. 24,24), monarhul acesta era iudeu pe baza descendentei din Mariamne, sotia lui Irod cel Mare. Agripa II era considerat prea tanar pentru a prelua postul de rege al Palestinei (anul 44 d.Hr.; Iosif, Antiquities, XIX. 9.2), dar apoi, la moartea unui unchi la scurt timp dupa aceea, a fost consolat cu domnia in Chalcis (ibid, XX 5.2). Mai tarziu, Agripa a primit provinciile de nord, mai inainte sub Filip si Lisianias (Ibid., 7.1) cu titlul de rege. Mai tarziu, Nero i-a mai dat si alte cetati. In razboiul iudaic din anii 68-73 d.Hr., Agripa a luat partea romanilor impotriva iudeilor, pe care a cautat sa-i sfatuiasca sa nu se revolte (Iosif, War, II 16.4 [345-401]). El s-a retras la Roma, unde a murit in anul 100 d.Hr. Festus urma sa se adreseze in mod firesc lui Agripa II pentru un sfat cu privire la tratarea cazului lui Pavel. Agripa avea custodia tezaurului templului si privilegiul de a numi pe marele preot. El era deci intr-un anumit sens coleg religios al guvernatorului roman si in pozitia de a da sfat temeinic cu privire la acest caz.

Berenice. [,,Bernice”, KJV]. Fiica cea mai mare a lui Agripa I si sora a Drusilei, sotia lui Felix. Ea fusese initial casatorita cu unchiul ei, Irod, regele Chalcisului vezi vol. V, p. 40), caruia Agripa II i-a urmat (vezi vol. V, p. 234). Atat scriitorii iudei, cat si cei romani vorbesc despre legaturile ei cu fratele ei Agripa II ca fiind pacatoase. Ulterior, s-a casatorit cu Polemo, regetele Ciliciei, dar curand l-a parasit pentru a fi cu fratele ei. A devenit amanta imparatului Tit, care s-a mahnit adanc cand Senatul l-a obligat sa o indeparteze (Suetoniu, Tit, VII.2; Tacit, History, II.81; Iosif, Antiquities, XX 7.3).

Sa ureze de bine lui Festus. [,,sa salute pe Festus”, KJV]. Aceasta a fost cea dintai vizita de curtoazie a lui Agripa II facuta noului procurator, cu scopul de a-i ura de bine. Agripa era, fireste, un rege vasal fata de Roma.



25:14 Fiindca au stat acolo mai multe zile, Festus a spus imparatului cum stau lucrurile cu Pavel; si a zis: Felix a lasat in temnita pe un om,

Mai multe zile. Pavel a fost adus inaintea lui Agripa si a lui Berenice cand ramanerea lor prelungita a oferit o ocazie potrivita. Festus a pomenit cazul lui Pavel nu atat de mult ca un subiect de tratat impreuna, care ii preocupa pe amandoi, ci mai degraba in cursul conversatiei.



25:15 impotriva caruia, cand eram eu in Ierusalim, mi s-au plans preotii cei mai de seama si batranii Iudeilor, si i-au cerut osandirea.

Preotii cei mai de seama. Vezi v. 2.

I-au cerut osandirea. [,,dorind sa aiba judecata”, KJV]. Vezi v. 1-3.



25:16 Le-am raspuns ca la Romani nu este obiceiul sa se dea nici un om, inainte ca cel parat sa fi fost pus fata cu parasii lui, si sa fi avut putinta sa se apere de lucrurile de care este parat.

Sa se dea. Gr. charizomai (vezi v. 11). Nu se considera ca un slujbas roman putea sa predea un om acuzat altora pentru a fi pedepsit, numai ca o favoare. Totusi, aceasta este exact ceea ce facuse Pilat cu Hristos. Biografia lui Festus era mai onorabila (vezi vol. V, p. 71).

La moarte. [,,sa moara”, KJV]. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) omiterea acestor cuvinte. Intelesul nu e schimbat.

Putinta. [,,lucrurile, KJV]. Gr. topos, literal, ,,loc”, insemnand ,,prilej”, nu ,,ingaduinta” in intelesul de permisiune (vezi Rom 15,23). Festus era hotarat sa-i dea lui Pavel ocazia sa se apere.



25:17 Ei au venit deci aici; si, fara intarziere, am sezut a doua zi pe scaunul meu de judecator, si am poruncit sa aduca pe omul acesta.

Au venit deci aici. Vezi v. 6.7.



25:18 Parasii, cand s-au infatisat, nu l-au invinuit de nici unul din lucrurile rele, pe care mi le inchipuiam eu.

Lucrurile rele. [,,lucrurile”, KJV]. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) expresia ,,lucruri rele”.



25:19 Aveau impotriva lui numai niste neintelegeri, cu privire la religia lor si la un oarecare Isus, care a murit, si despre care Pavel spunea ca este viu.

Niste neintelegeri. [,,oarecari intrebari”, KJV]. Adica puncte in dezbatere, nu intrebari puse si raspunsuri primite. Vezi v. 7.8. Lor. Expresia aceasta poate fi tradusa si ,,a lui”, in care caz s-ar referi la Pavel. Religia. [,,superstitia”, KJV]. Gr. deisidaimonia, ,,respect pentru zei”, ,,religie” si uneori, desi probabil nu aici, ,,superstitie”, afara de cazul ca referirea e facuta la religia lui Pavel. Festus nu ar fi

putut descrie iudaismul ca o ,,superstitie” fara sa-l ofenseze pe Agripa, care era cu numele evreu.

Isus. Aceasta este cea dintai referire directa raportata despre Isus in intrevederile lui Felix sau cu Festus, dar este imposibil de crezut ca numele Lui nu a fost mentionat pana atunci. Pavel vorbise despre inviere, pentru care experienta lui Hristos era unica ilustratie triumfatoare si mare, si ,,despre neprihanire, despre infranare si despre judecata viitoare” (cap. 24,25). Pavel nu ar fi putut vorbi astfel fara sa pomeneasca numele lui Hristos. Numindu-l pe Isus, Festus reflecta marturia lui Pavel cu privire la Mantuitorul.



25:20 Fiindca nu stiam ce hotarare sa iau in neintelegerea aceasta, l-am intrebat daca vrea sa mearga la Ierusalim, si sa fie judecat acolo pentru aceste lucruri.

Nu stiam. [,,stateam la indoiala”, KJV]. Festus isi marturiseste ignoranta cu privire la doctrinele si obiceiurile iudaice. In Ierusalim, centrul iudaismului, probabil ar fi fost mai usor de stabilit amanuntele chestiunilor religioase (vezi v. 9). Dar Pavel refuzase sa mearga la Ierusalim (vezi v. 10). Cand Pavel urma sa mearga la Roma ar fi fost necesar ca Festus sa trimita cu el un raport cu privire la cazul sau, si Agripa, un iudeu informat, putea sa asiste pe procurator ajutandu-l ce sa spuna. De asemenea, aceasta cerere adresata lui Agripa purta in sine un compliment implicit care urma sa fie de valoare pentru Festus in relatiile lui viitoare cu Agripa.



25:21 Dar Pavel a cerut ca pricina lui sa fie tinuta ca sa fie supusa hotararii imparatului, si am poruncit sa fie pazit pana ce-l voi trimite la Cezar.

Supusa [,,rezervata”, KJV]. Gr. tereo. (vezi cap. 24,23). Hotararii, [,,audierii”, KJV]. Gr. diagnosis, literal ,,o cunoastere patrunzatoare”, arata o cercetare amanuntita. Acesta era probabil un termen tehnic juridic. Vezi cap. 23,35.

Imparatului. [,,Augustului”, KJV]. Gr. Sebastos, ,,adoratului”, ,,respectatului”, ,,venerabilului”, echivalentul latinescului Augustus, ,,maret”, ,,august”, ,,vrednic de cinste” (vezi vol. V, p. 37, 38; vol. VI, pag 72). Acesta nu era Cezar August, care a domnit intre 27 in.Hr.-14 d.Hr. (vezi vol. V, p. 234), ci un titlu echivalent cu Cezar. Romanii vorbeau despre conducatorii lor ca fiind Augustus, nu ca fiind imparat.

Cezarul. Imparat, la data aceea, era Nero (54-68). Vezi p. 81-84.



25:22 Agripa a zis lui Festus: As vrea sa aud si eu pe omul acela. Maine, a raspuns Festus, il vei auzi.

As vrea sa aud. Adica dorea sa auda. Agripa evident auzise de Pavel si era curios sa afle lucruri despre el si invataturile lui. Compara cu dorinta lui Irod Antipa, ruda mai indepartata a lui Agripa, de a vedea pe Isus (Luca 23,8).



25:23 A doua zi, deci, Agripa si Berenice au venit cu multa fala, si au intrat in locul de ascultare impreuna cu capitanii si cu oamenii cei mai de frunte ai cetatii. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo.

Cu multa fala. Poate pentru a impresiona pe Festus si a impune respect lui Pavel. Acesta a fost cea dintai ocazie a lui Pavel de a marturisi despre credinta sa inaintea imparatilor (vezi cap. 9,15).

Locul de ascultare. Gr. akroaterion, ,,camera de audienta”. Aceasta era poate o incapere mare, rezervata audientelor speciale de natura mai mult sau mai putin publica.

Capetenii. Vezi cap. 22,24. Unii ca Lisias, care a pus pe Pavel la arest. Festus a adunat acum pe ofiterii superiori ai garnizoanei, poate pentru a da culoare si importanta ocaziei in cinstea lui Agripa.

Oamenii cei mai de frunte. Adica oamenii importanti ai Cezareei.



25:24 Atunci Festus a zis: Imparate Agripa, si voi toti care sunteti de fata cu noi; uitati-va la omul acesta, despre care toata multimea Iudeilor m-a rugat in Ierusalim si aici, strigand ca nu trebuie sa mai traiasca.

Multimea iudeilor. Adica poporul iudeu ca natiune, reprezentat, fireste, prin preotii cei mai de seama si prin membrii Sinedriului. M-a rugat. Sau ,,mi-au facut cerere”, ,,mi-au facut o petitie”, ,,au mijlocit la mine” (vezi Romani 8,27.34, 11,2; Evrei 7,25). Si aici. Conducatorii din Ierusalim starnisera o partida pornita impotriva lui Pavel in Cezarea, care se alaturase cererii facute guvernatorului de a-l da pe Pavel la moarte. Strigand. Pe cat se pare, cererile iudeilor ca Pavel sa fie ucis erau vehemente si galagioase (cf. cap. 22,22.23).



25:25 Fiindca am inteles ca n-a facut nimic vrednic de moarte, si fiindca singur a cerut sa fie judecat de Cezar, am hotarat sa-l trimit.

Nimic vrednic de moarte. Vezi v. 11. Un roman ar fi considerat ca un lucru injurios ideea de a da la moarte un om pentru incalcarea religiei iudaice. Dar Pavel apelase la Cezarul si Festus ar fi salutat cu bucurie sugestii privind pregatirea raportului sau catre imparat.

Cezarul. [,,Augustus”, KJV]. Vezi v. 21.



25:26 Eu n-am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el; de aceea l-am adus inaintea voastra, si mai ales inaintea ta, imparate Agripa, ca, dupa ce se va face cercetarea, sa am ce scrie.

Nimic temeinic. Festus cunostea atat de putine lucruri cu privire la religia iudaica, incat se simtea pus in incurcatura, nestiind cum sa prezinte o acuzare informata impotriva lui Pavel bazata pe o invinuire care se ocupa exclusiv de chestiuni ale religiei iudaice.

De scris. Festus trebuia sa trimita o reclamatie detaliata tronului imperial.

Domnului meu. Gr. ho kurios, ,,domnului” sau ,,domnului meu”, aici imparatul, Nero. Cand era folosit cu privire la imparati, precum si cand era aplicat la Hristos, titlul purta o implicatie de divinitate. August interzisese oricui sa-l numeasca domn, asa cum a facut-o si succesorul sau Tiberiu (Suetoniu, Augustus, iii. 53.1; Tiberius, xxvii), dar succesorii lor mai modesti au acceptat titlul acesta de la prieteni si lingusitori. Caligula isi zicea dominus, echivalentul latin al lui Kurios, iar Domitian a adoptat titlul de dominus deus, ,,domn dumnezeu”. Pliniu cel Tanar se adresa patronului sau, imparatul Traian, adesea cu dominus. Vezi p. 61,62.

Mai ales inaintea ta. Festus se adresa lui Agripa cerand ajutor in rezolvarea acestui caz dificil. In acelasi timp, lui Agripa i-ar fi placut ca sfatul lui sa fie apreciat.



25:27 Caci mi se pare fara noima sa trimit pe un intemnitat, fara sa arat de ce este parat.

Fara noima. Justitia romana era cinstita in principiu, desi judecatorii care o administrau erau

prea adesea venali. Festus era un om cu o oarecare integritate (vezi v.1).

Comentarii Ellen G. White

1-5 AA 428

2-27 AA 428-435

6-9 AA 429

10-12 AA 430

13-15 AA 433

16 AA 428

18.19.22.23 AA 434

24-27 AA 435


Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: