23:1 Pavel s-a uitat tinta la Sobor, si a zis: Fratilor, eu am vietuit cu toata curatia cugetului meu inaintea lui Dumnezeu, pana in ziua aceasta
S-a uitat tinta. [Privind staruitor, KJV; Uitandu-se neclintit, Nitz.] Gr. atenizo, ,,a-si fixa ochii la”, ,,a privi staruitor la”, ,,privind cu seriozitate” (vezi Fapte 1,10; 7,55, Luca 4,20; 22,56; vezi Fapte 13,9). Luca adesea foloseste cuvantul ca sa descrie expresia de pe fata cuiva care e pe punctul de a vorbi serios. E folosit corespunzator in ce priveste expresia fetei lui Pavel, cand apostolul priveste cu atentie asupra celei mai inalte adunari iudaice pentru intaia data, dupa un sfert de secol. Fara indoiala ca avusesera loc multe schimbari in randul personalului in decursul anilor, dar se poate ca Pavel sa fi recunoscut cateva fete (vezi cap. 23,5).
Fratilor. [Barbati si frati, KJV.] Vezi cap. 1,16.
Cu toata curatia cugetului. [In toata buna constiinta, KJV.] Aceasta e o pretentie foarte incluziva pe care sa o faca orice om. Ca Pavel sa ridice o astfel de pretentie, dupa ani de confruntare cu iudaizantii si cu victimele lor scoate in evidenta propriile sale convingeri cu privire la felul sau de purtare si actiune. Conduita lui fusese cu totul de acord cu voia lui Dumnezeu si cu Legea si profetii (vezi cap. 24,14; 28,17). Daca Pavel avea dreptate, acuzatorii lui erau gresiti. Pavel se refera adesea la constiinta (Fapte 24,16; Romani 2,15; 13,5; 1 Corinteni 10,25; 1 Timotei 1,5; 2 Timotei 1,3).
23:2 Marele preot Anania a poruncit celor ce stateau langa el sa-l loveasca peste gura.
Anania. Un fiu al unuia Nebedeu, numit in slujba de mare preot de Irod, rege din Chalcis (Josephus, Antiquities xx. 5. 2).
Sa-l loveasca. Declaratia lui Pavel era echivalenta cu acuzarea Sinedriului de ipocrizie. Daca purtarea lui Pavel era constiincioasa, a lor, evident, nu era. Comparati 1 Regi 22,24; Matei 26,67; Luca 22,63.64.
23:3 Atunci Pavel i-a zis: Te va bate Dumnezeu, perete varuit! Tu sezi sa ma judeci dupa Lege, si poruncesti sa ma loveasca, impotriva Legii!
Te va bate Dumnezeu. Unii au gandit ca Pavel a vorbit pripit si ca v. 5 era intentionat sa fie o apologie. Fiind provocat, Isus a tacut (Matei 26,63; 1 Petru 2,23). E cu putinta totusi ca Pavel sa fi vorbit prin inspiratie si fara a-si da seama ca acela caruia ii vorbea era marele preot (vezi v. 5), a prezis soarta lui. Anania a fost asasinat (Josephus, War ii. 17. 6. 9) in anul 66 d.Hr., sapte sau opt ani mai tarziu, probabil de catre sicari (vezi Vol. V, p. 70, 73; vezi cap. 21,38). Comparati Ier. 28,15-17.
Perete varuit. Adica tu, fatarnicule (cf. Matei 23,27). Asemenea unui perete varuit, acest detinator al unei inalte slujbe in justitie putea sa poarte vesmintele externe ale rangului sau, dar nu era persoana demna pentru o asemenea functie publica.
Tu sezi. [Sezi tu?, KJV.] In greceste este emfatic, ,,si sezi tu?”. Adica, cum poti tu, un perete al fatarniciei varuit, sa judeci pe altii?
Dupa lege. Adica potrivit Legii, vrand sa spuna Legii iudaice.
Impotriva Legii. Bataia era ingaduita de legea iudaica, dar numai dupa o justa procedura judecatoreasca, rezultand in condamnarea acuzatului (Deuteronom 25,1, 2; cf. Ioan 7,51). Ca un fost membru al Sinedriului (vezi AA 112, 410), Pavel cunostea Legea si a afirmat dreptul sau de a avea parte de un proces legal. Comparati Vol. V, p. 539.
23:4 Cei ce stateau langa el, i-au zis: Iti bati joc de marele preot al lui Dumnezeu?
Marele preot al lui Dumnezeu. Ca slujbasul cel mai inalt al iudeilor, marele preot, era presupus reprezentantul lui Dumnezeu. In VT, judecatorii erau uneori numiti elohim, literal ,,dumnezei” (vezi Vol. I, p. 171; vezi Psalmi 82,1).
23:5 Si Pavel a zis: N-am stiut, fratilor, ca este marele preot; caci este scris: Pe mai marele norodului tau sa nu-l graiesti de rau.
N-am stiut. (Cf. cap. 3,17). Afirmatia lui Pavel a fost diferit explicata: (1) ca din cauza vederii sale slabe (vezi cap. 9,8.18) n-a recunoscut pe Anania ca mare preot; (2) ca el nu a inteles ca marele preot era acela care daduse porunca sa fie lovit; (3) ca vorbea ironic, ca si cum n-ar fi crezut ca marele preot putea sa dea un astfel de ordin si in felul acesta, indirect contestand dreptul lui Anania la pozitia pe care o ocupa; (4) ca el ,,nu a considerat” inainte de a vorbi, desi stia ca vorbitorul era Anania, marele preot. Dintre acestea, cea dintai pare cea mai probabila. A doua, la fel, sugerand o limitare a vederii lui Pavel, pare de asemenea cu putinta. Ultimele doua par in dezacord cu caracterul lui Pavel si cu seriozitatea situatiei cu care se confrunta acum.
Sa nu-l graiesti de rau. Pavel citeaza Exod 22,28, unde ebr. elohim ,,dumnezei” e folosit pentru a se referi la judecatorii omenesti (vezi Fapte 23,4). Pavel, fara indoiala, a citat pasajul in ebraica, in timp ce Luca il reda din LXX. Sinceritatea lui Pavel la punctul acesta nu poate fi pusa la indoiala. Solii Evangheliei trebuie sa recunoasca si sa dea cuvenita onoare reprezentantilor autoritatii, chiar si cand acestia din urma abuzeaza de autoritatea lor.
23:6 Pavel, ca unul care stia ca o parte din adunare erau Saduchei, iar alta Farisei, a strigat in plin Sobor: Fratilor, eu sunt Fariseu, fiu de Fariseu; din pricina nadejdii in invierea mortilor sunt dat in judecata.
Pavel, ca unul care stia. [Pavel, dandu-si seama, KJV.] Intrucat fusese candva membru al Sinedriului, Pavel, in mod natural stia ca unii erau saduchei si altii, farisei. Poate iarasi va fi recunoscut anumite persoane ca apartinand unei partide sau celeilalte.
Eu sunt fariseu. Cu privire la farisei, vezi Vol. V, p. 51, 52; vezi cap. 5,34. In versiunea greaca, pronumele ,,eu” este emfatic. In calitate de crestin, Pavel inca mai pretinde ca e fariseu. Nicodim, un fariseu, era un ucenic al Domnului (Ioan. 3,1; AA 104, 105). In urma predicii apostolilor, multi farisei se convertisera (vezi Fapte 15,5). Unii cercetatori biblici au sugerat ca majoritatea convertitilor de la iudaism la crestinism erau farisei. Din cauza unor asemanari intre invataturile lui Isus si acelea ale fariseilor, unii au considerat pe Isus drept fariseu. Atat crestinii, cat si fariseii recunosteau autoritatea Cuvantului inspirat; si unii si altii sustineau dreptatea si separarea de lume, si unii si altii credeau in inviere si viata viitoare. In primul rand, in ce priveste metoda de a ajunge la neprihanire, crestinii se deosebeau de farisei (vezi Matei 5,20; Marcu 7,5-13; Luca 18,9-14; Galateni 2,16-21). In felul acesta, Pavel putea spune cinstit: ,,Eu sunt fariseu.”, fara a avea de gand sa spuna ca in mod necesar era de acord cu toate doctrinele si practicile acestei secte.
23:7 Cand a zis vorbele acestea, s-a starnit o neintelegere intre Farisei si Saduchei, si adunarea s-a dezbinat.
Neintelegere. E lucru plin de insemnatate ca Pavel a facut aceasta declaratie atat de devreme in cursul audierii lui. El stia ca nu avea nadejde de o audiere cinstita inaintea Sinedriului si, fara indoiala, a intentionat sa descopere incompetenta acestuia de a pronunta sentinta de judecata asupra lui. De aceea a facut ca judecata sa se sfarseasca prin ridicarea judecatorilor sai unii impotriva altora (v. 7). Subiectul ales – invierea – era fundamental pentru crestinism (vezi 1 Corinteni 15,12-23) si aproape sigur sa produca rezultatul dorit (vezi Matei22,23-33).
Dezbinat. Gr. schizo, ,,a sfasia”, ,,a despica [in partide]”. Cuvantul nostru ,,schisma” e de la gr. schisma, substantiv inrudit cu schizo.
23:8 Caci Saducheii zic ca nu este inviere, nici inger, nici duh, pe cand Fariseii le marturisesc pe amandoua.
Saducheii. Cu privire la saduchei, vezi Vol. V, p. 52, vezi cap. 4.1. Ei recunosteau autoritatea scrierilor lui Moise, dar aveau rezerve cand se ajungea la profeti si respingeau cu totul partile literare ale VT si traditia. Ei considerau ingerii doar ca manifestari ale slavei ceresti si tagaduiau realitatea vietii vesnice. S-a spus ca fariseii erau contrapartea iudaica a stoicilor, iar saducheii, ai epicurienilor; In linii mari, lucrul acesta e adevarat (vezi cap. 17,18).
23:9 S-a facut o mare zarva; si cativa carturari din partida Fariseilor, s-au sculat in picioare, au inceput o cearta aprinsa, si au zis: Noi nu gasim nici o vina in omul acesta; dar daca i-a vorbit un duh sau un inger?
Zarva. [Strigare, KJV.] Gr. krauge, ,,o strigare”, ,,o galagie”. Membrii calmi si invatati ai Sinedriului s-au dovedit a fi tot atat de excitabili si irationali, ca si gloata nestatornica si neinvatata (vezi cap. 22,22,23).
Cativa carturari. [Carturarii, KJV.] Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) exprimarea ,,cativa carturari”. N-au participat toti carturarii dintre farisei. Au inceput o cearta. [S-au luptat, KJV.] Gr. diamachomai, ,,a lupta cu inversunare”. Nici o vina. [Nici un rau, KJV.] Comparati decizia lui Pilat cu privire la Domnul (Ioan 18,38; 19,4.6). In fiecare caz, curtea suprema a iudaismului a cautat orbeste distrugerea unui om drept.
Un duh sau un inger. Saducheii nu credeau in nici unul dintre acestia. Poate aici e facuta referire la vedenia de pe calea spre Damasc (cap. 22,6-10) sau caderea in uimire din Templu (v. 1721). Marturia lui Pavel nu fusese in zadar. Atitudinea de aici a fariseilor le aducea aminte de Gamaliel la o ocazie mai timpurie (cap. 5,33-40).
[Sa nu luptam impotriva lui Dumnezeu, KJV]. Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) omiterea acestor cuvinte. Se poate ca ele sa fi fost imprumutate de la un pasaj similar, in cap. 5,39.
23:10 Fiindca galceava crestea, capitanul, se temea ca Pavel sa nu fie rupt in bucati de ei. De aceea a poruncit ostasilor sa se pogoare sa-l smulga din mijlocul lor, si sa-l duca in cetatuie.
Capitanul. [Capitanul prim, KJV.] Se pare ca Lisias care era preocupat nu numai de ordinea publica, dar si de siguranta unui cetatean roman, era de fata (cf. cap. 22,30). Rupt in bucati. Evident izbucnise o lupta fizica intre saduchei si farisei, pe deoparte, pentru a pune stapanire pe persoana lui Pavel, pe de alta, pentru a-l proteja.
A poruncit. Judecand dupa rangul lui Lisias, de chiliarchos (vezi cap. 22,24; cf. cele de la Ioan 18,12; Fapte 21,31.32), garnizoana trebuie sa fi constat din cel putin 1.000 de oameni, care era puterea normala a unei cohorte militare de auxiliari. O astfel de unitate de trupe era comandata de un chiliarchos. Vezi cap. 21,31; 27,1. Pentru propria lui siguranta, Pavel a fost escortat in Turnul Antonia (vezi cap. 22,24).
23:11 In noaptea urmatoare, Domnul S-a aratat lui Pavel, si i-a zis: Indrazneste, Pavele; caci, dupa cum ai marturisit despre Mine in Ierusalim, tot asa trebuie sa marturisesti si in Roma.
Domnul S-a aratat lui Pavel. [Domnul a stat langa el, KJV.] Fiinta aceasta era pe cat se pare Hristos Insusi (cf. cap. 9,5, 6; 22,17–21). Perspectiva era cu adevarat intunecoasa si Pavel si-a adus aminte de supunerea Sa fata de dorintele iudeilor, in cazul lui Hristos. Asigurarea divina la punctul acesta insemna mult pentru Pavel si-i dadea curaj pentru incercarile urmatorilor cativa ani.
Indrazneste. Fara indoiala cand Pavel reflecta la evenimentele celor doua zile trecute, el trebuie sa fi inceput sa puna la indoiala intelepciunea planului sau fix de a vizita Ierusalimul (cap. 20,4) in fata repetatelor avertizari cu privire la ceea ce urma sa i se intample acolo (v. 22,23), cu privire la consimtirea din partea lui de a participa cu alti crestini iudei la curatirea rituala (cap. 21,20-28) si cu privire la conduita sa inaintea Sinedriului (cap. 23,10). Gandurile lui poate se vor fi indreptat catre viitor. Se termina lucrarea randuita lui de Hristos? Urma ca dorinta lui de a marturisi Evanghelia in Roma sa fie zadarnicita (Fapte 19,21; Romani 1,13)? Cand si-a revarsat inima in rugaciune, Domnul i S-a aratat personal, cu mangaiere si asigurare.
Si in Roma. Pavel deja planuise sa viziteze Roma (vezi cap. 19,21).
23:12 La ziua, Iudeii au uneltit si s-au legat cu blestem ca nu vor manca, nici nu vor bea, pana nu vor omori pe Pavel.
Iudeii. [Anumiti iudei, KJV.] Dovezi textuale importante (cf. p. 10) pot fi citate pentru exprimare simpla ,,Iudeii”. Dupa v. 13, erau vreo 40. Ei erau, pe cat se pare, extrem de plini de ravna si siguri ca uneltirea lor urma sa izbandeasca. Compara uciderea comisa de Matatia, batranul preot din Modin, pe vremea revoltei Macabeilor (1 Mac. 2,24; Josephus, Antiquities xii. 6. 2 [268278]) si incercarea de a asasina pe Irod cel mare, cand a construit un amfiteatru si a introdus lupte de gladiatori la Ierusalim (Josephus, Antiquities xv. 8. 3).
S-au legat cu blestem. Gr. anathematizo, ,,a anatemiza”, ,,a declara blestemat”, ,,a lega sub blestem [daca un juramant nu este implinit]”. Oamenii acestia chemau asupra lor cele mai severe penalitati divine, daca nu izbuteau sa realizeze obiectivul lor. Comparati ebraicul charam (vezi 1 Samuel 15,3).
Nu vor manca, nici nu vor bea. Printr-un astfel de legamant, asasinii in perspectiva demonstrau atat fanatismul, cat si hotararea lor de a ucide repede pe Pavel.
23:13 Cei ce facusera legamantul acesta, erau mai multi de patruzeci.
Mai mult de patruzeci. Marimea acestui grup fanatic insemna ca viata lui Pavel era in primejdie extrema.
23:14 Ei s-au dus la preotii cei mai de seama si la batrani, si le-au zis: Noi ne-am legat cu mare blestem sa nu gustam nimic pana nu vom omori pe Pavel.
Preotii cei mai de seama. Nici conspiratorii si nici ,,preotii cei mai de seama” nu pareau sa fi fost farisei (vezi v. 6-9), dar ei erau toti fanatici. Conducatorii natiunii erau gata sa conlucreze cu oricine, oricat de nescrupulosi, pentru a-si ajunge scopurile.
23:15 Acum dar, voi, impreuna cu Soborul, dati de stire capitanului, si rugati-l sa-l aduca maine jos inaintea voastra, ca si cum ati vrea sa-i cercetati pricina mai cu de-amanuntul; si pana sa ajunga el, noi suntem gata sa-l omoram.
Sinedriul. [Consiliul, KJV.] Adica Sinedriul. Parea necesar sa se recurga la un complot ca acesta, deoarece, (1) Sinedriul nu putea sa aplice pedeapsa cu moartea (vezi Ioan 18,31; Fapte 7,58); (2) chiar daca ar fi putut face aceasta, el ar fi avut o mica sau nici o jurisdictie asupra lui Pavel, ca cetatean roman; (3) chiar daca ar fi avut jurisdictie, influenta fariseilor acum ar fi facut cu neputinta asigurarea unui verdict impotriva lui Pavel.
Maine. Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) omiterea cuvantului acestuia.
Ca si cum. expresia aceasta spune literal ,,ca si cum voi ati cerceta lucrurile cu privire la el, mai exact”.
Noi. Este emfatic in versiunea greaca.
Gata sa-l omoram. Ei urmeaza sa aiba grija ca Pavel sa nu mai ajunga niciodata la camera de consiliu si, astfel, presupus, nici o banuiala de complicitate nu urma sa cada asupra nici unui membru al consiliului. Asasinarea lui urma sa fie atribuita fanaticilor. Poate ca intr-adevar acesti 40 de complotisti erau ,,cutitari” fanatici sau sicari (vezi cap. 21,38). Aici, ca si in Evanghelia sa, Luca scotea in evidenta ca iudeii, si nu romanii, erau mai ales responsabili pentru dificultatile care apareau asupra proclamarii Evangheliei (vezi Luca 23,2, 4, 14, 22). Josephus relateaza un complot iudaic impotriva lui Irod (Antiquities xv. 8. 1-4) si au fost comploturi impotriva lui Isus (Ioan 7,19; 8,40; 10,39).
Philo justifica asasinarea apostatilor in cuvintele: ,,E bine ca tuturor celor care au ravna pentru virtute sa li se permita sa pretinda penalitatile pe loc si fara intarziere, fara de a mai aduce pe vinovat inaintea juriului sau consiliului sau oricarui fel de magistrat si sa dea deplina amploare sentimentelor care-i stapanesc, acea ura fata de rau si iubire fata de Dumnezeu care-i indeamna sa considere ca ocazia i-a facut consilieri, membri ai juriului, sefi superiori, membri ai adunarii, acuzatori, martori, acuzati, oameni, totul, de fapt, asa ca fara de teama sau piedica, sa poata apara religia in deplina siguranta (The Special Laws i. 9. 55; Loeb ed., vol. 7, p. 131).
23:16 Fiul surorii lui Pavel a auzit de aceasta cursa, s-a dus in cetatuie, si a spus lui Pavel.
Fiul sorei lui Pavel. Aceasta este unica referire la rude ale lui Pavel in Ierusalim. El a avut intr-adevar rude la Roma (Romani 16,7-11) si, pe cat se pare, in Corint (v. 21). S-a sugerat ca nepotul lui Pavel studia la Ierusalim, asa cum facuse Pavel mai inainte (vezi Fapte 22,3). Nu este nici o dovada ca sora lui sau nepotul lui au fost crestini.
A auzit. [S-a dus, KJV.] Literal, ,,ajungand aproape”, posibil ,,fiind de fata”. Unii au sugerat ca aceasta se aplica la faptul ca nepotul lui Pavel a auzit complotul, mai degraba decat la raportarea lui catre Pavel. Se poate ca el sa fi fost prezent cand s-a planuit complotul sau a auzit intamplator de el.
S-a dus in cetatuie. Fiind detinut atat pentru propria protectie, cat si pentru oricare alte scopuri, apostolul pe cat se pare se bucura de privilegiul de a-si putea primi prietenii. Legea romana prevedea trei feluri de tinere sub stare de arest: (1) inchiderea oamenilor de rand in inchisoarea publica; (2) incredintarea unor oameni de rang inalt, custodiei personale a unui functionar sau senator, care devenea raspunzator pentru prezentarea lor in ziua judecatii si (3) arestarea militara, acuzatul fiind in grija unui ostas care raspundea cu viata lui de tinerea in siguranta a detinutului si a carui mana stanga era, in mod normal, fixata printr-un lant, de mana dreapta a detinutului. Pavel se gasea acum sub arest militar (vezi v. 11).
23:17 Pavel a chemat pe unul din sutasi, si a zis: Du pe tinerelul acesta la capitan, caci are sa-i spuna ceva.
Pavel a chemat. Credinta lui in Dumnezeu si calauzirea Lui (vezi v. 11) nu-i cerea sa stea in nelucrare. El a recunoscut providenta divina in vestea adusa de nepotul sau si a gandit ca este in armonie cu propria sa credinta sa ia masuri pentru a abate primejdia care ameninta.
Tanarul. Gr. neanias (vezi cap. 20,9).
23:18 Sutasul a luat pe tanar cu el, l-a dus la capitan, si a zis: Pavel cel intemnitat m-a chemat si m-a rugat sa aduc la tine pe acest tinerel, care are sa-ti spuna ceva.
Intemnitat. Gr. desmios, ,,unul in lanturi”, ,,detinut”, ,,prizonier”. Cuvantul nu inseamna in mod necesar ca Pavel era legat cu lanturi, desi, de obicei, un detinut in custodie militara ar fi fost legat de ostasul sau insotitor (vezi cap. 21,33; 23,16).
M-a rugat. Adica a solicitat.
23:19 Capitanul l-a apucat de mana, l-a luat deoparte, si l-a intrebat: Ce ai sa-mi spui?
L-a apucat de mana. Pentru a asculta solia nepotului mai aparte si a-l incuraja sa vorbeasca liber. El venise la Lisias ca emisar al unui cetatean roman, pus sub acuzatie. Evident, ,,capitanul” avea pareri mai bune cu privire la Pavel, decat cu privire la acuzatorii lui Pavel (vezi v. 26-33). Romanii, in mod obisnuit, il tratau pe Pavel cu mai multa cinste si consideratie de cum o faceau iudeii.
De o parte. Aceasta s-ar putea intelege ca referindu-se la intrebare decat la ducerea lui la o parte.
23:20 El a raspuns: Iudeii s-au sfatuit sa te roage sa aduci maine pe Pavel inaintea Soborului, ca si cum ai avea sa-l cercetezi mai cu de-amanuntul.
Iudeii. Deoarece conducatorii ei luau parte la uneltire, natiunea intreaga, ca atare, era cuprinsa in ea.
23:21 Tu sa nu-i asculti, pentru ca mai multi de patruzeci dintre ei il pandesc, si s-au legat cu blestem sa nu manance si sa nu bea nimic pana nu-l vor omori; acum stau gata, si n-asteapta decat fagaduiala ta.
Cu blestem. [Cu un juramant, KJV,] Sau “cu blestem” (vezi v. 12-14).
N-asteapta decat fagaduiala. [Asteapta o fagaduinta, KJV.] Adica, asteptau consimtamantul lui Lisias de a trimite jos pe Pavel, la locul unde iudeii planuiau sa-l cerceteze (cf. v. 15).
23:22 Capitanul a lasat pe tinerel sa plece, si i-a poruncit sa nu spuna nimanui ca i-a descoperit aceste lucruri.
Capitanul. Din cauza ca Pavel era cetatean roman, din cauza ca reiesea ca iudeii il acuzasera pe nedrept, din cauza dezbinarii dintre conducatorii iudei si din cauza ca pe cat se parea erau porniti sa impiedice incercarile lui Lisias de a-i garanta lui Pavel o audiere cinstita, ,,capitanul” era tot mai favorabil lui Pavel si tot mai hotarat sa-l protejeze.
Sa nu spuna nimanui. Daca iudeii ar fi aflat ca Lisias cunoaste uneltirea lor, eforturile lui de al proteja pe Pavel inca ar fi putut fi dejucate. De asemenea, chiar spre binele sau, informatorul trebuia sa nu spuna nimic.
Descoperit. [Aratat, KJV.] Sau ,,a facut cunoscut”.
23:23 In urma, a chemat pe doi sutasi, si le-a zis: La ceasul al treilea din noapte, sa aveti gata doua sute de ostasi, saptezeci de calareti si doua sute de sulitari, ca sa mearga pana la Cezarea.
Doua sute de ostasi. Acesti pedestri erau randuiti sa protejeze pe Pavel, doi sutasi impreuna cu oamenii din subordinea lor, doua sute de ostasi.
Sulitari. Gr. dexiolaboi, literal ,,tinatori cu [mana] dreapta”. Vulgata latina traduce pe dexiolaboi cu lancearii, ,,lancieri”. Intelesul de ,,sulitari” sau ,,lancieri” e dedus din faptul ca o sulita e de obicei tinuta in dreapta. O forta atat de mare – 470 de oameni – randuita sa protejeze de violenta un singur arestat este dovada de starea turbulenta a treburilor in Iudeea, taria garnizoanei din Ierusalim si importanta pe care Lisias o dadea ocrotirii lui Pavel. Lisias si-a dat seama ca iudeii ar fi mers cat mai departe cu putinta pentru a-si realiza obiectivul. De asemenea trebuie sa fi fost multi ingeri de fata (cf. 2 Regi 6,17; Daniel 6,22; Matei 26,53).
Ceasul al treilea. Cam 9 sau 10 p.m. (vezi cap. 2.15; 3,1).
Din noapte. Pentru a face imposibil ca trecatorii sa identifice pe Pavel ca fiind printre ei.
La Cezarea. Sediul carmuirii romane din Palestina si resedinta obisnuita a procuratorului sau guvernatorului (vezi cap. 8,40; 10,1). Distanta pe sosea era de vreo 63 de mile.
23:24 Le-a poruncit sa aduca si dobitoace pentru Pavel, ca sa-l puna calare, si sa-l duca sanatos si teafar la dregatorul Felix.
Sa aduca dobitoace. [Sa le aduca dobitoace, KJV.] Notati ca pronumele ,,le” este adaugat de traducatori. Dobitoacele nu erau pentru toata grupa, ci pentru Pavel si, probabil, pentru ofiteri. Situatia lui ca cetatean roman si ca un detinut protejat ii dadea privilegii care nu ar fi fost acordate nici unui iudeu obisnuit si nici unui detinut de rand. Fara indoiala, o astfel de transportare era ceva de lux de care nu prea s-a bucurat Pavel in calatoriile sale.
Sa-l duca sanatos si teafar. [Sa-l duca in siguranta, KJV.] Siguranta unui detinut care pretindea ca are cetatenia romana, viata sutasilor si a ostasilor si capacitatea ostirilor romane de a pastra ordinea erau cu toate in joc in aceasta transferare a lui Pavel de la Ierusalim la Cezarea.
Dregatorul. [Guvernatorul, KJV.] Gr. hegemon, ,,procurator” (vezi Matei27,2).
Felix. Vezi Vol. V, p. 70, 234. Termenul de serviciu al lui Felix s-a intins de la aproximativ anul 52 d.Hr. la aproximativ anul 60 d.Hr. Tacitus (Annals xii. 54; ed. Loeb, vol. 3, p. 393) spune despre Felix ca ,,el considera ca cu astfel de influente inapoia lui, toate faptele rele puteau fi iertate” deoarece fratele lui era favoritul imparatului Claudiu. Suetoniu (Lives of the Caesars, v. 28) descrie pe Felix ca fiind sotul a trei sotii, cu care s-a casatorit pe rand. Una dintre acestea era Drusila, fiica lui Irod Agripa I si, in felul acesta, descendenta atat a lui Irod cel Mare, cat si Macabeilor (vezi diagrama, Vol. V, p. 40; Fapte 24,24). In ciuda revoltei incipiente din partea iudeilor impotriva Romei, Felix a fost in stare sa pastreze o oarecare masura de ordine in Iudeea (cf. cap. 24,1) in ciuda administratiei lui defectuoase (Tacitus Annals xii. 54).
23:25 Lui Felix i-a scris o scrisoare cu urmatorul cuprins:
O scrisoare. In cap. 21,15,18, Luca se cuprinde si pe sine printre insotitorii lui Pavel la Ierusalim (vezi Vol. V, p. 663). Scrisoarea a fost scrisa probabil in latina, limba corespondentei oficiale, versiunea pe care o da Luca aici este o traducere greceasca.
Cu urmatorul continut. [In felul acesta, KJV.] Literal, ,,avand forma aceasta”, adica in felul urmator. Reproducerea de catre Luca a scrisorii probabil nu e o copie textuala, ci seamana indeaproape cu originalul. Da continutul pe scurt.
23:26 Claudius Lisias catre prea alesul dregator Felix: plecaciune!
Prea alesule. [Excelentul, KJV.] Acesta si cuvantul ,,sanatate” [,,salutari”] reflecta buna uzanta literara greceasca a vremii (vezi Luca 1,3; cf. Fapte 1,1; 15,23; Iacov 1,1).
23:27 Acest om, pe care l-au prins Iudeii, era sa fie omorat de ei; si eu m-am dus repede cu ostasi, si l-am scos din mana lor, caci am aflat ca este Roman.
Om. Gr. aner ,,barbat”, spre deosebire de ,,femeie”. Aceasta ar putea sa implice o masura de respect, poate avand in vedere faptul ca Pavel dovedise ca e cetatean roman.
Prins. Gr. sullambano, ,,a lua”, ,,a apuca” (cf. Matei26,55; Fapte 12,3).
Era sa fie omorat. Literal ,,era pe punctul de a fi omorat”. Scrisoarea omite detaliile cu privire la controversa religioasa care a dat nastere la atacul asupra lui Pavel, poate din cauza ignorantei lui Lisias cu privire la astfel de chestiuni si pentru ca stia ca aceasta urma sa fie expusa inaintea lui
Felix (vezi v. 30).
L-am scos. [L-am salvat, KJV.] Adica atunci cand Pavel a fost atacat prima data (cap. 21,32).
Caci am aflat. [Intelegand, KJV.] Sau ,,afland”, ,,fiind informat”. Lisias si-a formulat in asa fel raportul, incat sa dea lui Felix ideea ca el il salvase pe Pavel pentru ca deja stia ca e roman. Aceasta era, de fapt, contrar realitatii (vezi cap. 22,25-29).
23:28 Am vrut sa aflu pricina pentru care-l parau, si l-am adus inaintea Soborului lor.
Am vrut sa aflu. Literal ,,dorind sa cunosc”. Lisias intentionase sa obtina informatia dorita, batandu-l cu biciul (vezi cap. 22.24), o soarta de la care a fost salvat prin sustinerea lui ca e cetatean roman (v. 25).
23:29 Am gasit ca era parat pentru lucruri privitoare la Legea lor, dar ca nu savarsise nici o nelegiuire, care sa fie vrednica de moarte sau de lanturi.
Lucruri privitoare la Legea lor. Acestea cuprindeau reglementari cu privire la Templu (vezi cap. 21,28) si chestiuni teologice (cap. 23,6). Lucrurile acestea pareau de mica insemnatate pentru Lisias (cf. cap. 18.15), cu exceptia faptului ca puteau duce la o tulburare a pacii.
Nu savarsise nici o nelegiuire. [In acuzarea lui, KJV.] Legea romana nu avea nici o prevedere pentru astfel de treburi. Tratamentul bland de care s-a bucurat Pavel la Cezarea si mai tarziu la Roma se datora in parte raportului favorabil al lui Lisias.
23:30 Mi s-a dat insa de stire ca Iudeii il pandesc ca sa-l omoare; l-am trimis indata la tine, si am facut cunoscut si celor ce-l invinuiesc, sa-ti spuna tie ce au impotriva lui. Fii sanatos.
Iudeii. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 10) pentru omiterea acestor cuvinte. Afirmatia ar spune atunci, ,,Mi-a fost aratat ca urma sa fie un complot impotriva omului.”
Indata. Trimitand indata pe detinut la Felix, Lisias lasa a se intelege un compliment atat pentru pozitia superioara a guvernatorului, cat si pentru cunoasterea mai larga a obiceiurilor iudaice.
Fii sanatos! [Ramas bun, KJV.] Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 10) intre omiterea si pastrarea acestui cuvant.
23:31 Ostasii, dupa porunca, pe care o primisera, au luat pe Pavel, si l-au dus noaptea pana la Antipatrida.
L-au dus noaptea. Adica ei au parasit Ierusalimul noaptea si erau departe pe drumul lor spre Cezarea, la ivirea zorilor (vezi v. 23).
Antipatrida. Identificata cu Ras el Ain, in campia fertila Cafar Saba, (la sud de modernul Kefr Saba). Orasul acesta a fost construit de catre Irod cel Mare, potrivit lui Josephus (Antiquities xvi. 5. 2) si numit dupa numele tatalui sau, Antipater (vezi Vol. V, p. 38). Antipatrida inseamna ,,apartinand lui Antipater”. Orasul era frumos asezat in campia Saron, impadurita si bine irigata. Se gasea pe soseaua romana ce ducea de la Ierusalim la Cezarea (vezi harta din fata p. 321, Vol. V). In ce priveste o cetate mai veche, posibil Afec din timpurile VT, vezi Josephus, War i. 4. 7; ii. 19. 1; iv. 8. 1; cf. 1 Mac. 7,31; vezi harta, p. 961, Vol. I.
23:32 A doua zi au lasat pe calareti sa-si urmeze drumul inainte cu el, iar ei s-au intors in cetatuie.
A doua zi. Antipatrida se afla cam la 39 de mile de Ierusalim. Plecand devreme, seara (vezi
v. 23) si calatorind cu ostasi pedestri, ceata lui Pavel urma sa ajunga la Antipatrida candva a doua zi.
Au lasat. Considerand ca Pavel era acum in afara primejdiei, ostasii pedestri s-au reintors la Ierusalim.
Cetatuie. Adica Turnul Antonia din Ierusalim (vezi cap. 21,34), unde era cartiruita garnizoana. Garnizoana din Ierusalim trebuie sa fi fost de marime considerabila pentru a se putea lipsi de un detasament atat de mare de soldati, in timpuri atat de tulburi ca acestea (vezi Vol. V, p. 70, 71).
23:33 Ajunsi in Cezarea, calaretii au dat scrisoarea in mana dregatorului, si au adus pe Pavel inaintea lui.
Au dat scrisoarea. Comandantul detasamentului a predat guvernatorului scrisoarea, detinutul si cazul de rezolvat. Misiunea lui fusese terminata fara incidente.
23:34 Dregatorul, dupa ce a citit scrisoarea, a intrebat din ce tinut este Pavel. Cand a aflat ca este din Cilicia,
Dregatorul. [Guvernatorul, KJV.] Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) exprimarea ,,el”.
Cilicia. Vezi cap. 6,9, 15,41. La data aceasta, atat Cilicia, cat si Palestina erau atasate probabil la provincia romana Siria.
23:35 te voi asculta, a zis el, cand vor veni parasii tai. Si a poruncit sa fie pazit in palatul lui Irod.
Te voi asculta. Literal, ,,te voi audia deplin”, adica ,,iti voi acorda o deplina audiere”. Felix a acceptat competenta judiciara a cazului. Acuzatorii n-au ajuns la Cezarea decat dupa ce trecusera cinci zile (cap. 24,1).
Palatul. [Sala de judecata, KJV.] Gr. praitorion, (vezi Matei 27.27), de la latinescul praetorium. Cuvintele acestea erau aplicate cortului ofiterului comandant, baracilor garzii imperiale din Roma si, ca aici, palatului guvernatorului provincial al Imperiului Roman.
COMENTARII ELLEN G. WHITE
1–9AA 411
1–35AA 411–418
10 AA 412
11–15AA 413
16–22AA 414
23–31AA 415
35 AA 416