23:11 In noaptea urmatoare, Domnul S-a aratat lui Pavel, si i-a zis: Indrazneste, Pavele; caci, dupa cum ai marturisit despre Mine in Ierusalim, tot asa trebuie sa marturisesti si in Roma.
Domnul S-a aratat lui Pavel. [Domnul a stat langa el, KJV.] Fiinta aceasta era pe cat se pare Hristos Insusi (cf. cap. 9,5, 6; 22,17–21). Perspectiva era cu adevarat intunecoasa si Pavel si-a adus aminte de supunerea Sa fata de dorintele iudeilor, in cazul lui Hristos. Asigurarea divina la punctul acesta insemna mult pentru Pavel si-i dadea curaj pentru incercarile urmatorilor cativa ani.
Indrazneste. Fara indoiala cand Pavel reflecta la evenimentele celor doua zile trecute, el trebuie sa fi inceput sa puna la indoiala intelepciunea planului sau fix de a vizita Ierusalimul (cap. 20,4) in fata repetatelor avertizari cu privire la ceea ce urma sa i se intample acolo (v. 22,23), cu privire la consimtirea din partea lui de a participa cu alti crestini iudei la curatirea rituala (cap. 21,20-28) si cu privire la conduita sa inaintea Sinedriului (cap. 23,10). Gandurile lui poate se vor fi indreptat catre viitor. Se termina lucrarea randuita lui de Hristos? Urma ca dorinta lui de a marturisi Evanghelia in Roma sa fie zadarnicita (Fapte 19,21; Romani 1,13)? Cand si-a revarsat inima in rugaciune, Domnul i S-a aratat personal, cu mangaiere si asigurare.
Si in Roma. Pavel deja planuise sa viziteze Roma (vezi cap. 19,21).