22:1 Fratilor si parintilor, ascultati acum cuvantul meu de aparare fata de voi!
Fratilor si parintilor. O forma de adresare curtenitoare (vezi cap. 1,16; 7,2). Pavel avea de gand sa potoleasca gloata turbulenta. Aparare. Gr. apologia, o cuvantare tinuta ca aparare impotriva unei acuzatii.
22:2 Cand au auzit ei ca le vorbeste in limba evreiasca, au tinut si mai multa liniste. Si Pavel a zis:
Evreiasca. Adica aramaica, limba vorbita de iudeii din vremea aceea (vezi cap. 21,40).
Si mai multa liniste. Semnul facut de el cu mana (cap. 21.40), vorbirea lui in aramaica si atitudinea sa curtenitoare au retinut atentia auditoriului turbulent. Marea multimii manioasa s-a potolit deodata si a facut loc unui calm in asteptare.
22:3 Eu sunt Iudeu, nascut in Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut in cetatea aceasta, am invatat la picioarele lui Gamaliel sa cunosc cu de-amanuntul Legea parintilor nostri, si am fost tot atat de plin de ravna pentru Dumnezeu, cum sunteti si voi toti azi.
Eu sunt iudeu. Cuvantul ,,eu” este emfatic. Vezi cap. 21,39.
Tarsul. Vezi cap. 6,9; 9,11; 21,39.
Crescut. Probabil nu ca un copil, ci ca tanar. Dar, nascut in strainatate, Pavel a atins maturitatea in citadela conservatoare a iudaismului.
La picioarele. Pe vremea lui Pavel, elevii sedeau la picioarele invatatorilor lor.
Gamaliel. Vezi cap. 5,34.
Cu de-amanuntul. [Perfect, KJV.] Gr. akribeia, ,,exactitate”, ,,strictete”. Pavel asigura multimea
ca antecedentele lui erau cu totul iudaice. El intelegea pe deplin punctul lor de vedere. Vezi cap. 23,6; 24,14; 26,3–5. Legea. Adica sistemul iudaic de doctrine si practici religioase. Plin de ravna. Vezi cap. 21,20. Pavel cunostea din experienta personala ce insemna sa fie ,,plin de ravna pentru Lege”.
Cum sunteti si voi. Pavel asigura pe iudeii ascultatori ca atat el, cat si ei au un teren comun pe care sa ajunga la o intelegere. Intr-un anumit sens, el ii lauda pentru dorinta lor de a pastra Templul, sacru si curat.
22:4 Am prigonit pana la moarte aceasta Cale, am legat si am pus in temnita barbati si femei:
Am prigonit. Vezi cap. 7,58; 8,1–4; 9,1, 2, 13, 14; 26,10.
Aceasta cale. Vezi cap. 9,2.
Pana la moarte. Pavel fusese candva tot asa de ,,plin de ravna”, cum erau si ei acum.
In temnita. [In temnite, KJV.] Pluralul implica faptul ca activitatile prigonitoare ale lui Saul era savarsite in diferite cetati (vezi cap. 26,11).
22:5 Marele preot si tot soborul batranilor imi sunt martori. Am luat chiar si scrisori de la ei catre fratii din Damasc, unde m-am dus sa aduc legati la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca sa fie pedepsiti.
Mare preot. Adica Anania (cap. 23,2). Potrivit cu cronologia vietii lui Pavel, adoptata de acest comentariu, Caiafa (vezi Luca 3,2) era inca mare preot pe vremea convertirii lui Pavel (anul 35 d.Hr.). Anania era al saptelea mare preot, incepand de la Caiafa.
Sfatul batranilor. [Batranimea, KJV.] Gr. presbuterion, ,,sfatul batranilor”, aici, probabil, Sinedriul. Desi trecusera probabil 23 de ani de la convertirea lui Pavel, unii dintre ,,batrani” care traiau atunci se unisera la aprobarea persecutarii crestinilor de catre Pavel (cap. 8,3; 9,12).
Scrisori. Vezi Fapte 9,2; cf. 2 Corinteni 3,1–3. Fratii. Asa se refera Pavel, plin de tact, la semenii sai, iudei (vezi cap. 22,1; cf. Deuteronom 18,15). Damasc. Zelul religios al lui Pavel, il manase in tari straine, mai intai ca sa persecute pe
crestini si apoi pentru a proclama crestinismul.
Dus. Literal ,,mergeam”, adica eram pe drumul meu (vezi cap. 9,3).
Legati. Sau ,,in legaturi”.
22:6 Cand eram pe drum si ma apropiam de Damasc, deodata, pe la amiaza, a stralucit imprejurul meu o mare lumina din cer.
Pe la amiaza. Stralucirea prezentei divine a intunecat stralucirea orbitoare a soarelui sirian de amiaza (vezi cap. 26,13).
22:7 Am cazut la pamant, si am auzit un glas, care-mi zicea: Saule, Saule, pentru ce Ma prigonesti?
Am auzit un glas. Vezi cap. 9,4-6; cf. cap. 22,9.
Pentru ce Ma prigonesti? Vezi cap. 9,4. In ce priveste o comparatie a diferitelor relatari ale convertirii lui Saul, vezi cap. 9,3.
22:8 Cine esti, Doamne? am raspuns eu. Si El mi-a zis: Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigonesti.
Cine esti? Vezi cap. 9,5.
22:9 Cei ce erau cu mine, au vazut bine lumina, si s-au infricosat; dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea.
[Au fost inspaimantati, KJV.] Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10), omiterea acestor cuvinte. Nu poate fi nici o indoiala ca oamenii au fost inspaimantati. N-au auzit glasul. Vezi cap. 9,7.
22:10 Atunci am zis: Ce sa fac, Doamne? Scoala-te, mi-a raspuns Domnul, du-te in Damasc, si acolo ti se va spune ce trebuie sa faci.
Ce sa fac? Vezi cap. 9,6.
22:11 Fiindca nu puteam sa vad nimic, din pricina stralucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine, m-au luat de mana, si asa am ajuns in Damasc.
Nu puteam sa vad. Vezi cap. 9,8.
22:12 Si a venit la mine un om, numit Anania, barbat temator de Dumnezeu, dupa Lege, si pe care toti Iudeii, care locuiesc in Damasc, il vorbeau de bine.
Barbat temator de Dumnezeu. Adica, Anania era credincios in tinerea cerintelor religiei iudaice. El nu este descris in felul acesta, in cap. 9,10. El este numit simplu ,,un ucenic”. Aici, Pavel pare sa caute sa concilieze pe ascultatorii sai (vezi cap. 22,1-4). Un iudeu evlavios, probabil, n-ar fi primit pe Pavel, daca atunci ar fi fost o persoana profana, vinovata de o purtare hulitoare, asa cum se presupunea ca ar fi Pavel acum.
Il vorbeau de bine. [Cu nume bun, KJV.] Integritatea lui Anania, ca un iudeu evlavios, era dincolo de orice indoiala. El era cunoscut pana departe ca e sincer fata de credinta. Primirea lui Pavel de catre Anania marturisea despre autenticitatea experientei lui Pavel pe drumul spre Damasc.
22:13 El mi-a zis: Frate Saule, capata-ti din nou vederea! Chiar in clipa aceea, mi-am capatat vederea, si m-am uitat le el.
A venit la mine. Vezi cap. 9,11-17. [V. 13, KJV.]
22:14 El mi-a zis: Dumnezeul parintilor nostri te-a ales sa cunosti voia Lui, sa vezi pe Cel Neprihanit, si sa auzi cuvinte din gura Lui;
Dumnezeul parintilor nostri. Vezi cap. 7,32. Nici Stefan, nici Anania nu aveau nici cel mai mic gand ca, devenind crestini, parasisera pe Dumnezeul parintilor lor. Crestinii iudei pare ca nu aveau de gand sa abandoneze iudaismul. De fapt, ei se considerau cei mai evlaviosi dintre frati. Ca si Pavel, ei doreau cu infocare ca fratii lor orbiti sa vada pe Isus din Nazaret drept Mesia (vezi Romani 9,1-3; 10,1-3).
Te-a ales. Sau ,,te-a randuit” (vezi cap. 9,15).
Sa cunosti voia Lui. Inainte de convertire, Pavel fusese necunoscator al voii lui Dumnezeu. Ca fariseu, gandise ca o cunostea bine si o implinea constiincios (vezi cap. 23,1; 24,14). Este o legatura intima intre cunoasterea voii lui Dumnezeu si implinirea ei (vezi Matei 7,21-27; Ioan 7,17; 13,17). Iarasi si iarasi, Pavel se refera la voia lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 1,1; 2 Corinteni 1,1; Efeseni 1,1; Coloseni 1,1).
Cel Neprihanit. [Cel drept, KJV.] Sau ,,cel drept”, adica Isus (cf. Fapte 3,14; 7,52; 1 Ioan 2,1). Cei doisprezece vazusera pe Domnul si se asociasera cu El zi dupa zi (1 Ioan 2,1). Pavel, acum primitorul unei chemari speciale la apostolie, avusese privilegiul de a vedea pe Domnul (vezi Fapte 22,17-21; 1 Corinteni 15,3-9; 2 Corinteni 12,1-5).
Cuvinte. [Glasul, KJV.] Probabil o referire la vedenia din apropiere de Damasc; posibil si la instructiunea speciala pe care el o primise de la Domnul, la o data ulterioara (2 Corinteni 12,1-5; Galateni 1,11.12).
22:15 caci Ii vei fi martor, fata de toti oamenii, pentru lucrurile, pe care le-ai vazut si auzit.
Ii vei fi martor. Asemenea celor doisprezece, Pavel vazuse pe Domnul, auzise glasul Lui si cunoscuse voia Lui (v. 14). Ca si ei, el fusese insarcinat sa proclame Evanghelia (cf. cap. 1,8). Scrisorile lui de acreditare si autoritatea lui nu erau inferioare fata de ale lor (1 Corinteni 15,10; 2 Corinteni 11,5; Galateni 2,8.11).
Fata de toti oamenii. Pana acum, Pavel, cu bagare de seama, evita mentionarea insarcinarii lui speciale pentru neamuri (cf. v. 21).
Vazut si auzit. Puterea de a marturisi vine din experienta personala (cf. 1 Ioan 1,1-3; 2 Petru 1,16-18). Pavel Il intalnise pe Mantuitorul viu si primise de la El o cunoastere intima, clara si sistematica a adevarului, la fel cum avusesera cei doisprezece.
22:16 Si acum, ce zabovesti? Scoala-te, primeste botezul, si fii spalat de pacatele tale, chemand Numele Domnului.
Ce zabovesti? Dovada era suficienta, pentru ce sa amane a deveni crestin (cf. cap. 8,36)? Primeste botezul. [Fii botezat, KJV.] Vezi Matei3,6; Fapte 2,38; 9,18; Romani 6,1-6; cf. Fapte 8,36.
Fii spalat de pacatele tale. [Spala-ti pacatele, KJV.] Botezul este o ceremonie randuita de Dumnezeu (vezi Matei 3,15; Marcu 16,15.16; Ioan 3,3.5; Tit 3,5). Cu toate acestea, in sine si prin sine, acesta nu izbuteste sa ,,spele” pacatul. Credinta, pocainta si primirea Duhului Sfant trebuie sa insoteasca faptul exterior pentru a face botezul eficient (vezi Matei 28,19; Fapte 2,38; 3,19; 8,36.37). Moartea lui Hristos pe cruce facea cu putinta indepartarea vinovatiei pacatului (2 Corinteni 5,20.21; 1 Petru 2,24; 3,21; 1 Ioan 1,7.9).
Chemand. Adica acceptand mantuirea prin Hristos si intrand in slujba Lui.
Numele Domnului. Dovezi textuale favorizeaza exprimarea ,,numele Lui” (cf. p. 10).
22:17 Si mi s-a intamplat ca, dupa ce m-am intors la Ierusalim, pe cand ma rugam in templu, am cazut intr-o rapire sufleteasca;
La Ierusalim. Aceasta este vizita din cap. 9,26 (vezi comentariul acolo).
In Templu. Probabil la ora rugaciunii de dimineata sau de seara (vezi Luca 1,9; Fapte 3,1). Pentru ca Dumnezeu onorase pe Pavel cu o viziune chiar in locul de care era acum acuzat ca-l profaneaza, iudeii faceau bine daca ar fi cercetat faptele inainte de a decide sa-l ucida.
Rapire sufleteasca. [O transa, KJV.] Solia data in aceasta viziune e relatata in v. 18-21. Lucrul acesta a avut loc cu prilejul vizitei la Ierusalim, relatata in cap. 9,24-30.
22:18 si am vazut pe Domnul care-mi zicea: Grabeste-te, iesi iute din Ierusalim, caci nu vor primi marturisirea ta despre Mine.
Grabeste-te. Capitolul 9,29.30 afirma numai ca ucenicii l-au trimis. Complotul impotriva vietii lui Pavel (v. 29) i-a convins ca Pavel trebuia sa paraseasca cetatea fara intarziere. Cu o povara pe inima pentru iudeii necredinciosi (cf. Romani 9,1-3; 10,1) si cu caracteristica sa neingrijire pentru siguranta personala (cf. Fapte 19,30; 20,22-24; 2 Corinteni 4,7-9; 11,24-27), Pavel pare ca a considerat ca e datoria sa sa ramana in cetate (AA 130). Sunt timpuri cand solul Evangheliei trebuie sa desconsidere imprejurarile amenintatoare, dar sunt alte imprejurari cand, persecutat intr-o cetate, el ar trebui sa fuga in alta (vezi Matei 10,23). Cand e presat, pe cat se pare peste masura, el trebuie sa priveasca la Dumnezeu pentru o clara intelegere a datoriei sale. Asa era Pavel cu ocazia aceasta, deoarece la sfatul fratilor, Dumnezeu a adaugat instructiuni directe si specifice. Pavel nu fusese chemat sa lucreze in primul rand pentru iudei, ci pentru neamuri (Fapte 22,21; Galateni 2,7-9), si scopurile lui Dumnezeu urmau sa fie mai bine servite prin plecarea sa. Cu privire la imprejurarile similare de conducere divina adaugata la sfatul fratilor, comparati Exod 18,17-25 cu Numeri 11,16; Fapte 15,2 cu Galateni 2,2; vezi Fapte 13,2-4; 15,28.
Iute. [Repede, KJV.] Pavel fusese acolo numai 15 zile (Galateni 1,18).
22:19 Si am zis: Doamne, ei stiu ca eu bagam in temnita si bateam prin sinagogi pe cei ce cred in Tine:
Ei. Versiunea greaca este emfatica si ar putea fi redata ,,chiar acestia”. Chiar aceia care, cu ocazia anterioara, cautasera sa-i ia viata lui Pavel, cunosteau ravna de mai inainte a lui Pavel in persecutarea crestinilor.
Bagam in temnita si bateam. Poate ca nu Pavel insusi aplica bataile; timpul verbului arata ca actiunea se extindea asupra unei perioade de timp. Pavel facuse din persecutie ocupatia sa. Scopul lui, acum, in fata acestei gloate furioase insetand dupa sangele lui, era de a gasi un teren comun, explicand ca el stia exact ce simt ei, poate ca atunci ei ar fi fost dispusi ca asculte la ceea ce el mai avea de spus.
Prin sinagogi. [In fiecare sinagoga, KJV.] Cu privire la sinagoga, ca loc unde se auzeau acuzatii impotriva ereticilor si tulburatorilor si unde se aplica pedeapsa, vezi Matei 10,17; 23,34; Marcu 13,9; Luca 12,11. Tertullian, cam prin anul 225 d.Hr., scria ca pe vremea sa, sinagogile iudaice mai erau inca ,,fantani ale prigonirii” impotriva crestinilor (Scorpiace x).
Cred in Tine. Vezi cap. 15,21.
22:20 si ca, atunci cand se varsa sangele lui Stefan, martorul Tau, eram si eu de fata, imi uneam incuviintarea mea cu a celorlalti, si pazeam hainele celor ce-l omorau.
Martorul. [Martir, KJV.] Gr. martus, ,,martor”. In vremurile NT, cuvantul martus inca nu luase intelesul dat acum cuvantului nostru ,,martir, care e derivat de la el. Dar pe masura ce crestinii au fost tot mai mult chemati sa dea marturia ultima, predandu-si viata, astfel de martori au ajuns sa fie cunoscuti drept martiri.
[La uciderea lui, KJV.] Dovezi textuale favorizeaza omiterea acestor cuvinte (cf. p. 10). Evident, insa, aceasta era ideea lui Pavel (vezi cap. 7,58; 8,1).
22:21 Atunci El mi-a zis: Du-te, caci te voi trimite departe la Neamuri
Te voi trimite. Plecarea lui Pavel de la Ierusalim nu era implinirea imediata a planului divin pentru Pavel. Mai trebuiau sa treaca sapte ani pana cand Pavel si Barnaba au plecat in prima lor calatorie misionara (vezi p. 29, 100, 102).
Departe. [Departe de aici, KJV.] Sau ,,in locuri departate”.
Neamuri. Lucrarea lui Pavel urma sa fie in primul rand pentru neiudei (vezi cap. 9,15).
22:22 Ei l-au ascultat pana la cuvantul acesta. Dar atunci si-au ridicat glasul, si au zis: Ia de pe pamant pe un astfel de om! Nu este vrednic sa traiasca!
Pana la cuvantul acesta. Sau ,,pana la afirmatia aceasta”. Tacuti, in curiozitate plina de manie, iudeii nu s-au mai putut stapani. Ideea ca mantuirea putea sa fie pentru neamuri i-a umplut de turbare (cf. Luca 4,25-29; Fapte 7,51-54). Asa ca ei au inceput sa ceara cu strigate moartea imediata a lui Pavel, chiar si fara formalitatea unei judecati. In opinia lor stramta, Pavel era evident un apostaziat de la iudaism.
22:23 Si scoteau strigate, isi aruncau hainele, si azvarleau cu tarana in vazduh.
Isi aruncau hainele. [Isi scoteau hainele, KJV; Isi aruncau jos vesmintele, Nitz.] Scoaterea hainei largi de deasupra (gr. himation; vezi Matei 5,40; vezi Vol. V, p. 47) reflecta o mare excitare. Gloata era gata de actiune. Compara cu 2 Regi 9,13.
Azvarleau cu tarana. Un gest de scarba si de lepadare.
22:24 Capitanul a poruncit sa duca pe Pavel in cetatuie si sa-l cerceteze, batandu-l cu biciul, ca sa afle din ce pricina strigau asa impotriva lui.
Capitanul. [Capitanul prim, KJV; Tribunul, Nitz.] Gr. chiliarchos, ,,comandantul a o mie” (vezi Ioan 18,12). Ofiterul Claudius Lisias (Fapte 23,26), fara indoiala, necunoscator al limbii aramaice, probabil nu a inteles nimic din ceea ce spunea Pavel si nu a putut decat sa traga concluzia din tumult ca el trebuie sa fi fost vinovat de o ofensa grava.
Cetatuie. [Castele, KJV.] Adica Castelul sau Turnul Antonia, la nord de aria Templului (vezi harta din fata p. 54, Vol. V; vezi cap. 21,31). Sa-l cerceteze batandu-l cu biciul. [Sa-l cerceteze biciuindu-l. KJV.] Nu cu scopul de a-l pedepsi, ci pentru a-i scoate o marturisire. Strigau asa. Sau ,,tipau” (cf. cap. 12,22).
22:25 Pe cand il legau cu curele, Pavel a zis sutasului, care era de fata: Va este ingaduit sa bateti pe un Roman, care nu este osandit?
Il legau cu curele. Versiunea greaca poate lasa a se intelege ca ei il intindeau cu curele, intr
o pozitie pregatita pentru biciuire. Sutasului. Gr. hekatontarchos (vezi Fapte 10,1; Luca 7,2). Acesta era ofiterul comandant al plutonului de soldati care avea misiunea executarii biciuirii. Va este ingaduit? [Este legal?, KJV.] Legea romana interzicea biciuirea unui cetatean roman (Livius, Roman History x. 9. 4, 5).
Un roman. Ar fi fost un delict grav din partea lui Pavel sa pretinda ca era cetatean roman, daca nu ar fi fost. Sutasul si-a dat seama ca are in mainile sale nu un simplu iudeu pricinuitor de tulburare. Cetatenia romana era foarte mult pretuita (vezi v. 28; p. 94; cf. Vol. V, p. 36), deoarece asigura posesorului ei multe privilegii. In multe ocazii, cetatenia romana s-a dovedit a fi o protectie buna pentru Pavel (vezi cap. 16,37-39).
22:26 La auzul acestor cuvinte, sutasul s-a dus sa dea de stire capitanului, si a zis: Ce ai de gand sa faci? Omul acesta este cetatean roman.
Ce ai de gand? [Ia seama, KJV.] Dovezi textuale favorizeaza omiterea acestor cuvinte ,,ia seama” (cf. p. 10) si intelesul partii urmatoare ca o intrebare: ,,Ce ai de gand sa faci?”.
22:27 Si cand a venit capitanul, a zis lui Pavel: Spune-mi, esti roman? Da, i-a raspuns el.
Esti? Accentul in intrebarea ofiterului, asa cum este exprimata in versiunea greaca este pe pronumele ,,tu”, ,,esti tu roman?”. Evident, ofiterul era surprins la gandul ca un om care ridicase o gloata iudaica la culmea furiei, printr-o cuvantare in aramaica, putea sa fie roman.
22:28 Capitanul a zis: Eu cu o mare suma de bani am dobandit cetatenia aceasta. Si eu, a zis Pavel, sunt chiar nascut Roman.
Cetatenia. [Libertatea, KJV.] Gr. politeia, aici insemnand ,,cetatenie”. Compara Filipeni 3,20. Cuvantul ,,libertate” a fost probabil folosit de traducatori [in KJV], in acelasi sens in care se vorbea de ,,libertatea” cetatii, insemnand privilegiile acordate de o cetate unui oaspete sau erou onorat.
Nascut roman. [Nascut liber, KJV.] Literal, ,,nascut asa”, adica, nascut cetatean roman.
22:29 Numaidecat, cei ce aveau sa-l cerceteze prin bataie, au incetat sa-l mai necajeasca: ba capitanul, cand a aflat ca Pavel este roman, s-a temut, pentru ca-l legase.
Aveau. [Ar fi trebuit, KJV.] Adica erau aproape de.
Cerceteze. Un eufemism pentru tortura la care Pavel era aproape sa fie supus.
S-a temut. Teama ,,capitanului” nu era ca pusese pe Pavel in catuse. Pavel avusese deseori parte de un astfel de tratament (Fapte 28,20; Filipeni 1,7.13.14.16; Coloseni 4,18; Filipeni 10, 13), deoarece se putea ca cetatenii romani sa fie legati. Pavel a fost tinut mai departe in lanturi (Fapte 22,30). Teama capitanului era ca pusese ca Pavel sa fie legat in lanturi pentru a fi batut cu biciul.
22:30 A doua zi, fiindca voia sa stie bine pentru ce este parat de Iudei, l-a dezlegat, si a poruncit sa se adune laolalta preotii cei mai de seama si tot Soborul; apoi, a adus pe Pavel jos, si l-a pus inaintea lor.
Voia sa stie. Sau ,,dorea sa cunoasca”. Ca un ofiter roman atent, capitanul era hotarat sa ajunga la miezul problemei si sa se asigure pentru ce iudeii umblau cu atata ravna sa ia viata lui Pavel.
[De legaturile lui, KJV.] Dovezi textuale atesta omiterea acestor cuvinte (cf. p. 10).
Tot Sinedriul. [Tot sfatul lor, KJV.] Adica Sinedriul. Lisias si-a dat seama ca era o chestiune de religie iudaica. Cu privire la odaia de consiliu unde se intrunea Sinedriul, vezi Matei 27,2; vezi harta din fata p. 545, Vol. V.
A adus pe Pavel jos. Adica din turnul Castelului Antonia (vezi v. 24; cap. 21,34). Prezenta garzii romane garanta siguranta personala a lui Pavel.
COMENTARII ELLEN G. WHITE
1, 2 AA 408
1–30AA 408–410
3 Ed 64
3–15AA 409
14–16AA 126
17 AA 159
17–21AA 130; EW 206; SR 279, 303
20 EW 199
21 AA 159, 233, 409; COL 36; GC 328; GW 112
22–30AA 410