21:4 Acolo am gasit pe ucenici, si am ramas sapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel sa nu se suie la Ierusalim.
Am gasit pe ucenici. [Gasind pe ucenici, KJV.] Literal, ,,dupa ce am cautat pe ucenici”. Aceasta nu ar putea insemna ucenici care s-ar fi intamplat sa fie acolo, ci o grupare de crestini tirieni. Deci aceasta este prima mentionare specifica a bisericii din Tir, desi se poate ca una sa fi existat de multi ani (vezi cap. 11,19; 15,3).
Sapte zile. Pavel avea dorinta sa fie la Ierusalim de Ziua Cincizecimii (cap. 20.16), dar, dandu-si seama ca are timp si, fara indoiala, la staruinta bisericii din Tir, a petrecut acolo o saptamana.
Prin Duhul. Aceasta nu poate sa insemne ,,duhul” omului, ci Duhul Sfant al lui Dumnezeu, un personaj atat de proeminent in Faptele (cf. cap. 2,2-4; 5,3; 8,39; 10,44.45; 13,2; 15,28; 16,6.7). Ziceau. Sau ,,care tot ziceau”. Aceste avertizari profetice au fost date in Sabat sau la alte adunari (vezi Galateni 6,1; cf. p. 26,40).
Sa nu se suie. Lucrul acesta evident nu trebuie sa fie inteles ca o opreliste din partea Duhului Sfant de a-si continua calatoria la Ierusalim, de felul celeia care l-a oprit sa intre in Asia si Bitinia (cap. 16,6,7), deoarece Pavel nu s-ar fi facut neascultator de o interzicere directa a Duhului Sfant. Mai degraba, trebuie sa fie privita ca o avertizare data mai precis de Agab, la Cezarea, putin mai tarziu (cap. 21,10,11).