Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Faptele Apostolilor
Printable ModeFaptele Apostolilor, 21
|
21:1 Dupa ce ne-am smuls din bratele lor, am plecat pe apa, si ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos, si de-acolo la Patara. Ne-am smuls din bratele lor. [Ne-am desfacut de ei, KJV; Ne despartiram de ei, Nitz.] Verbul grecesc sugereaza despartirea cu efort si expresia poate fi tradusa ,,dupa ce ne-am rupt de ei”. Ne-am dus drept. Evident, cu un vant si un curent favorabil. Cos. O insula aflata in fata coastei Asiei Mici, la intrarea Arhipelagului grec (vezi harta p. 306). In vechime a fost pe insula un templu al lui Esculap, cu o scoala medicala; era vestita si pentru vinul ei, productia ei de matase si tesaturi. A doua zi. Luca, cu interesul lui evident pentru calatoriile pe apa, are grija sa tina socoteala zilelor necesare calatoriei (cf. cap. 20,6.7.15). Rodos. Vestita insula de la coltul de sud-vest al Asiei Mici (vezi harta p. 366) care a ajuns vestita in timpul Warului Peloponez. Un nume vechi al insulei era Asteria, locul stelelor. Numele Rodos a fost capatat datorita belsugului de trandafiri care cresteau pe insula. Lemnul ei, folosit la construirea de corabii, a dat locuitorilor posibilitatea de a-si dezvolta o flota puternica. O rascruce de drumuri, importanta pentru scopuri comerciale si militare, avea si un mare templu al soarelui, iar monedele purtau capul lui Apolo, ca zeul soare. O statuie metalica uriasa a lui Apolo, zeul soare, de peste 100 de picioare inaltime, era cunoscuta drept Colosul din Rodos si drept una dintre cele sapte minuni ale lumii. Ridicata de Chares, pe la anul 28 i.Hr., a fost doborata la pamant de un cutremur in anul 224 i.Hr. si a zacut intinsa pe spate, timp de aproape 900 de ani. In sec. al VII-lea i.Hr., a fost vanduta de cuceritorii sarazini unui iudeu, despre care se spune ca a folosit 900 de camile pentru a tari fragmentele. Patara. Exista o usoara dovada textuala (cf. p. 10) pentru adaugarea cuvintelor ,,si Mira”, probabil prin transfer de la calatoria lui Pavel la Roma (cap. 27,5). Patara era o cetate pe tarmul provinciei Licia (vezi harta p. 360) si era vestita pentru cultul lui Apolo. Aflandu-se in apropierea raului Xanthus, era portul pentru cetatea cu acest nume. Aici, Pavel si tovarasii lui s-au transferat de pe un vas costal pe o corabie care mergea la Fenicia. 21:2 Am gasit o corabie, care avea sa treaca in Fenicia, ne-am suit in ea, si am plecat. Fenicia. Regiunea maritima din nordul Palestinei (vezi harta din fata p. 321, Vol. V). Cetatile ei principale erau Tirul si Sidonul. 21:3 Am trecut prin fata insulei Cipru, am lasat-o la stanga, si ne-am urmat drumul spre Siria; apoi ne-am dat jos in Tir, unde avea sa se descarce corabia. Am trecut prin fata. [Am descoperit, KJV.] De preferat ,,am vazut”. Cipru. Vezi cap. 13,4-6. Siria. Tara antica, la nord de Palestina, la vest de raul Eufrat. Luca include Tirul din Fenicia in teritoriul Siriei. Tir. Un foarte vechi port maritim, cale de vreo cinci zile cu corabia de la Patara. E notat ca avand un loc foarte puternic fortificat, pe vremea lui Iosua (Iosua 19,29). Era vestit in legatura cu construirea templului lui Solomon (1 Regi 7,13-45; 2 Cronici 2,11-16). Cetatea a fost asediata de catre asirieni si babilonieni si a fost cucerita mai tarziu de Alexandru cel Mare. Sa se descarce corabia. [Sa-si descarce povara, KJV.] Sau ,,sa-si descarce incarcatura.” 21:4 Acolo am gasit pe ucenici, si am ramas sapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel sa nu se suie la Ierusalim. Am gasit pe ucenici. [Gasind pe ucenici, KJV.] Literal, ,,dupa ce am cautat pe ucenici”. Aceasta nu ar putea insemna ucenici care s-ar fi intamplat sa fie acolo, ci o grupare de crestini tirieni. Deci aceasta este prima mentionare specifica a bisericii din Tir, desi se poate ca una sa fi existat de multi ani (vezi cap. 11,19; 15,3). Sapte zile. Pavel avea dorinta sa fie la Ierusalim de Ziua Cincizecimii (cap. 20.16), dar, dandu-si seama ca are timp si, fara indoiala, la staruinta bisericii din Tir, a petrecut acolo o saptamana. Prin Duhul. Aceasta nu poate sa insemne ,,duhul” omului, ci Duhul Sfant al lui Dumnezeu, un personaj atat de proeminent in Faptele (cf. cap. 2,2-4; 5,3; 8,39; 10,44.45; 13,2; 15,28; 16,6.7). Ziceau. Sau ,,care tot ziceau”. Aceste avertizari profetice au fost date in Sabat sau la alte adunari (vezi Galateni 6,1; cf. p. 26,40). Sa nu se suie. Lucrul acesta evident nu trebuie sa fie inteles ca o opreliste din partea Duhului Sfant de a-si continua calatoria la Ierusalim, de felul celeia care l-a oprit sa intre in Asia si Bitinia (cap. 16,6,7), deoarece Pavel nu s-ar fi facut neascultator de o interzicere directa a Duhului Sfant. Mai degraba, trebuie sa fie privita ca o avertizare data mai precis de Agab, la Cezarea, putin mai tarziu (cap. 21,10,11). 21:5 Dar cand s-au implinit zilele, am plecat, si ne-am vazut de drum; si ne-au petrecut toti, cu nevestele si copiii, pana afara din cetate. Am ingenuncheat pe mal, si ne-am rugat. Cand s-au implinit zilele. [S-au implinit acele zile, KJV.] Cele ,,sapte zile” din v. 4. Verbul grec redat aici ,,implinit” si tradus ,,destoinic” [,,gatit”, Nitz.] (RSV, ,,echipat”) are intelesul primar de a fi facut gata, a fi echipat sau pregatit, ca o corabie. De unde unii trag concluzia ca vasul a avut nevoie de sapte zile pentru reechipare, la Tir. Totusi, intr-o expresie privitoare la timp, ca aici, e tradus mai bine ,,a completa”, ,,a se sfarsi”. Am plecat si ne-am vazut de drum. Literal ,,plecand, ne vedeam de drumul nostru”. Ne-au petrecut toti. Intreaga biserica din Tir, inclusiv femeile si copiii, au insotit pe Pavel si tovarasii sai, in afara cetatii, pana la tarm (vezi cap. 15,3; 20,38). Am ingenunchiat... si ne-am rugat. Vezi cap. 20,36. 21:6 Apoi ne-am luat ziua buna unii de la altii, si noi ne-am suit in corabie iar ei s-au intors acasa. Ne-am luat ziua buna. [Ne-am luat ramas bun, KJV.] Literal, ,,ne-am salutat de plecare”, adica ,,ne-am spus unii altora ramas bun”. S-au intors acasa. [Din nou acasa, KJV.] Gr. eis ta idia, ,,la ale lor”, adica la propriile lor case (vezi Ioan 1,11). 21:7 Dupa ce ne-am ispravit calatoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fratilor, si am stat la ei o zi. Calatoria. Gr. ploos, ,,voiaj”, aici sau calatoria de la Tir sau intreaga calatorie din Macedonia, Pavel si tovarasii sai par sa-si fi terminat calatoria de la Ptolemaida la Ierusalim, pe uscat. Ptolemaida. Nume dat de greci si de carmuitorii romani, orasului cunoscut pe vremuri ca Aco (Jud. 1,31). Mai tarziu a fost numita de cruciati, St. Jean d’Acre sau simplu Acra. In timpurile VT, el era un oras important, dar a fost depasit cand Cezarea a fost construita de Irod cel Mare. Fratilor. Era o biserica si la Ptolemaida. Intrucat cetatea se gasea pe drumul mare care lega intre ele orasele de pe litoral, credinciosii timpurii care fusesera imprastiati in tot cursul persecutiei care a venit dupa moartea lui Stefan, fara indoiala au vizitat cetatea si au castigat convertiti (vezi cap. 11,19). 21:8 A doua zi, am plecat si am ajuns la Cezarea. Am intrat in casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei sapte, si am gazduit la el. Am plecat. [Grupa lui Pavel, KJV.] Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) exprimarea ,,si plecand a doua zi, am venit la Cezarea”. La Cezarea. Vezi cap. 10,1. Deductia e ca aceasta calatorie s-a facut pe uscat (vezi v. 7). Pe atunci era o sosea excelenta intre Ptolemaida si Cezarea. Pavel se pare ca avea o preferinta de a calatori pe uscat cf. cap. 20.13. Filip evanghelistul. Filip era unul din ,,slujitorii la mese” originar sau diaconi, si in lista diaconilor, numele lui urmeaza dupa acela al lui Stefan (cap. 6,5). Pentru Filip, lucrarea aceasta s-a contopit cu sau poate a disparut in aceea de ,,evanghelist” (vezi cap. 8,5-13.26-40). Denumirea nu trebuie sa fie considerata ca un titlu, ci ca o descriere a lucrarii sale curente, rezultatul primirii din partea lui a acelui dar special al Duhului Sfant (vezi Efeseni 4,11; vezi Fapte 13,1). Importanta darului acestuia este indicata de indemnul lui Pavel catre Timotei de a face ,,lucrarea unui evanghelist” (2 Timotei 4,5) si de a ,,inflacara darul lui Dumnezeu care este in tine” (2 Timotei 1,6). Lucrarile lui Filip ca evanghelist fara indoiala l-au adus mult departe de limitele Cezareei, unde fusese vazut ultima data (Fapte 8,40). Se poate ca el sa fi predicat in sus si in jos de-a lungul coastelor Palestinei si Feniciei, impreuna cu altii care fusesera imprastiati in timpul persecutiei care a urmat mortii lui Stefan (vezi cap. 11,19). Aceasta este probabil cea dintai data cand Filip si Luca s-au intalnit, cum si prima data cand caile lui Filip si ale lui Pavel s-au incrucisat. Unul dintre cei sapte. Cei sapte din cap. 6 sunt inca priviti ca o grupa distincta. Daca Luca intelegea aceasta in sensul organizatoric sau comemorativ, fapt este ca biserica a retinut categoria de slujbasi a diaconilor fara incetare de atunci inainte. Am gasit la el. Resedinta lui Filip era evident la Cezarea. Luca, istoricul bisericii primare, fara indoiala a profitat la maximum de aceasta ocazie de a aduna informatii cu privire la starea bisericii de la Filip si familia lui. 21:9 El avea patru fete fecioare care proroceau. Patru fete. Femeile acestea aveau darul profetiei (vezi Fapte 13,1; cf. 1 Corinteni 14,1.3.4; Efeseni 2,20; 4,11). Verbul ,,a prooroci” [,,a profetiza”] inseamna ,,a vorbi inainte”, adica, pentru Dumnezeu (vezi Geneza 20,7; Matei 11,9). Un profet poate sau nu poate sa prezica evenimente viitoare. Biblia prezinta un numar de cazuri in care femeilor li s-a incredintat acest cel mai de dorit dintre darurile Duhului (1 Corinteni 14,1). Miriam, sora lui Moise, era profetesa (Exod 15,20), cum era si Debora cu al carei ajutor inspirat Barac a biruit pe canaaniti (Jud. 4,4). Sotia lui Isaia era profetesa (Isaia 8,3), ca si Hulda care l-a ajutat pe Hilchia, preotul, in reformele lui Iosia, regele lui Iuda (2 Regi 22,14; 2 Cronici 34,22). Profetesa Ana a salutat pe Domnul ca prunc la Templu (Luca 2,36-38). Sunt pomenite si proorocite mincinoase (Neemia 6,14; Apocalipsa 2,20). Ioel a prezis revarsarea duhului profetiei in zilele sfarsitului, peste ,,tinere” (Ioel 2,28,29). 21:10 Fiindca stateam de mai multe zile acolo, un proroc, numit Agab, s-a pogorat din Iudea, Mai multe zile. Implicand o sedere mai prelungita decat se planuise la inceput. Agab. Fara indoiala, el este acelasi om care proorocise foametea (cf. cap. 11,28). Coincidenta numelui neobisnuit si a darului neobisnuit cu greu ingaduie recunoasterea a doua persoane diferite. Iudeea. In sensul restrans, fostul teritoriu al Iudeii, nu provincia romana a Iudeii, care cuprindea Cezarea. 21:11 si a venit la noi. A luat braul lui Pavel, si-a legat picioarele si mainile, si a zis: Iata ce zice Duhul Sfant: Asa vor lega Iudeii in Ierusalim pe omul acela al cui este braul acesta, si-l vor da in mainile Neamurilor. Braul. [Cingatoare, KJV.] Cingatoarea era o fasie de esarfa de in, lana sau piele, infasurate peste mijloc, pentru a strange faldurile largi ale mantalei orientale, mai ales daca trebuie sa se lucreze sau sa se faca o plimbare pe jos. Era facuta destul de mare ca format, pentru a procura destul spatiu pentru buzunare de purtat bani, tablite de scris, stil etc. Legat. Acesta era un fel dramatizat de a prezenta o profetie, o metoda folosita sub indrumare dumnezeiasca de Isaia (Isaia 20), Ieremia (Ieremia 13,1-11; 18,1-10; 19,1-3; 27,2.3; 28) si Ezechiel (Ezechiel 4,1-13; 5,1.4). Duhul Sfant. Oamenii bisericii apostolice erau constienti de prezenta directa, personala, dinamica a Duhului Sfant in gandirea, vorbirea si umblarea lor. Prezenta Lui era tot atat de reala precum fusese si aceea a lui Isus pentru ucenicii Lui. Comparati Ioan 16.7; Fapte 2,2-4; 5,3; 13,2. Asa vor lega iudeii. Lucrul acesta s-a implinit. Vezi v. 33; cap. 24. Neamurilor. Romanii, in mainile carora urma sa ajunga Pavel, cand se va fi implinit profetia lui Agab, aveau atat administratia militara, cat si pe cea civila a Palestinei cucerite. Pavel a fost neinfricat de avertizare si neimpiedicat de primejdie. 21:12 Cand am auzit lucrul acesta, atat noi cat si cei de acolo am rugat pe Pavel sa nu se suie la Ierusalim. Atat noi, cat si cei de acolo. [Noi si ei, KJV.] Atat Pavel, cat si insotitorii sai, inclusiv Luca si biserica din Cezarea, au auzit profetia, care trebuie sa fi fost facuta public, poate la adunarea din Sabat. Am rugat. [Am solicitat, KJV.] Sau ,,am staruit a-l ruga”. 21:13 Atunci Pavel a raspuns: Ce faceti de plangeti asa, si-mi rupeti inima? Eu sunt gata nu numai sa fiu legat, dar chiar sa si mor in Ierusalim pentru Numele Domnului Isus. Ce faceti? [Ce aveti de gand?, KJV.] Propozitia spune literal ,,Ce faceti, plangand si zdrobindu-mi inima?” Aici, ,,a zdrobi inima mea” nu inseamna atat de mult a zdrobi spiritul lui Pavel prin intristare, cat a slabi hotararea lui de a-si implini misiunea la Ierusalim. Eu sunt gata. In limba greaca, pronumele ,,eu” este accentuat. Aceasta arata hotararea inflexibila de a face ceea ce el socotea ca e drept si de a socoti costul in suferinta ca meritoriu (cf. Fapte 20,24; la fel ca atitudinea lui Isus [Luca 9,51]) . Sa si mor. Aceasta exprima adevaratul spirit de martir. Pentru numele. Compara Filipeni 3,7.8. Apostolii si asociatii lor au facut fapte eroice in acest nume. Comparati Fapte 4,12; 5,41; vezi cap. 3,16. 21:14 Daca am vazut ca nu-l putem indupleca, n-am mai staruit, si am zis: Faca-se voia Domnului! Faca-se voia. Biserica a vazut ca nici un apel nu va izbuti si ca fata lui Pavel era indreptata spre a merge la Ierusalim. Voia lui Dumnezeu a fost lamurita in hotararea proprie a lui Pavel de a merge la Ierusalim, in ciuda primejdiilor care amenintau. Facerea voii lui Dumnezeu aduce pace launtrica, desi poate rezulta in framantare si suferinta externa. Comparati Luca 22,42. 21:15 Dupa zilele acelea, ne-am pregatit de plecare, si ne-am suit la Ierusalim. Ne-am pregatit. [Pregatiti, KJV.] Mai degraba ,,ne-am echipat”, ,,ne-am luat bagajele”. Ne-am suit. Sau ,,am inceput a ne sui” sau ,,ne suiam”, adica isi continuau calatoria la Ierusalim. 21:16 Cativa ucenici din Cezarea au venit si ei cu noi, si ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam sa gazduim. Ne-am dus la unul Mnason. [Au adus cu ei pe unul, Mnason, KJV.] Mai degraba, ,,ducandu-se la unul Mnason”. Acest timpuriu (decat ,,vechi”) ucenic, despre care nimic mai mult nu se stie, parasise Cipru si isi facuse casa fie la Ierusalim, fie intr-un sat pe drumul spre Ierusalim. Numele era obisnuit printre greci si se poate ca el sa fi fost un convertit elenist timpuriu. Sa gazduim. Versetul acesta arata ca unii din fratii din Cezarea insotisera pe Pavel si pe prietenii lui pe drumul catre Ierusalim (64 de mile) pentru a-l recomanda prietenului lor, Mnason, un ucenic timpuriu, pe care Pavel nu-l intalnise niciodata si care urma sa fie gazda lui. Aceasta nu era cea dintai vizita a lui Pavel la Ierusalim, el nu era necunoscut bisericii de acolo si nu avea nevoie de o prezentare la un strain pentru a avea loc de gazduire la Ierusalim. Aceasta discrepanta aparenta poate fi inteleasa si armonizata prin considerarea factorilor geografici si obicei social al vremii. Distanta de 64 de mile de la Cezarea la Ierusalim era prea mare pentru a fi acoperita intr-o singura zi si trebuia facuta in doua sau trei zile. Obiceiurile de ospitalitate n-ar fi cerut credinciosilor din Cezarea sa insoteasca pe Pavel si grupul lui tot drumul pana la Ierusalim, numai pentru a-l recomanda prietenului lor, care urma sa fie gazda lui. E mult mai probabil ca ei l-au escortat in timpul calatoriei de o zi, pana la locuinta prietenului lor, Mnason, intr-un sat pe cale, unde Pavel si cei care erau cu el au gazduit noaptea aceea. Solutia aceasta propusa pentru aceasta problema e sustinuta ulterior de o exprimare textuala varianta. In loc de ,,ne-au dus... sa gazduim”, exista o oarecare dovada textuala (cf. p. 10) pentru exprimarea ,,si acestia ne-au dus la unul la care trebuia sa gazduim; am ajuns la unul Mnason din Cipru, un ucenic timpuriu.” Versetul 17 urmeaza logic exprimarea aceasta, indicand evolutia calatoriei si primirea lui Pavel de catre fratii din Ierusalim. 21:17 Cand am ajuns la Ierusalim, fratii ne-am primit cu bucurie. Ne-au primit cu bucurie. Membrii din Ierusalim, pe care Pavel ii intalnise cu prilejul vizitei sale anterioare, erau incantati sa-l salute. 21:18 A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, si toti prezbiterii s-au adunat acolo. Iacob si toti prezbiterii. Cat de curand cu putinta, Pavel a vizitat pe Iacob, aparent prezbiterul principal, si pe ceilalti conducatori ai bisericii din Ierusalim. Acestia s-ar putea sa fi fost aceia dintre apostoli care inca mai locuiau acolo, si nu prezbiteri ,,locali” de biserica (cf. cap. 14,23). Dar cf. cap. 15,2,4.6, unde apostolii, si prezbiterii sunt impreuna, ei sunt mentionati in mod specific. Acest Iacob, fara indoiala ,,fratele Domnului”, fusese presedintele Consiliului din Ierusalim (vezi Fapte 12,17; vezi Fapte 15,13; Galateni 1,19). 21:19 Dupa ce le-a dat ziua buna, le-a istorisit cu de-amanuntul ce facuse Dumnezeu in mijlocul Neamurilor prin slujba lui. Le-a istorisit cu de-amanuntul. Literal ,,le-a povestit una cate una”. Compara Fapte 15,3; Proverbe 15,30. Raportul lui Pavel informa pe prezbiteri cu privire la ce avusese loc in experienta lui, de la vizita lui la Ierusalim din Fapte 18,22 si cuprindea referiri la darurile pe care apostolul le aducea de la crestinii dintre neamuri pentru crestinii iudei nevoiasi din Palestina. 21:20 Cand l-au auzit, au proslavit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: Vezi, frate, cate mii de Iudei au crezut, si toti sunt plini de ravna pentru Lege. Au proslavit. Sau ,,au inceput sa proslaveasca”, pe cat se pare printr-o exprimare generala de multumire, cand Pavel a incheiat. Pe buna dreptate, nu e nici o mentionare de lauda pentru Pavel. Pe Dumnezeu. [Pe Domnul, KJV.] Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) exprimarea ,,Dumnezeu”. Cate mii de iudei. Literal, ,,cat de multe zeci de mii”. Aceasta da o idee de progresul remarcabil pe care il facuse Evanghelia printre iudei. Dar aceste cifre rotunde se poate sa fi cuprins mai mult decat iudeii care locuiau la Ierusalim, deoarece se prea poate ca mii de iudei sa fi venit pentru Ziua Cincizecimii, ca si Pavel. In privinta ,,multimilor de credinciosi”, vezi cap. Plini de ravna pentru Lege. Acesti iudei crestini nu fusesera eliberati de Consiliul din Ierusalim, asa cum fusesera crestinii dintre neamuri, de ceremoniile religiei iudaice (vezi cap. 15,17-21). Ei inca mai indeplineau, cel putin intr-o oarecare masura, ritualul VT si, fara indoiala, de asemenea urmau cerintele traditionale ale fariseilor. Cu privire la acestea din urma, vezi Vol. V, p. 51,52,55. Pavel se descrie pe sine ca a trait ,,dupa cea mai ingusta partida” a religiei sale si anume ca fariseu (cap. 26,5). Este evident ca tocmai din categoria aceasta venisera cei mai multi convertiti la Hristos, dar ei, spre deosebire de Pavel, erau inca legalisti. 21:21 Dar ei au auzit despre tine ca inveti pe toti Iudeii, care traiesc printre Neamuri, sa se lepede de Moise, ca le zici sa nu-si taie copiii imprejur, si sa nu traiasca potrivit cu obiceiurile. Au auzit. [Sunt informati, KJV.] Preferabil ,,li s-a spus” sau poate ,,au fost invatati”. Potrivnicii iudaizanti ai lui Pavel nu fusesera numai ,,plini de ravna pentru Lege (v. 20), dar, pe cat de pare, fusesera plini de ravna si pentru a raspandi zvonuri exagerate si paguboase cu privire la invataturile lui teologice. Nu e de mirare ca Pavel avertizeaza atat de staruitor cu privire la judecarea unui frate de catre altul cu privire la savarsirea de ceremonii in religie (Romani 14,1-10; Coloseni 2,16). El insusi a suferit sever din partea criticilor legalisti plini de ravna. Desi marturisind ca sunt crestini, acesti judecatori cu de la sine putere nu aveau experienta in ce priveste Evanghelia lui Hristos, deoarece le lipsea credinta. Si a face lucrurile religiei fara credinta este pacat (Romani 14,23). Inveti... sa se lepede de Moise. Literal, ,,tu inveti apostazie de la Moise”. Aceasta era acuzatia raspandita impotriva lui Pavel si nu era acuzatie mai grea ca aceasta in fata iudeilor plini de ravna pentru religia lor. Ea trezea resentimente pe temeiuri de patriotism, spirit de partid, traditie istorica, legaturi sociale si ,,lege publica”, ca si cele mai profunde sentimente religioase. Chiar faptul ca aceste multimi (v. 20) de iudei acceptasera pe Isus ca Mesia, care sa restatorniceasca toate lucrurile, ii facea evident cu atat mai plini de ravna in a mentine cerintele si ritualurile iudaismului si sa se teama de Pavel si sa se lepede de el cu atat mai repede ca de un apostat atat de la neam, cat si de la religie. Sa nu-si taie copiii imprejur. Aceasta era o acuzatie specifica, ilustrand generalizarea precedenta. Potrivit cu acuzatia aceasta, Pavel contravenea nu unei traditii, ci sensului legamantului iudeilor, integrat in Legea insasi. Sa nu traiasca potrivit cu obiceiurile. Comparati cu cele de la cap. 6,14. Aici se sustinea ca Pavel ar fi atacat ceremoniile detaliate dezvoltate din Lege si practicile traditionale care se introdusesera ca dezvoltari inevitabile. Acestea sunt acuzatii serioase, crezute cu ravna de multime. Ca aplicate la invatatura lui Pavel data iudeilor insisi si purtarea lui personala in ce priveste religia, acuzatiile erau usor respinse (cap. 22,3; 23,1.6; 24,11-16; 25,10.11; 26,4-7.22), desi combaterea era fara succes din cauza violentei crescute din prejudecata. Atitudinea lui Pavel cu privire la pastrarea cerintelor ceremoniale de catre iudei era aceea a Consiliului de la Ierusalim (cap. 15) si anume ca iudeii crestini sa fie lasati sa practice oricare din ritualurile pe care constiinta lor le cerea. Dar Pavel sustinea cauza convertitilor dintre neamuri ca sa fie liberi de faptele legii. Omul care fusese indreptatit prin credinta nu urma sa fie ajutat in a inainta spre cer prin practici legaliste (Romani 2,24-29; Galateni 4,1-11; 5,1-6; Coloseni 2,16-22). Propria lui regula de adaptare personala (1 Corinteni 9,19-23) il facea pe Pavel sa continue sa traiasca o viata ca un iudeu, mai ales printre iudei. El permitea iudeului din biserica crestina libertatea de a continua practicile sale ceremoniale, pana cand vedea lipsa lor de inteles in prezenta Evangheliei credintei (Romani 14,1-10; 1 Corinteni 7,17-24). Pavel insusi facuse juruinta nazireica (Fapte 18,18). El supusese pe Timotei circumciderii (cap. 14,3). Nu era nici un temei pentru acuzatia ca Pavel invatase pe crestinii iudei ,,sa nu-si taie copiii imprejur”. Acuzatia era o nascocire a vrajmasilor lui. Totusi invatatura lui cu privire la Evanghelie nu putea decat sa aiba ca rezultat cu timpul, ca si iudeii sa renunte la practici si ceremonii care nu mai aveau nici un rost. Invatatura lui Hristos era temeiul celei a apostolului. Domnul invata pe urmasii Sai sa aiba o dreptate care ,,sa intreaca” pe cea a carturarilor si a fariseilor (Matei5,20); El condamna practicile exterioare ale religiei numai de dragul lor (Matei6,1-7) si staruia asupra faptului ca lui Dumnezeu sa I se aduca inchinare ,,in duh si in adevar” (Ioan 4,23). Pavel nega o religie de ,,nu lua, nu gusta, nu atinge”, asa cum fusese nascocita si impusa de oameni (Coloseni 2,20-22); de reguli si scrupule cu privire la lucruri care nu aveau o insemnatate morala si spirituala reala (Romani 14,1-10; Galateni 4,9-11; Evrei 9,9.10) si care, datorita vietii si jertfei lui Hristos, incetasera de a mai avea sens (Coloseni 2,8-17). Sacrificiile si circumciziunea fusesera instituite prin porunca divina. Sacrificiile incetasera de a mai avea inteles cand Acela catre care aratau, murise ca purtator de pacate pentru oameni. Templul, ca loc al jertfelor si preotii, ca jertfitori (Daniel 9,24-27; Matei27,51; Evrei 8,13; 9,11-15), la fel isi pierdusera insemnatatea. Circumciziunea era un semn exterior al legaturii de legamant intre o natiune, popor si Dumnezeul lor (Romani 4.11). Desi ritualul era aplicat individual, primirea nu era prin credinta din partea copilului taiat imprejur si circumcizia era numai un semn tribal sau national. De aceea ea si-a pierdut sensul atunci cand inchinarea la viul Dumnezeu, in Hristos, era aratata ca nemaifiind o chestiune de trib sau natiune (Galateni 3,28,29; Coloseni 3,11), ci una de acceptare individuala, prin credinta, a lui Isus Hristos Mantuitorul (Romani 3,22-24; Galateni 3,26.27; Efeseni 2,8). Iarasi, o data cu descoperirea in Hristos a noului legamant al mantuirii, calea credintei (Ier. 31,31-34; 2 Corinteni 3,6-9; Evrei 8,6-13), vechiul semn al legamantului circumciderea, nu mai avea insemnatate. Iudeul care urma ,,a cunoaste pe Domnul” (Osea 6,3) prin credinta, trebuia in mod sigur, sa inceteze a mai privi circumciderea ca avand vreo insemnatate in viata spirituala. De aceea, ,,taierea imprejur nu e nimic”, invata Pavel, cat priveste legatura omului cu Dumnezeu (1 Corinteni 7,19; cf. Romani 3,31; 8,4; 1 Ioan 2,3). In prezenta Evangheliei lui Hristos, circumcizia (si din cauza aceea, nici o ceremonie iudaica) nu are nici un rost al existentei (Galateni 5,6; 6,12-17). Iudeul si omul dintre neamuri sunt cu totii una in Hristos (Galateni 3,16, 27-29; Coloseni 2,9-14) care a daramat ,,zidul de la mijloc care-i despartea” unul de celalalt (Efeseni 2,11-17). Toti urmeaza sa fie mantuiti numai prin Hristos, ,,prin har... prin credinta” (Efeseni 2,4-10; cf. Romani 3,26-30). Pavel nu a spus iudeilor sa nu practice circumcizia, dar daca iudeul crestin al credintei si intelegerii spirituale ar intreba: ,,Pentru ce, fiind un om al credintei, mantuit prin Hristos prin har sa circumcid pe copilul meu?” Raspunsul ar fi urmat sa fie: ,,Pentru nici un motiv in Hristos, ci numai pentru fratii tai care inca nu inteleg”. Asa credea si practica Pavel. Se poate spune, deci, ca acuzatiile iudaizantilor impotriva lui Pavel erau false, dar ca temerile lor cu privire la viitorul tuturor ritualurilor iudaice erau indreptatite. 21:22 Ce este de facut? Negresit, multimea are sa se adune, caci vor auzi ca ai venit. Multimea. Mai degraba, ,,o multime”. Pot fi citate dovezi textuale (cf. p. 10) pentru omiterea propozitiei ,,multimea are sa se adune”. In afara de aceasta, contextul nu da nici o indicatie cu privire la vreo adunare. 21:23 Deci, fa ce-ti vom spune noi. Avem aici patru barbati, care au facut o juruinta. Deci, fa ce-ti vom spune. [Fa, deci, aceasta, KJV.] Conducatorii din Ierusalim credeau ca sfatul pe care-l dadeau era cel mai bun cu putinta. Nu era nici o intentie de a vari pe Pavel in necaz, ci de a contracara prejudecata care exista impotriva lui, pentru care ei pareau sa creada ca el era in oarecare fel de vina (AA 403). Mai degraba, ei ar fi trebuit sa recunoasca faptul ca Dumnezeu lucrase cu putere prin el si sa se straduiasca ei insisi sa combata opozitia fata de el. Patru barbati. Cei patru barbati erau, evident, membri ai comunitatii crestine iudaice, o alta ilustratie a influentei pe care ceremoniile iudaice inca o mai aveau asupra convertitilor din Iudeea. Cei patru frati iudei erau deja in curs de implinire a juruintelor lor, dar se ingaduia ca unul sa se alature in imprejurarile acelea, mai ales daca suporta cheltuielile celor care deja indeplineau juruintele lor. 21:24 Ia-i cu tine, curata-te impreuna cu ei, si cheltuieste tu pentru ei, ca sa-si rada capul. Si astfel vor cunoaste toti ca nu este nimic adevarat din cele ce au auzit despre tine, ci ca si tu umbli intocmai dupa randuiala, si pazesti Legea. Curateste-te impreuna cu ei. Aceasta parte a sfatului, cand era pusa in aplicare, ar fi fost o admitere tacita din partea lui Pavel ca avea nevoie de curatire inaintea lui Dumnezeu. Aceasta putea sa fie o piedica pentru el, nu un ajutor, de a castiga bunavointa iudeilor. Insemna ca sa intre in abstinenta nazireica si la raderea capului, la sfarsitul timpului (vezi cap. 18,18). Cheltuieste tu. Pavel trebuia sa ia asupra sa cheltuielile barbatilor care isi implineau juruintele. Insemna cheltuielile rasului ceremonial, pentru care barbierul levit avea sa ceara costul si ale sacrificiilor, doua turturele sau doi pui de porumbel, un miel de un an si inca un miel de un an, un berbec, un paner cu azime, turte de azime si jertfa de bautura (Num. 6,9-21). Sa-si rada capul. La sfarsitul juruintei, capul era ras si cand se aduceau jertfele, parul era ars in focul aprins, de sub berbecul jertfei de impacare. Vor cunoaste toti. Aceasta participare a lui Pavel la ceremoniile juruintei urmau sa convinga pe iudei ca Pavel nu era un ,,apostaziat” de la Moise (vezi v. 21) si ca in lucrurile spuse despre el, ,,nu este nimic adevarat”. Pazeste Legea. ,,Legea” sau Tora era centrul gandirii, vietii si religiei iudaice. Tora sau invatatura cuprindea intreaga instructiune data in scrierile lui Moise. Pavel era vestit ca se ridicase impotriva Legii. Singura cale de a castiga aprobarea iudaica, gandeau conducatorii din Ierusalim, ar fi fost sa arate ca el era credincios fata de ea. 21:25 Cu privire la Neamurile, care au crezut, noi am hotarat si le-am scris ca trebuie sa se fereasca de lucrurile jertfite idolilor, de sange, de dobitoace sugrumate si de curvie. Cu privire la neamuri. Iacob, fratele Domnului, care era purtatorul de cuvant al prezbiterilor, pentru a-i face lui Pavel sugestia de a se curata, prezidase si Consiliul de la Ierusalim (cap. 15,13). El l-a asigurat ca nu era nici o discutie cu privire la libertatea neamurilor – ei nu aveau nevoie de a urma practicile iudaice – si a amintit lui Pavel conditiile deciziei de eliberare (vezi v. 20). De dobitoace sugrumate. Pot fi citate dovezi textuale importante pentru omiterea acestor cuvinte. 21:26 Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curatit, si a intrat cu ei a doua zi in Templu, ca sa vesteasca sfarsitul zilelor curatirii cand se va aduce jertfa pentru fiecare din ei. Pavel a luat pe oamenii aceia. Pavel a gandit ca facea un lucru intelept de a fi un iudeu in mijlocul iudeilor (1 Corinteni 9,19-23). Dar, de fapt, el era inconsecvent aici, deoarece el a participat nu pentru a da pe fata credinta sa proprie, ci pentru a multumi pe altii care erau ,,plini de ravna pentru Lege” (Fapte 21,20). Comparati AA 405, 406. Sa vesteasca sfarsitul. Adica pentru a declara preotilor oficianti ai Templului cand vor fi implinite juruintele. Se cereau sapte zile pentru completarea termenului celor patru barbati (v. 27). Potrivit cu Josephus (War, ii. 15. 1 [313]), intreaga perioada pentru astfel de juruinte era de 30 de zile; mai ramasesera numai 7 zile. 21:27 Catre sfarsitul celor sapte zile, Iudeii din Asia, cand au vazut pe Pavel in Templu, au intaratat tot norodul, au pus mainile pe el, Iudeii din Asia. Lucrarea de predicare a Evangheliei de catre Pavel in Efes si in imprejurimi intaratase pe iudei (ca in cap. 19,22,23). Unii dintre acestia, venind la Ierusalim pentru sarbatoare, au recunoscut pe Pavel in Templu si au atatat norodul impotriva lui, in timp ce el astepta linistit sa vina ziua ultima a celor sapte zile (cap. 24,18). Au intaratat. Sau ,,au inceput sa intarate”. Tot norodul. Mai degraba ,,toata multimea”. Nu ,,miile de iudei care au crezut” (v. 20), ci gloatele care, pe masura ce se apropia Ziua Cincizecimii, umpleau curtile Templului. Vezi o harta a arestarilor lui Pavel la Ierusalim si Cezarea 21:28 si au inceput sa strige: Barbati Israeliti, dati ajutor! Iata omul, care propovaduieste pretutindeni si in toata lumea impotriva norodului, impotriva Legii si impotriva locasului acestuia; ba, inca a varat si pe niste Greci in Templu, si a spurcat acest locas sfant. Sa strige. [Strigand, KJV.] Strigatul a fost scos ca si cum Pavel ar fi fost vinovat de vreo crima sau neoranduiala serioasa. Impotriva norodului... Legii... locasului. Aceeasi acuzatie care fusese adusa impotriva lui Stefan (cap. 6,13,14) si, fara indoiala, impotriva lui Pavel, in multe ocazii anterioare (vezi 13,45; 14,2; 17,5.6; 18,6.12-15; 19,9). Saul care candva adusese acuzatii impotriva lui Stefan si isi daduse consimtamantul la moartea lui (cap. 26,10; AA 98, 102, 116) este acum Pavel, stand curajos in fata unei acuzatii similare, sub amenintarea unei morti similare. A varat... niste greci. [A adus niste greci, KJV.] Era considerat ca ar fi adus oameni necircumcisi dintre neamuri in locurile sfinte, dincolo de ,,zidul de la mijloc” despartitor (Efeseni 2,14) care separa curtea din afara a neamurilor de aria unde numai iudeilor le era ingaduit sa intre (Josephus, Antiquities xv. 11.5). Inscriptii in greceste si evreieste asezate pe zidul acela despartitor ii instiinta pe neiudei sa nu treaca mai departe (vezi Vol. I, p. 67). Vezi ilustratia din fata p. 449. 21:29 In adevar, vazusera mai inainte pe Trofim Efeseanul, impreuna cu el in cetate, si credeau ca Pavel il bagase in Templu. Trofim efeseanul. Trofim era un insotitor al lui Pavel, care plecase din Macedonia cu el (cap. 20,4). Unii dintre iudeii acuzatori probabil il cunoscusera pe Trofim in orasul lui de resedinta. Ei il vazusera acum cu Pavel, in Ierusalim, dar nu exista nici un motiv de a crede ca Pavel il adusese pe omul acela in curtile interzise pentru neamuri. Libertatea lui in Evanghelie nu l-a facut niciodata pe Pavel sa treaca cu vederea scrupulele altora (Romani 14,3-10; 1 Corinteni 9,19-23; 10,27-31) si nici curajul lui nu degenerase in nesabuinta. Acuzatia impotriva lui era falsa. 21:30 Toata cetatea s-a pus in miscare, si s-a strans norodul din toate partile. Au pus mana pe Pavel, si l-au scos afara din Templu, ale carui usi au fost incuiate indata. Cetatea s-a pus in miscare. Luca arata ca acest tumult luase mari proportii, intinzandu-se ca un incendiu, cu privire la vestea profanarii Templului. Iudeii erau gata sa actioneze cu privire la ceea ce li se parea o adevarata provocare. Anul era cam 58 d.Hr. Cam peste 8 ani urma sa inceapa revolta iudeilor impotriva Romei. Cetatea era deja agitata. Au pus mana pe Pavel. [Au luat pe Pavel, KJV.] Sau ,,au apucat pe Pavel”. L-au scos afara. [L-au tarat, KJV.] Sau ,,il tarau”. Cei care apucasera pe Pavel indata, l-au smuls afara din aria sacra pe care se presupusese ca o profanasera. Usile au fost incuiate. [Usile au fost inchise, KJV.] Paznicii leviti ai portilor au inchis indata portile, nu numai pentru a impiedica o profanare mai departe, dar si pentru a feri Templul de a deveni un loc al zarvei insasi, asa cum fusese uneori. 21:31 Pe cand incercau sa-l omoare, s-a dus vestea la capitanul ostii ca tot Ierusalimul s-a tulburat. Sa-l omoare. Barbatii care pusesera mana pe Pavel aveau de gand sa-i ia viata, asa cum facusera cu viata lui Stefan (cap. 7,54-60). Intre timp, il bateau (cap. 21,32). Vestea. Gr. phasis, ,,o descoperire [a unei crime tainice]”, ,,informatie prin raport”. Capitanul. [Capitanul suprem, KJV; Tribunul, Nitz.] Gr. chiliarchos, ,,conducatorul a o mie de oameni”, a sasea parte a unei legiuni (vezi Mar. 5,9), un tribun. Oastei. [Cetei, KJV; Cohortei, Nitz.] Gr. speira, ,,o cohorta” (vezi cap. 10,1). Garnizoana aceasta romana, considerata pe atunci ca suficienta, cu armamentul ei si cu stricta ei disciplina pentru a pune frau chiar si iudeilor turbulenti, era cantonata in turnul cladit pe o stanca, pe partea de nord-vest a ariei Templului. Turnul acesta fusese cladit de Irod cel Mare si numit Antonia in cinstea triumvirului Marc Antoniu, notoriu pentru pasiunea lui pentru Cleopatra si infrangerea lui in batalia de la Actium. Turnul Antonia avea cate o turela la fiecare colt si doua randuri de scari ducand la arcade, pe laturile de nord si de sud ale Templului. Garnizoana era tinuta sub stare de alarma mai ales la ocazii ca Ziua Cincizecimii, cand mii de straini erau in cetate. Vezi harta din fata p. 545, Vol. V. S-a tulburat. [Era in tulburare, KJV.] Desi inca nu era rascoala, tumultul cuprindea intreaga cetate si putea curand sa scape de sub control. 21:32 Acesta a luat indata ostasi si sutasi, si a alergat la ei. Cand au vazut pe capitan si pe ostasi, au incetat sa mai bata pe Pavel. Ostasi si sutasi. Chiliarhul sau tribunul a coborat in mijlocul multimii agitate, cateva sute de ostasi, cu un sutas, cam ca un plutonier, fiecare conducand un pluton. Au incetat sa mai bata pe Pavel. Sau ,,indata au incetat de a mai bate pe Pavel”. Vezi v. 31. Prezenta soldatilor romani a intimidat pe iudeii care pusesera mana pe Pavel. Incidentul nu merita o revolta, dupa cum si-au dat seama chiar si iudeii agitati. 21:33 Atunci capitanul s-a apropiat, a pus mana pe el, si a poruncit sa-l lege cu doua lanturi. Apoi a intrebat cine este si ce a facut. A pus mana pe el. [L-a luat, KJV; Il apuca, Nitz.] Sau ,,l-au arestat”, ,,l-a luat in custodie”. Ideea nu era de a-l scapa pe Pavel, ci de a afla ce era cu tulburarea si de a impiedica pe un partas principal la ea sa fie omorat inainte ca sa fie bine cercetata. Dar pentru Pavel, ea era o izbavire, la fel ca in Corint (cap. 18,14-17). Sa-l lege. Potrivit cu practica romana, fara indoiala i s-a legat un lant de fiecare mana, cele doua capete ale lantului fiind tinute de ostasii care il pazeau pe Pavel (vezi cap. 12,4.6). Tinut in felul acesta, Pavel a fost dus inaintea tribunului Lisias (cf. cap. 23,26; 24,7.22), pentru o cercetare preliminara. A intrebat. Mai degraba, ,,a inceput sa intrebe”, ,,a inceput sa cerceteze judicios”. 21:34 Dar unii strigau intr-un fel, altii intr-alt fel prin multime; fiindca nu putea deci sa inteleaga adevarul, din pricina zarvei, a poruncit sa-l duca in cetatuie. Unii strigau. Sau ,,unii strigau mereu”. O astfel de confuzie de relatari si acuzari era de asteptat de la o gloata agitata, asa cum se intamplase mai inainte la Efes (cap. 19,32). Cetatuie. [Castel, KJV.] Gr. parembole, ,,ceea ce este aruncat”, adica o tabara (Evrei 13,11.13; Apocalipsa 20,9) sau ,,ostirea tabaratilor” (vezi Evrei 11,34). Trecerea de la aceste intelesuri, ca termeni militari de tabara, la intelesul de aici, de ,,turn fortificat”, e similara cu trecerea de la latinescul castra, ,,tabere”, la castellum, ,,o fortificatie, ,,castel”. Pavel, desi detinut, era cel putin sigur la adapostul turnului. Izbavirea venise la timp. 21:35 Cand a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit sa fie dus de ostasi, din pricina imbulzelii norodului intaratat; Pe trepte. Soldatii l-au dus pana la una din scarile care duceau de la Templul, la Turnul Antonia (vezi v. 31). Dus de ostasi. Garda a trebuit sa-l duca pe Pavel cu adevarat pe sus, pentru a-l scoate din mainile iudeilor infuriati, acum porniti hotarat sa-l omoare. Imbulzelii poporului. [Violenta poporului, KJV.] Agitatia gloatei si ravna sefilor de banda de a ucide pe Pavel s-au intensificat cand au vazut ca victima le este luata. 21:36 caci multimea norodului se tinea dupa el, si striga: La moarte cu el! La moarte cu el! Exprimand insasi intentia gloatei cu privire la Pavel si nadejdea lor ca ostasii il vor ucide. Tot asa, conducatorii iudei cu o generatie mai inainte cerusera uciderea lui Isus (Luca 23,18; Ioan 19,15). 21:37 Tocmai cand era sa fie bagat in cetatuie, Pavel a zis capitanului: Imi este ingaduit sa-ti spun ceva? Capitanul a raspuns: Stii greceste? Imi este ingaduit sa-ti spun ceva? Pavel dorea sa-si stabileasca identitatea inaintea lui Lisias, capitanul sau tribunul si, fara indoiala, sa-i faca cunoscut ca era cetatean roman (cf. v. 39; cap. 22.26). Stii greceste? Tribunul socotea ca Pavel stia numai ebraica (aramaica) si a fost surprins auzindu-l vorbind greceste. Pe de alta parte, oamenii au fost surprinsi sa-l auda vorbind limba lor (vezi cap. 22,2). Greaca lui Pavel era koine, forma obisnuita a limbii grecesti, vorbita de intreaga lume mediteraneana. NT a fost scris in koine. 21:38 Nu cumva esti Egipteanul acela, care s-a rasculat acum in urma, si a dus in pustie pe cei patru mii de talhari? Egipteanul acela. Asa cum e formulata in versiunea greaca, intrebarea aceasta anticipa un ,,da”, ca raspuns. Omul mentionat aici, notoriu pentru autoritatile romane, era un iudeu egiptean, un pretins profet care la scurt timp dupa ce Felix devenise procurator, condusese o gloata de 30.000 de oameni (daca cifra traditionala este adevarata) la Muntele Maslinilor pentru a vedea cum zidurile Ierusalimului se prabusesc pentru ca ei sa intre biruitori (Josephus, Antiquities xx. 8. 6; War ii. 13. 5 [261-263]). Ostasii lui Felix ii pusesera pe fuga, cu mari pierderi, dar conducatorul scapase. Patru mii. Sau numarul acesta trebuie sa fie pus in locul celor 30.000 ai lui Josephus, sau sa fie inteles ca aratand numarul celor care, scapand, se adunasera din nou in jurul conducatorului lor. Talhari. [Ucigasi, KJV.] Gr. sikarioi, literal ,,cutitari”, adica, ucigasi, asasini. Comparati latinescul sicarii. Acestia erau membrii unei organizatii extremiste a iudeilor, asasinii dintre zeloti (vezi Vol. V, p. 54,55), care decimau micile garnizoane romane, acolo unde puteau face lucrul acesta, in atacuri pe furis, noaptea, si asasinau pe iudeii care refuzau sa le dea ajutor (Josephus, War ii. 13. 3 [254-258]). In mijlocul multimii, in zilele de sarbatori, ei savarseau multe ucideri, in plina zi. Ei au agravat foarte mult situatia in asediul ulterior al Ierusalimului, prin faptele lor atroce si sangeroase, ororile acelui timp amarnic. 21:39 Eu sunt Iudeu, a spus Pavel, din Tarsul din Cilicia, cetatean al unei cetati nu fara insemnatate. Te rog, da-mi voie sa vorbesc norodului. Iudeu... din Tarsul Ciliciei. Vezi cap. 9,11. Pentru comentariu asupra lui Pavel, ca cetatean roman, vezi p. 94. Cetati nu fara insemnatate. [Cetate nu fara insemnatate, KJV.] Sau ,,cetatea nu neremarcata”, ,,cetate nu lipsita de importanta”. O fala legitima din punct de vedere cultural si comercial. Au fost gasite monede din Tars, purtand denumirea metropolis autonomous, ,,cetatea auto-guvernata”. Sa vorbesc norodului. Pavel inca nadajduia, fara indoiala in folosul Evangheliei si al bisericii, iar nu al sau personal, sa faca pe iudei sa inteleaga adevaratele lui atitudini si activitati. 21:40 Dupa ce i-a dat voie capitanul, Pavel a stat in picioare pe trepte, si a facut semn norodului cu mana. S-a facut o mare tacere, si Pavel le-a vorbit in limba evreiasca astfel: I-a dat voie. Gr. epitrepo, ,,a permite”, ,,a ingadui”, ,,a da voie”. Cuvantul este folosit in papirusuri, cu sensul acesta. Pe trepte. O pozitie deasupra multimii si relativ sigura, in cazul in care din nou ar fi reactionat nefavorabil, lucru pe care l-au si facut (cap. 22,22-25). A facut semn norodului cu mana. Un gest intentionat sa aduca gloata la tacere, dand a se intelege ca Pavel dorea sa vorbeasca. In limba evreiasca. Adica in aramaica, literal, ,,dialect”. Acum, Pavel va expune o scurta aparare de care putea depinde libertatea sa de a predica Evanghelia, daca nu si propria viata. Cat de calm este el, in contrast cu gloata turbulenta de jos! Vezi Vol. I, p. 30. COMENTARII ELLEN G. WHITE 1–5AA 396 1–40AA 396–408 5 GW 178 8, 10–16AA 397 13 ML 193 17, 18 AA 399 19, 20 AA 402 20–25AA 403 26–28AA 406 29–32AA 407 33–40AA 408 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: