2:5 Si se aflau atunci in Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.
Se aflau atunci in Ierusalim. [,,Locuiau la Ierusalim”, KJV; ,,Erau… locuitori in Ierusalim”, Nitz]. S-a pus intrebarea cum se facea ca strainii enumerati in v. 9-11 puteau fi considerati ca ,,locuiau” la Ierusalim. Sunt posibile doua explicatii. Iudeii pomeniti aici s-ar fi putut sa fi venit la cetatea parintilor lor pentru o ramanere prelungita pentru afaceri; sau poate, ca Pavel, pentru studiu (cap.22,3) sau unii s-ar fi putut sa fie oameni in retragere din viata activa. Pe de alta parte, e posibil de a intelege ,,locuirea” lor, ca o ramanere acolo temporara, mai ales avand in vedere ca unii sunt numiti ,,locuitori din Mesopotamia” (cap.2,9) iar altii ,,oaspeti din Roma” (vers.10).
Cucernici. Cuvantul este folosit cu privire la Simeon (Luc.2,25). Primul inteles este unul de precautiune, dispozitia de a trata cu luare aminte, cu evlavie, cu adorare cele sfinte. In intelesul acesta pot fi cuprinsi atat prozeliti cat si Iudei din nastere. Expresia ,,din toate neamurile care sunt sub cer” face o asemenea includere necesara. Cuvantul apare din nou in Fapte.8,2.
Din toate neamurile. [,,Din orice neam”, Nitz]. Irod Agripa II, in vestita sa vorbire tinuta doua generatii mai tarziu intr-un efort de a potoli pe iudei de la rebeliunea fata de romani, declara ca ,,nu e popor din lume care sa nu cuprinda o parte din neamul nostru” (Iosif, War, ii.16.4 [399]), si Iacov a adresat epistola sa inspirata ,,catre cele douasprezece semintii care sunt imprastiate” (Iacov 1,2). Aceasta imprastiere a iudeilor se datora in primul rand deportarilor si robiilor pe care le suferisera: 1) cele zece semintii in Asia si Media in 722 i.Hr. (2 Regi 17,6); 2) semintia lui Iuda in Babilonia, in trei serii incepand in anul 605 (vezi 2 Cronici 36,1-21; Ier. 52,1-30; Dan. 1,1-7); 3) multi fusesera stramutati in Egipt de Ptolemeu Soter (Iosif, Antiquities xii.1.1[6,7]. O alta parte dintre iudei fusesera raspanditi prin activitati comerciale.