2:3 Niste limbi ca de foc au fost vazute impartindu-se printre ei, si s-au asezat cate una pe fiecare din ei.
Niste limbi. [,,Limbi despicate”, KJV; ,,Limbi cade foc”, Nitz]. Mai bine, ,,limbi impartindu-se”, sau ,,limbi fiind impartite”. Expresia greaca ofera un tablou al unei initiale de foc care se imparte in mai multe limbi mici, care apoi se aseaza pe fiecare membru al adunarii asteptatoare. Imaginea ,,limbilor” e corespunzatoare, avand in vedere darul vorbirii pe care Duhul l-a acordat credinciosilor.
Foc. Nu ca ele erau flacari reale de foc, ci ,,ca de foc”, adica, ,,semanand cu focul” (cf. ,,ca vajaitul unui vant puternic”, v. 3). Divinitatea si focul sunt adesea legate laolalta in Scriptura (cf. Exod 3,2; Deuteronom 5,4; Psalmi 50,3; Mal. 3,2). Fara indoiala din cauza puterii, slavei si efectelor curatatoare ale focului, Ioan Botezatorul fagaduise ca Hristos avea sa boteze cu ,,Duhul Sfant si foc” (Matei 3,11).
Asezat. Sunt doua interpretari posibile ale acestei constructii. Subiectul singular [in KJV si Nitz] se poate referi la fiecare limba de foc aparte sau sa priveasca inainte la vers.4 si sa se refere la Duhul Sfant. Verbul grecesc pentru ,,asezat” indica o asezare asupra, in timp ce timpul sugereaza actiune momentana si nu continua. Desi limbile ca de foc au ramas asupra credinciosilor doar un timp scurt, efectele au durat tot timpul vietii credinciosilor care au primit Duhul.