2:2 Deodata a venit din cer un sunet ca vajaitul unui vant puternic, si a umplut toata casa unde sedeau ei.
Deodata. Fara instiintare, pe neasteptate. Cei 120 nu puteau sa aiba nici o idee sau banuiala cu privire la felul in care ar fi putut sa vina Mangaietorul.
Din cer. Literal, ,,din cer”, locul de unde Duhul Sfant a coborat asupra lui Isus cu prilejul botezului Lui (Matei 3,16; Luca 3,21.22).
Un sunet. Gr. echos, ,,sunet”, sau ,,zgomot”, de unde deriva cuvantul nostru ,,ecou”. El este folosit de Luca in Evanghelia sa (cap. 21,25) pentru a descrie ,,mugetul” marii si al valurilor si de scriitorul epistolei catre Evrei (cap. 12,19) pentru ,,sunetul” trambitei de pe Sinai.
Vajaitul unui vant puternic. Literal, ,,un vant violent dus inainte”. Notati ca de fapt nu era un vant, ci ,,ca” sau ,,asemenea” unui vant. Impresia senzoriala facuta asupra acelora care treceau prin aceasta experienta era ca si cum ar fi fost un vant. Cuvantul tradus ,,vant” (pnoe) e folosit in NT numai aici si in cap. 17,25 unde inseamna ,,suflare”. El este folosit in exact acelasi sens in LXX. Luca s-ar putea sa fi ales aici cuvantul pnoe ca descriind ,,suflarea” supranaturala pe care ucenicii erau pe punctul de a o experimenta si care trebuie sa le fi reamintit senzatia pe care au trait-o cand Domnul ,,a suflat asupra lor”, si a zis: ,,Luati duh Sfant!” (Ioan 20,22). Acum din nou au simtit socul divin al ,,suflarii” aducatoare de infiorare.
A umplut. Nu se da nici un subiect al verbului si contextul nu lamureste la ce se refera ,,umplerea”. S-ar putea sa se refere la ,,sunet” sau la ,,vant”. Multi comentatori insa sustin ca se refera la ,,vant”, adica, la Duhul Sfant (cf. Ioan 3,8).
Toata casa. Mai degraba ,,intreaga casa”, adica ,,locul” din vers.1. Sunetul sau vantul era capacitatea de a umple repede fiecare coltisor sau crapatura a cladirii. Tot asa revenirea Duhului a umplut locul unde crestinii erau adunati.
Unde sedeau. Dimineata de vreme (vezi vers.15), poate asteptand ora de rugaciune.