Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Faptele Apostolilor
Printable ModeFaptele Apostolilor, 2
|
2:1 In ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc. Ziua. Autoritatea rabinica permitea iudeilor din Palestina o singura zi pentru celebrarea Zilei Cincizecimii, dar iudeilor din diaspora le erau randuite doua zile pentru aceasta sarbatoare. Cincizecimii. Gr. pentekostes, de la adjectivul insemnand ,,al cincizecilea”, o referire la cele cincizeci de zile dintre inceputul Sarbatorilor Azimilor si Sarbatoarea Celor dintai Roade (Sarbatoarea Saptamanilor, sau Ziua Cincizecimii). Cele dintai intrebuintari ale acestui cuvant grec pentru sarbatoarea ebraica a Saptamanilor apar in Tobie 2,1 (scrisa la c.250 de ani i.Hr.) si 2 Macabei 12,32 (c.120 i.Hr.) astfel ca acest cuvantul ajunsese sa fie folosit printre iudei cu multi ani inainte de era crestina. In ce priveste o tratare mai ampla despre Ziua Cincizecimii si a locului ei in calendarul iudaic, vezi Exod 23,16; Lev. 23,16; cf. Vol. I, p.709; Vol. Ii, p.106, 108; Vol. V, diagrama 10, p. 233. Urmeaza un scurt rezumat de fapte relevante si legatura lor cu revarsarea Duhului Sfant la Cincizecime, dupa cum urmeaza: Datarea Cincizecimii depinde de data Pastelui. Pastele era tinut la 14 Nisan. Ziua de 15 marca inceputul Sarbatorii Azimilor, si pe data de 16 era leganat inainte Domnului un snop din primele roade (din recolta de orz) (Lev.23,5-11). De la data de 16, erau calculate prin metoda inclusiva 50 de zile, sapte saptamani care interveneau (Lev. 23,15.16). Aceasta sarbatoare a ajuns sa fie cunoscuta ca Ziua Cincizecimii. Intrucat in anul crucificarii, 16 Nisan a cazut intr-o duminica (vezi Note Aditionale la Matei 26, Nota 1), Ziua Cincizecimii, venind la 50 de zile mai tarziu (sapte saptamani si o zi), ar cadea de asemenea duminica in anul acela. Totusi, din cauza aceasta nu exista o dovada biblica pentru atribuirea de sfintenie duminicii (cf. cele de la Matei 28,1). Cincizecimea, dintre toate sarbatorile anului iudaic, atragea cel mai mare numar de peregrini din tari departate. Primejdiile calatoriei pe mare si pe uscat la inceputul primaverii si tarziu toamna (vezi Fapte.27,9) impiedicau venirea oamenilor in numar mare la Paste si la Sarbatoarea Corturilor. Dar sezonul Cincizecimii era favorabil, si la nici o alta sarbatoare nu ar fi fost de fata la Iersualim reprezentanti ai atat de multor natiuni. Nu putea fi un timp mai potrivit ca acesta pentru ca Duhul Sfant sa produca cele mai mari efecte in randul celor prezenti. De asemenea, caracterul jertfelor care se aduceau la templu si care erau mai ales de pace si de consacrare, punea o amprenta de bucurie asupra acestei zile. Painea fiind fermentata, indica un spirit de usurare si comuniune printre cei care se bucurau impreuna. Cincizecimea avea mult din aerul unei sarbatori de strangere a recoltei. Chiar si Pavel, cel mai putin interesat in sarbatoriri (Rom.14,5), era nerabdator sa praznuiasca Cincizecimea la Ierusalim, in ciuda calatoriilor sale misionare in Asia si Grecia (Fapte.18,21; 20,16). Fiecare aspect al vechii Sarbatori a Saptamanilor prezenta un inteles simbolic care ii dadea o puternica valoare tipica pentru intreaga era crestina care avea sa urmeze. Ca Sarbatoare a Celor dintai Roade, aceasta era ocazia primei mari adunari din campurile care erau ,,albe…, gata pentru seceris” (Exod 23,16; Ioan 4,35). La sarbatoarea aceasta, israelitii, aducandu-si aminte ca fusesera robi in Egipt, puteau simti din nou libertatea pe care le-o daduse Exodul (Deuteronom 16,9-12) si sa fie scutiti de munca de rob (Lev. 23,21). Astfel ea era un timp corespunzator pentru revarsarea Duhului lui Dumnezeu; si ,,unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenie” (1 Cor. 3,17). Duhul acesta urma sa calauzeasca biserica in tot adevarul si ii va face pe toti aceia care il primesc, cu adevarat liberi (Ioan 8,32). E lucru interesant de retinut ca rabinii, care au calculat intervalul dintre primul Paste si darea Legii pe Sinai, au tras concluzia ca Dumnezeu a rostit Legea inaintea poporului (Exod 20,1) in ziua care mai tarziu a fost tinuta ca zi a Cincizecimii. Prin traditia aceasta, sarbatoarea este considerata ca avand un caracter comemorativ. Ziua Cincizecimii a fost o zi mare in experienta lui Israel si era un simbol corespunzator al zilei celei mari care facea sa fie disponibil Duhul lui Dumnezeu pentru toti aceia care se pregateau sa-L primeasca. [,,Venise pe deplin”, KJV; ,,Fu implinita”, Nitz]. Literal, ,,era implinita”, sau ,,implinita”. Cuvintele par sa fie alese pentru a exprima faptul ca ziua era in curs de ivire, in primele ceasuri ale diminetii. [,,Ei”, KJV]. Probabil cei 120 de alti credinciosi care poate li s-au asociat. Toti impreuna. [,,De comun acord”, KJV]. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p.10) pentru exprimarea ,,impreuna”. Aici, scriitorul doar afirma ca ,,ei erau toti impreuna”. Desi cuvantul grec nu spune ca a fost ,,acord”, e lucru evident ca exista unire printre ucenici. Geloziile date pe fata in esecul lor de a vindeca pe baiatul posedat de demoni (Luca 22,24) si in refuzul de a-si spala unii altora picioarele (cf. Ioan 13,3-17; DA 643, 644), fusesera toate indepartate din inima lor de chinurile rastignirii si maiestatea inaltarii. Domnul lor inviase in ziua aducerii snopului de leganat, care Il preinchipuia pe Cel care era Parga. In decursul unei perioade de 40 de zile El avusese contact repetat cu cei care mai aveau de asteptat zece zile pana la ziua aceea in care se va implini ,,fagaduinta Tatalui”. Ce urma sa aduca la iveala aceasta fagaduinta? Cele zece zile de asteptare fusesera zece zile de rugaciune care trebuie sa caracterizeze poporul lui Dumnezeu ori de cate ori ei aspira la o experienta speciala cu Domnul sau asteapta de la El o revarsare a puterii Sale. Tot ce strica o astfel de unire sau ar pune piedici Duhului care face lucrarea lui Dumnezeu pentru poporul Sau trebuie sa fie inlaturat. In acelasi loc. [,,Intr-un loc”, KJV; ,,La un loc”, Nitz]. Poate aceeasi mare incapere de sus in care fusese luata Sfanta Cina (Luc.22,11-14), ar fi putut sa fie aceeasi cu locul unde ucenicii fusesera adapostiti dupa crucificare si la care ei se reintorsesera dupa inaltarea lui Isus la cer (vezi Fapte 1,13). Unii sustin ca ucenicii poate se adunau in una din incaperile Templului, pe care Iosif (Antiquities viii.3.2 [65. 66]) il numeste oikoi, ,,case”, si care putea fi folosit de grupe de prieteni sau membri ai unei asociatii la data unei sarbatori. Dar pare putin probabil ca ucenicii sa fi riscat sa fie vazuti impreuna intr-un loc atat de public ca incinta Templului. Vezi harta cu raspandirea diasporei evreiesti 2:2 Deodata a venit din cer un sunet ca vajaitul unui vant puternic, si a umplut toata casa unde sedeau ei. Deodata. Fara instiintare, pe neasteptate. Cei 120 nu puteau sa aiba nici o idee sau banuiala cu privire la felul in care ar fi putut sa vina Mangaietorul. Din cer. Literal, ,,din cer”, locul de unde Duhul Sfant a coborat asupra lui Isus cu prilejul botezului Lui (Matei 3,16; Luca 3,21.22). Un sunet. Gr. echos, ,,sunet”, sau ,,zgomot”, de unde deriva cuvantul nostru ,,ecou”. El este folosit de Luca in Evanghelia sa (cap. 21,25) pentru a descrie ,,mugetul” marii si al valurilor si de scriitorul epistolei catre Evrei (cap. 12,19) pentru ,,sunetul” trambitei de pe Sinai. Vajaitul unui vant puternic. Literal, ,,un vant violent dus inainte”. Notati ca de fapt nu era un vant, ci ,,ca” sau ,,asemenea” unui vant. Impresia senzoriala facuta asupra acelora care treceau prin aceasta experienta era ca si cum ar fi fost un vant. Cuvantul tradus ,,vant” (pnoe) e folosit in NT numai aici si in cap. 17,25 unde inseamna ,,suflare”. El este folosit in exact acelasi sens in LXX. Luca s-ar putea sa fi ales aici cuvantul pnoe ca descriind ,,suflarea” supranaturala pe care ucenicii erau pe punctul de a o experimenta si care trebuie sa le fi reamintit senzatia pe care au trait-o cand Domnul ,,a suflat asupra lor”, si a zis: ,,Luati duh Sfant!” (Ioan 20,22). Acum din nou au simtit socul divin al ,,suflarii” aducatoare de infiorare. A umplut. Nu se da nici un subiect al verbului si contextul nu lamureste la ce se refera ,,umplerea”. S-ar putea sa se refere la ,,sunet” sau la ,,vant”. Multi comentatori insa sustin ca se refera la ,,vant”, adica, la Duhul Sfant (cf. Ioan 3,8). Toata casa. Mai degraba ,,intreaga casa”, adica ,,locul” din vers.1. Sunetul sau vantul era capacitatea de a umple repede fiecare coltisor sau crapatura a cladirii. Tot asa revenirea Duhului a umplut locul unde crestinii erau adunati. Unde sedeau. Dimineata de vreme (vezi vers.15), poate asteptand ora de rugaciune. 2:3 Niste limbi ca de foc au fost vazute impartindu-se printre ei, si s-au asezat cate una pe fiecare din ei. Niste limbi. [,,Limbi despicate”, KJV; ,,Limbi cade foc”, Nitz]. Mai bine, ,,limbi impartindu-se”, sau ,,limbi fiind impartite”. Expresia greaca ofera un tablou al unei initiale de foc care se imparte in mai multe limbi mici, care apoi se aseaza pe fiecare membru al adunarii asteptatoare. Imaginea ,,limbilor” e corespunzatoare, avand in vedere darul vorbirii pe care Duhul l-a acordat credinciosilor. Foc. Nu ca ele erau flacari reale de foc, ci ,,ca de foc”, adica, ,,semanand cu focul” (cf. ,,ca vajaitul unui vant puternic”, v. 3). Divinitatea si focul sunt adesea legate laolalta in Scriptura (cf. Exod 3,2; Deuteronom 5,4; Psalmi 50,3; Mal. 3,2). Fara indoiala din cauza puterii, slavei si efectelor curatatoare ale focului, Ioan Botezatorul fagaduise ca Hristos avea sa boteze cu ,,Duhul Sfant si foc” (Matei 3,11). Asezat. Sunt doua interpretari posibile ale acestei constructii. Subiectul singular [in KJV si Nitz] se poate referi la fiecare limba de foc aparte sau sa priveasca inainte la vers.4 si sa se refere la Duhul Sfant. Verbul grecesc pentru ,,asezat” indica o asezare asupra, in timp ce timpul sugereaza actiune momentana si nu continua. Desi limbile ca de foc au ramas asupra credinciosilor doar un timp scurt, efectele au durat tot timpul vietii credinciosilor care au primit Duhul. 2:4 Si toti s-au umplut de Duh Sfant, si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, dupa cum le da Duhul sa vorbeasca. Toti s-au umplut. Aici e implinirea ,,fagaduintei Tatalui” (vezi cap.1,4.5), si rodul celor zece zile de asteptare cu rugaciune. Ucenicii fusesera invatati sa se roage pentru Duhul (Luca 11,13). In noaptea care a urmat invierii, Hristos ,,a suflat asupra lor” si spusese ,,Luati Duh Sfant” (Ioan 20,22). Stapanind profunzimile launtrice ale fiintei lor si starnind fiecare capacitate a lor la activitate intensa, Duhul fagaduit a venit asupra lor. Acum ei au intrat in experienta profetilor, gandind si vorbind cuvinte care nu erau ale lor (cf. 2Pet.1,2). Nimeni nu trebuie sa se gandeasca la faptul ca numai apostolii au fost umpluti de Duhul Sfant. Contextul conduce pe cititor sa creada ca toti cei care erau adunati, fara a le excepta pe femei, au fost partasi la impartirea darului Duhului Sfant. Daca lucrurile nu ar fi fost asa, Petru nu ar fi putut sa faca aplicatia din profetia lui Ioel (Fapte 2,16-18). Duhul Sfant. Sunt multe referiri clare ale VT la Duhul lui Dumnezeu (Num. 24,2; Jud. 6,34; 1 Samuel 16,13; 2 Samuel 23,2; 2 Cronici 24,20; Psalmi 51,11; Isa.48,16; Ez.11,5; Ioel 2,28.29 etc.). Dar nici o manifestare a Duhului din VT nu se poate compara cu cea din Ziua Cincizecimii: 1) in identificare fara gres a Duhului, 2) in plinatatea revarsarii, si 3) in rezultatele care au urmat. Din aceasta cauza Cincizecimea este adesea numita ziua de nastere a bisericii. Marile episoade din viata publica a lui Isus, nasterea Lui, botezul Lui si primirea Duhului Sfant, crucificarea Lui, invierea Lui, inaltarea Lui la cer, toate erau de importanta suprema pentru planul de mantuire, dar revarsarea Duhului Sfant in Ziua Cincizecimii a urmat dupa primirea cereasca a marelui sacrificiu al lui Hristos si asezarea Lui pe tron (vezi AA 38, 39). Prin revarsarea Duhului Sfant, biserica a fost imputernicita sa faca pentru Hristos ceea ce nu se incercase niciodata mai inainte, predicarea vestii celei bune a mantuirii pentru toate popoarele pamantului. Aceasta n-a fost o simpla ,,miscare” a Duhului. N-a fost doar o simpla ,,suflare” a Duhului. Ea a fost o umplere a ucenicilor, completa posedare a lor de catre Duhul Sfant. De atunci inainte biserica a fost unealta Duhului. Nu e nimic in raportul ulterior care sa sugereze ca vreunul din aceia care au fost luati in stapanire de Duhul in ziua aceea memorabila a pierdut vreodata acea luare in stapanire. Generatiile urmatoare de crestini, s-au departat tot mai mult de experienta de la Ziua Cincizecimii, au devenit din ce in ce mai putin receptive la darul divin si a rezultat apostazia. Credinciosii de astazi ar trebui sa ia aminte la acest fapt solemn din istoria bisericii primare. Inceput. Astfel este marcat efectul imediat al coborarii Duhului Sfant asupra ucenicilor. N-a fost nici o amanare, nici o perioada de ucenicie; ei ,,au inceput sa vorbeasca” imediat. Alte limbi. Sau, ,,diferite limbi”, adica limbi diferite de graiul lor matern. Cuvantul grec tradus limbi (glossai) aici si in vers.11 se refera in primul rand la organul vorbirii, dar e folosit adesea cu referire la grai. Capacitatea de a vorbi in limbi straine era un dar dat ucenicilor cu scopul special de a duce solia Evangheliei in lumea intreaga. Peregrini din cele patru colturi ale pamantului (vezi vers.9-11) erau adunati la Ierusalim pentru sarbatoarea Cincizecimii. Acestia, fiind iudei din diaspora (vezi harta de la pag.136; Vol. V, p.59-61), se poate sa fi inteles indeajuns ebraica pentru a participa la slujbele de la Templu, dar se poate sa nu fi fost in stare sa priceapa aramaica in care ucenicii de obicei ar fi vorbit. Pentru binele lor si pentru folosul acelora care ar fi primit solia prin ei, Duhul Sfant a facut in stare pe ucenici sa proclame Evanghelia in mod fluent in limba peregrinilor. Aceasta era o minune majora si a implinit una dintre ultimele fagaduinte ale Domnului (vezi Marcu 16,17). Ea a inlesnit strangerea unei bogate recolte in ziua aceea (Fapte 2,41) si a condus la raspandirea Evangheliei in toata lumea in anii care au urmat. Vezi si Fapte 10,45.46; 1 Cor. 14. Relatarea nu afirma explicit ca darul acesta al vorbirii in alte limbi a fost permanent, dar ar trebui sa se retina faptul ca ceea ce Duhul a facut candva, El este in stare sa repete ori de cate ori era nevoie (cf. AA 40). Cum le da. Timpul verbului grecesc sugereaza ideea de: ,,staruia a le da”, ceea ce creeaza imaginea Duhului care dadea fiecarui vorbitor tot ceea ce avea nevoie. E probabil ca ucenicii sa se fi adresat pe rand diferitelor grupe lingvistice si ca predica lui Petru (vers.14-36) tinuta intregii multimi sa fi fost prezentata in rezumat de ceilalti apostoli. Duhul. Duhul a dat ucenicilor nu numai darul de a vorbi in alte limbi, dar si solia de prezentat. Ei au vorbit sub directa indrumare a Duhului. Sa vorbeasca. [,,Rostire, KJV; ,,A se rosti”, Nitz]. Gr. apophtleggomai, ,,a se exprima”. In LXX cuvantul acesta e folosit pentru a descrie profetizarea (1 Cronici 25,1, Ez. 13,19; Zah.10,2). Aici este folosit pentru a da ideea de vorbire clara, elevata, viguroasa, care a dus la convertirea a 3.000 de persoane intr-o singura zi. In ce priveste legatura dintre Ziua Cincizecimii si ,,ploaia timpurie”, vezi Ioel 2,23. 2:5 Si se aflau atunci in Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Se aflau atunci in Ierusalim. [,,Locuiau la Ierusalim”, KJV; ,,Erau… locuitori in Ierusalim”, Nitz]. S-a pus intrebarea cum se facea ca strainii enumerati in v. 9-11 puteau fi considerati ca ,,locuiau” la Ierusalim. Sunt posibile doua explicatii. Iudeii pomeniti aici s-ar fi putut sa fi venit la cetatea parintilor lor pentru o ramanere prelungita pentru afaceri; sau poate, ca Pavel, pentru studiu (cap.22,3) sau unii s-ar fi putut sa fie oameni in retragere din viata activa. Pe de alta parte, e posibil de a intelege ,,locuirea” lor, ca o ramanere acolo temporara, mai ales avand in vedere ca unii sunt numiti ,,locuitori din Mesopotamia” (cap.2,9) iar altii ,,oaspeti din Roma” (vers.10). Cucernici. Cuvantul este folosit cu privire la Simeon (Luc.2,25). Primul inteles este unul de precautiune, dispozitia de a trata cu luare aminte, cu evlavie, cu adorare cele sfinte. In intelesul acesta pot fi cuprinsi atat prozeliti cat si Iudei din nastere. Expresia ,,din toate neamurile care sunt sub cer” face o asemenea includere necesara. Cuvantul apare din nou in Fapte.8,2. Din toate neamurile. [,,Din orice neam”, Nitz]. Irod Agripa II, in vestita sa vorbire tinuta doua generatii mai tarziu intr-un efort de a potoli pe iudei de la rebeliunea fata de romani, declara ca ,,nu e popor din lume care sa nu cuprinda o parte din neamul nostru” (Iosif, War, ii.16.4 [399]), si Iacov a adresat epistola sa inspirata ,,catre cele douasprezece semintii care sunt imprastiate” (Iacov 1,2). Aceasta imprastiere a iudeilor se datora in primul rand deportarilor si robiilor pe care le suferisera: 1) cele zece semintii in Asia si Media in 722 i.Hr. (2 Regi 17,6); 2) semintia lui Iuda in Babilonia, in trei serii incepand in anul 605 (vezi 2 Cronici 36,1-21; Ier. 52,1-30; Dan. 1,1-7); 3) multi fusesera stramutati in Egipt de Ptolemeu Soter (Iosif, Antiquities xii.1.1[6,7]. O alta parte dintre iudei fusesera raspanditi prin activitati comerciale. 2:6 Cand s-a auzit sunetul acela, multimea s-a adunat si a ramas incremenita; pentru ca fiecare ii auzea vorbind in limba lui. Cand s-a auzit sunetul acela. [,,Dupa ce se facu acest sunet”, Nitz]. Sau ,,dupa ce a avut loc acest sunet”. Cuvantul grec pentru ,,zgomot” sau ,,sunet”, phone, e adesea tradus ,,glas”. In Ioan 3,8 e folosit pentru ,,sunetul” vantului spre a ilustra miscarile Duhului. Aici cuvantul poate sa aiba doua sensuri posibile: 1) ,,sunetul ca vajaitul unui vant puternic” (Fapte 2,2); 2) sunetul creat de vorbirea amestecata a ucenicilor (v. 4). Intrucat phone e la singular, pare cel mai corespunzator sa se refere la sunetul divin, care pe buna dreptate trebuie sa fi fost auzit in afara cladirii unde se aflau ucenicii, dar s-ar putea sa se refere si la multele voci din v. 4. Multimea. Adica, gloatele de oameni din Ierusalim, cuprinzand mai ales pe vizitatorii din tari straine. A ramas incremenita. [,,Au fost uluiti”, KJV; ,,Se turbura”, Nitz]. Gr. sugchuno, ,,a da buzna”. Cuvantul e specific pentru Fapte, unde e folosit de cinci ori si e mai bine tradus ,,uluit” sau ,,zapacit”. Multimea, in mod normal, a fost surprinsa, ca ajungand la locul de unde pornea zgomotul sa auda vorbitori care foloseau limbi atat de diferite. Ii auzea vorbind. Se pune uneori intrebarea daca darul actiona aici asupra apostolilor, dandule putere sa vorbeasca in alte limbi, sau actiona asupra ascultatorilor, dandu-le intelegerea aceea ce spuneau apostolii. Desi e adevarat ca Pavel mai tarziu recunoaste existenta unui dar al talmacirii limbilor (vezi 1 Cor. 12,30; 14,13.27), darul din Ziua Cincizecimii pare destul de clar ca fusese acordat apostolilor, deoarece Duhul venise asupra lor (Fapte.2,3.4; vezi AA 40; DA 821). Limba. Gr. dialektos (vezi cap.1,19). Lista care urmeaza (cap.2,9-11) se refera la grupe de limbi. Probabil fiecare vorbitor folosea o limba diferita, potrivit cu grupul caruia i se adresa. Cei care veneau mai tarziu la adunare fara indoiala cautau pana gaseau grupul unde se vorbea propria lor limba. In felul acesta multe nationalitati erau servite in acelasi timp. 2:7 Toti se mirau, se minunau, si ziceau unii catre altii: Toti acestia care vorbesc, nu sunt Galileeni? Se mirau, se minunau. [,,Se uimeau si se minunau”, KJV; ,,Erau uimiti si se minunau”, Nitz]. Cuvantul grecesc tradus ,,uimeau” literal inseamna ,,a-si iesi din minti”, si se refera la prima uimire cu ochii mari deschisi care coplesea pe aceia care vedeau minunea limbilor. Compara folosirea lui in Marcu 3,21, ,,Si-a iesit din minti” [ ,,Si-a iesit din fire”, Nitz]. Cuvantul grecesc pentru ,,minunau”, contine ideea de continuitate, ,,a se tot minuna”, deoarece uimirea crestea tot mai mult pe masura ce auzeau. Galileeni. Aceasta descriere a vorbitorilor se poate referi in primul rand la apostoli, care erau cu totii din Galileea (vezi Marcu 3,14), in cazul in care Matia e socotit ca provenea tot de acolo. La modul general, ar putea sa fie adevarat si cu privire la cei 120, dintre care fara indoiala multi venisera din Galileea. Titlul ,,Galileeni” pare sa fi fost folosit batjocoritor, deoarece locuitorii Galileei, erau lipsiti de cultura (vezi Matei 2,22; 4,15; 26,73; vezi DA 232). Era, deci, cu atat mai surprinzator de a descoperi oameni din Galileea vorbind curgator limbi straine. 2:8 Cum dar ii auzim vorbind fiecaruia din noi in limba noastra, in care ne-am nascut? Auzim vorbind fiecaruia. [,,Auzim fiecare om”, KJV; ,,Auzim noi fiecare”, Nitz]. Evident e o afirmatie compusa, in care scriitorul incorporeaza numeroasele observatii din partea reprezentantilor diferitelor nationalitati enumerate mai jos. Faptul afirmat de acesti ascultatori uimiti era o pregustare si o garantie a vestirii Evangheliei in toata lumea, in ciuda multimii limbilor vorbite. In care ne-am nascut. [,,In care am fost nascuti”, KJV;Nitz]. Multi din cei prezenti, desi iudei prin religie, se nascusera in alte tari si crescusera vorbind limbile diferitelor tinuturi. Lista care urmeaza arata ca scriitorul era familiarizat cu privire la natiunile reprezentate la aceasta mare ocazie. El insusi avea sa participe mai tarziu cel putin la o Cincizecime (cap.21,15) si deci cunostea felul de oameni care se adunau la o asemenea ocazie. Luca prezinta o lista de popoare ca si cum sar afla in zbor de pasare peste intreg Imperiul Roman. Avand Palestina in centru, el priveste mai intai la rasarit, apoi trece la nord, la vest si sud. In felul acesta, referirea la ,,toate neamurile care sunt sub cer” (cap. 2,5) este indreptatita. Iudeii din diaspora (vezi Vol. V, p. 59,60; Ioan 7,35; Fapte 6,1) par in general sa fi fost impartiti in patru categorii. Aceste categorii impreuna cu mici variatiuni la care se refera Luca, sunt: 1) cei din Babilonia si alte tinuturi rasaritene; Parti, Mezi, Elemiti; locuitori din Mesopotamia; 2) cei din Siria si Asia Mica: Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia; 3) cei din Africa de Nord: Egipt, Libia si Cirene; 4) cei din Roma; oaspeti din Roma. Lista pare sa fie alcatuita dupa o schema general cunoscuta. In ce priveste pozitiile geografice ale diferitelor popoare la care se face referire, vezi hartile Vol. I, p.271; Vol. V, in fata pe 273; Vol. VI, p.136. 2:9 Parti, Mezi, Elamiti, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia, Parti. Lista incepe de la est cu marele regat al Partilor, care inca mai era in fiinta dupa ce fusese infrant cu o suta de ani mai inainte de catre generalul roman Crassus, din cauza vrajmasiei sale cunoscute fata de stapanirea romana. Acest regat se gasea la sud de Marea Caspica si Tigru, vorbind aceeasi limba persana ca si mezii. Mezi. Tara Mezilor se gaseste la sud-vest de Marea Caspica, la est de regiunea Asiei. In Media fusesera duse in robie unele din cele 10 semintii (2 Regi 17,6). Vezi si Gen. 10,2; Dan. 2,39. Elamiti. Populatia aceasta locuia intr-un regat marginit de Partia la est, de Media la nord, si Babilonia la vest. Golful Persic se afla la sud. Vezi Gen. 10,22; Estera 1,2; Dan. 8,2 poporul din Elam e numit ,,persan” in LXX, dar limba elemita era diferita de aceea din Persia. Locuitori din Mesopotamia. Mesopotamia se afla ,,intre rauri”, adica, intre Tigru si Eufrat (vezi Gen. 24,10) ,,Locuitorii” ar include mai multe grupe lingvistice care ar fi vorbit variante ale limbii aramaice (vezi Vol. I, p. 30; vezi Dan. 2,4). Iudea. Faptul ca Luca a numit aici Iudeea, a pus in incurcatura pe unii cercetatori biblici, ei socotind ca ar fi trebuit sa o fi lasat sa fie de la sine inteleasa. Unii au presupus ca aceasta trebuie sa fie o greseala si ca ar fi trebuit sa fie India sau Idumea. Dar era natural pentru Luca, provenind dintre neamuri, sa mentioneze Iudeea care era punctul central al cartii sale. Prezenta ei face lista cu atat mai completa. ,,Iudeea” poate fi luata intr-un sens mai larg drept cuprinzand intreaga Palestina. Capadocia. In timp ce se misca de la est la vest, Luca numeste imediat provincia care se afla la nord-vest de Mesopotamia. Capadocia se gaseste in partea de est a ceea ce este acum Turcia, marginita cu Armenia la est, cu Marea Neagra (Euxin) si provincia Pont la nord, Galatia la vest, si Cilicia, patria lui Pavel (cap. 21,39), la sud. Nu se stie precis ce limba era vorbita acolo. Poate ca era una asemanatoare cu ,,limba licaoneana (cap.14,11). Pont. Aceasta regiune se gaseste pe tarmul sudic al Marii Negre, la nord de Capadocia. Ca si vecina ei era sub administratie romana. Nu se cunoaste limba folosita in aceasta provincie. Asia. Aceasta nu e Asia moderna, ci o provincie romana care se gasea la capatul apusean al Asiei Mici, cuprinzand in mare, partea apuseana a Turciei moderne. Efes era principalul ei oras. Duhul Sfant a oprit pe Pavel in a doua lui calatorie misionara de a intra in regiunea aceasta. Ea era deseori numita Iconia si era locuita de populatie de limba greaca. Cele sapte scrisori din Apocalipsa 2 si 3 sunt adresate unor cetati din provincia Asia. Desi greaca era inteleasa de majoritate din provincia aceasta si cele urmatoare, poporul de rand fara indoiala folosea dialecte locale. 2:10 Frigia, Pamfilia, Egipt, partile Libiei dinspre Cirena, oaspeti din Roma, Iudei sau prozeliti, Frigia si Pamfilia. Doua mici districte la sud-est de provincia romana ,,Asia”. Egipt. Legaturile dintre Egipt si Palestina datau de mai bine de un mileniu si jumatate. Vedeti sederea acolo a lui Iacov si a familiei lui, robia egipteana si invaziile ulterioare ale egiptenilor in tara lui Israel. (vezi 1 Regi 14,25). Era o partida puternica pro-egipteana in Iudeea pe vremea lui Ieremia si multi, inclusiv Ieremia insusi, au fost dusi in Egipt, in timp ce Iudea cadea in mainile Babilonienilor (Ier.42,13 la 43,7). Mii de Iudei au fost dusi in Egipt de Ptolemeu si altii s-au dus acolo in timpul luptelor Macabeilor contra regilor Seleucizi. Iudeii constituiau aproape o treime din populatia Alexandriei pe vremea lui Luca si erau condusi de un etnarh propriu (Iosif, Antiquities, xiv.7.2 [117]. Tara era elenizata, limba locala era copta, o dezvoltare a vechii limbi egiptene scrisa in cea mai mare parte in alfabetul grecesc si modificat prin influente demotice (scriere egipteana simplificata). Libia. Un nume folosit in vechime pentru toata Africa cunoscuta, cu exceptia posibila a Egiptului, aici se face referire aproximativ la acelasi teritoriu cu Libia moderna. Cirene fiind orasul ei principal pe tarmul mediteranean. Cultura ei era in mare parte elenistica, dar poseda o mare colonie iudaica formata in urma unei deportari din Palestina sub Ptolemeu I. (Iosif, Contra lui Apion ii.4 [44]. Din Cirene venea Simon, care a purtat crucea lui Isus (Matei 27,32), si tot de acolo, barbati cu o puternica orientare misionara urmau sa evanghelizeze Antiohia din Siria, avand un asa succes incat Barnaba si Saul din Tars s-au dus sa le dea o mana de ajutor (Fapte.11,19-26). Vezi Gen.10,13. Oaspeti din Roma. [,,Straini din Roma”, KJV; ,,Romani care se afla aici ca straini”, Nitz]. Gr. epidemountes Rhomaioi, ,,locuitori romani”. Rhomaioi, inseamnia de obicei ,,cetateni romani”. Expresia ,,straini din Roma” s-ar putea referi deci la iudei care traiau la Roma ca locuitori sau la iudei romani, locuind temporar la Ierusalim. Iudeii erau atat de numerosi in Roma, incat atunci cand Varus a aprobat primirea unei delegatii, cei 50 de delegati au fost insotiti de 8000 de conationali care locuiau in capitala (Iosif, Antiquities, xvii.11.1). Iudeii fusesera alungati din Italia de Tiberiu in anul 19 d.Hr. Edictul acesta trebuie sa fi trimis cateva mii sa caute azil si natural o parte din ei se vor fi reintors in Palestina. Tiberiu a revocat edictul acesta, dar multi iudei romani trebuie sa se fi stabilit la Ierusalim (Vezi Vol. V, p.65,66). Iudei sau prozeliti. Cuvintele pot fi aplicate la intreaga lista precedenta sau pot fi citite ca o nota, scotand in mod deosebit in evidenta distinctia prozelitilor romani in acea multime cosmopolita de inchinatori. E un lucru firesc ca Luca provenind dintre Neamuri (vezi Vol. V, p.664), sa scrie lui Teofil si el dintre Neamuri (vezi Luca 1,3), mentionand pe vizitatorii din capitala imperiului roman. In ce priveste ,,prozelitii” vezi Matei 23,15. 2:11 Cretani si Arabi, ii auzim vorbind in limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu! Cretani si Arabi. Cele doua nume par sa fie adaugate la lista precedenta, si locul acesta a fost citat ca o ilustratie a naturii autentice a relatarii lui Luca, ca si cum Luca relata ceea ce un narator ocular i-ar fi povestit in mod simplu. Insula Creta, la sud de Grecia, detinea o populatie iudaica numeroasa. Arabia, marginindu-se cu Palestina, era patria multor mii de iudei. Un studiu al tarilor mentionate in vers.9-11 scoate in evidenta faptul ca multe nume care ar fi trebuit sa fie mentionate lipseau si altele mai mici erau cuprinse. Lucrul acesta poate fi luat ca o dovada in plus ca Luca nu a inventat lista, ci a primit-o de la cei care fusesera martori oculari la minunea din Ziua Cincizecimii. Lista nu ar trebui insa sa fie socotita ca un inventar exact al tuturor celor care erau in Ierusalim, ci mai degraba ca o incercare de a descrie natura cosmopolita a ascultatorilor si a limbilor folosite cu acea ocazie. Lucrurile minunate. [,,Lucrurile minunate”, KJV; ,,Maririle”, Nitz]. Mai de graba, ,,lucrurile mari”, sau ,,maiestatea”. Termenul ar cuprinde providenta lui Dumnezeu care s-a dat pe fata in tot timpul vietii si activitatii lui Isus. 2:12 Toti erau uimiti, nu stiau ce sa creada, si ziceau unii catre altii: Ce vrea sa zica aceasta? Uimiti. [,,Uluiti”, KJV]. Vezi vers.7. Nu stiau ce sa creada. [,,Erau in indoiala”, KJV; ,,Nu se dumireau”, Nitz]. Gr. diaporeo, ,,a fi in nedumerire”. Luca e singurul scriitor NT care foloseste acest cuvant. Ce vrea sa zica aceasta? [,,Ce inseamna aceasta?”, KJV; ,,Ce va sa fie aceasta?”, Nitz]. Auzitorii erau in mod autentic nedumeriti cu privire acest fenomen si discutau cu cu zel insemnatatea lui. 2:13 Dar altii isi bateau joc, si ziceau: Sunt plini de must! Altii. Gr. heteroi, ,,altii de un fel diferit”, nu alloi, ,,altii de acelasi fel”. Acesta sugereaza o categorie de vorbitori deosebita de cea mentionata in vers.5-12. Poate acesti heteroi erau rezidenti de nastere din Ierusalim sau Palestina care nu intelegeau nici una din limbile pe care le foloseau ucenicii. Ei fusesera probabil influentati de multe lucruri batjocoritoare care fusesera spuse cu privire la Hristos. Iudeii atribuisera unele din minunile Domnului puterii mai marelui demonilor (Luc.11,15), iar Festus l-a declarat pe Pavel nebun (Fapte 26,24). Preotii vorbisera batjocoritor despre Hristos Cel rastignit (Matei 27,41-43), si erau capabili de a scorni lucruri josnice pentru a explica acest miracol al limbilor pentru ca nu cumva el sa slabeasca stapanirea lor asupra poporului (cf. AA 40). Must. [,,Vin Nou”, KJV]. GR. gleukos, ,,vin dulce”, nu ,,vin nou”, intrucat Ziua Cincizecimii a cazut in iunie si strugurii noi nu erau copti decat in august. In aparenta, aici e vorba de o bautura imbatatoare. Acuzatia batjocoritorilor ar sugera ca era un element excitant in purtarea si tonul ucenicilor. Ar fi fost interesant, intr-adevar, daca ei ar fi vorbit intr-un fel cu totul calm sau obisnuit. Marea putere a lui Dumnezeu era asupra lor, iar tema predicata era de o importanta vasta. 2:14 Atunci Petru s-a sculat in picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, si le-a zis: Barbati Iudei si voi toti cei care locuiti in Ierusalim, sa stiti lucrul acesta, si ascultati cuvintele mele! Petru. O remarcabila schimbare venise asupra apostolului in decursul celor cateva saptamani care trecusera de la tagaduire. El se convertise. Mintea lui fusese deschisa de Domnul asa ca a putut intelege Scripturile (Luc.24,45). El fusese inzestrat cu pricepere si cu putere de catre Duhul Sfant. Prin urmare el se prezinta ca un conducator spiritual de efect. In loc de incertitudine, el are convingere; in loc de frica, indrazneala; in loc de cuvinte pripite, ca in Evanghelii, e o cuvantare detaliata, bine alcatuita. Profetiile cu privire la Hristos sunt expuse metodic si clar. Aici e o dovada neintentionata de autenticitate. Un nascocitor de povesti nu ar fi indraznit sa arate o asemenea schimbare a vietii ca aceea pe care Luca o prezinta despre Petru. A stat in picioare. A ridicat glasul. [,,S-a ridicat in picioare”, KJV; ,,Stand”, Nitz]. Desi expresia aceasta e gasita in LXX si in greaca clasica, este si un ebraism (Gen. 21,16; 27,38) si sugereaza o ridicare a glasului, o exprimare cu voce tare. Lucrul acesta era necesar pentru ca Petru sa se faca auzit de marea multime. Cu cei unsprezece. Petru nu vorbeste de unul singur. El sta ca reprezentant al fratilor sai. El se adreseaza individual diferitelor grupe nationale, dar Petru se adreseaza multimii si leaga la un loc aceasta mare adunare evanghelistica. ,,Cei unsprezece” descopera ca Matia era inclus intre apostoli si in felul acesta a fost repede cuprins de raspunderile sale. A Zis: [,,Le rosti”, Nitz]. Gr. apophtheggomai, ,,a rosti” (cf. cele de la vers.4). Folosirea acestui cuvant da frumusete faptului ca Petru vorbea cu darul Duhului. Apostolul nu numai ,,zicea”; el ,,declara” ceea ce ii dadea Duhul. Barbati Iudei. [,,Barbati din Iudea”, KJV; ,,Frati Iudei”, Nitz]. Partea aceasta a vers.14 zice literal: ,,Barbati, Iudei si locuitori ai Ierusalimului”. Ar parea ca Petru vorbea mai intai Iudeilor locali (vezi vers.14), spre deosebire de iudeii din vers.5-11 care erau din diaspora. Locuitori in Ierusalim. Expresia aceasta poate la fel fi luata in sens local, ca referindu-se la aceia a caror locuinta era in capitala. Cuvintele lui Petru, insa, urma sa ajunga la toata adunarea si este clar din v. 22 ca apostolul se adresa in cele din urma gruparii mai mari. Ascultati. Literal, ,,dati ureche la”. Acesta este inca un ebraism si s-ar putea sa arate ca Petru vorbea in aramaica. Opinia in privinta aceasta e impartita, deoarece multe ebraisme sunt transferate in greaca LXX si citatele biblice sunt din LXX. 2:15 Oamenii acestia nu sunt beti, cum va inchipuiti voi, caci nu este decat al treilea ceas din zi. Oamenii acestia nu sunt beti. Petru face apel la bunul simt al ascultatorilor sai. Se putea ca ucenicii sa fie beti in dimineata Zilei Cincizecimii, dupa o noapte petrecuta in consacrare si cand toti iudeii credinciosi posteau? Betia facea parte din faptele petrecute noaptea (1 Tes. 5,7). Era un semn de extrema grosolanie ca oamenii ,,care, sculandu-se de dimineata, alearga dupa bauturi imbatatoare” (Isaia 5,11; cf. Ecl. 10,16.17). Intemeindu-si practica lor traditionala pe Exod 16,8, iudeii mancau paine dimineata si carne seara; iudeii respectabili nu beau vin decat dupa-amiaza, tarziu. Cum va inchipuiti voi. Apostolul se ocupa cu tact de acuzatia nefondata de betie si considera ca ei facusera o greseala si nu o acuzatie rautacioasa. Al treilea ceas. Adica, pe la 9 a.m. In ce priveste calculul NT al timpului vezi Vol. V, p. 50; vezi Matei 27,25. Al treilea ceas era timpul rugaciunii de dimineata. 2:16 Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: Aceasta este. Petru nu face o abordare timida a subiectului acestuia. El identifica curajos predica drept o implinire a profetiei. El isi poate permite sa faca lucrul acesta, intrucat fusese invatat de Domnul si este inspirat de Duhul. Sub aceasta dubla conducere el incepe cea dintai expunere publica a vietii si lucrarilor lui Mesia dupa inaltarea Lui. Versetele care urmeaza dau o marturie ampla despre capacitate cea noua a apostolului de a vorbi elocvent in public. Ioel. Petru nu se afunda intr-o controversa cu privire la Isus. El foloseste mai intai Scripturile VT, in care ei aveau incredere, pentru a ratifica fenomenul la care tocmai atunci erau martori. Astfel le-a fost castigata atentia, au fost ajutati sa accepte rationamentul lui care sa-i faca in stare sa primeasca referirile ulterioare la Hristos. Profetia lui Ioel e considerata de unii a fi cea mai veche carte profetica a Bibliei (vezi vol. IV, p. 20,21). Sub tema viitoarei ,,zile a Domnului” Ioel cheama pe Israel la pocainta si promite o revarsare a Duhului intr-un timp viitor, identificat ca ,,dupa aceea” (vezi Ioel 2,28-32; vezi Vol. IV, p.937,938). Asteptarea unei astfel de revarsari a Duhului Sfant era puternica printre oamenii evlaviosi ai VT (vezi Fapte 2,3). Versetele 17-21 sunt citate din Ioel 2,28-32, urmand destul de exact textul din LXX. 2:17 In zilele de pe urma, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice faptura; feciorii vostri si fetele voastre vor proroci, tinerii vostri vor avea vedenii, si batranii vostri vor visa visuri! In zilele de pe urma. Vezi Ioel 2,28; cf. cele de la Isaia 2,2. Zice Dumnezeu. Aceasta nu apare in textul din Ioel. Ea este o insertiune facuta de Petru pentru scopuri omiletice permisibile si identifica pe Datatorul fagaduintei care urmeaza. [,,Va fi”, KJV; Nitz]. Implicatia este ca ceea ce era viitor pentru Ioel e acum prezent. Ascultatorii aveau chiar sub ochii lor profetia implinita. Din Duhul Meu. Vezi cap. 3,19. Peste orice faptura. [,,Asupra a toata carnea”, KJV]. Adica, asupra tuturor oamenilor, inzestrand natura omeneasca slaba cu capacitate divina. Darul nu e limitat la iudei sau la vreo clasa sau vreun sex, desi mintea lui Petru fara indoiala l-ar limita la propriul sau popor. Vor prooroci. Aplicatia facuta de Petru profetiei lui Ioel la experienta prezenta din Ziua Cincizecimii pare sa lege darul proorociei de darul limbilor (vezi Ioel 2,28). Profetia afirma de asemenea ca atat femeile, cat si barbatii urmeaza sa aiba darul profetiei, Luca relateaza impliniri ale acestor fagaduinte in Fapte 9,10-16; 11,27.28; 13,1-3; 16,6.7; 18,9.10; 21,9-11; 22,17.18; 27,10.22-25. Vezi si la Luca 2,36. Darurile Duhului totdeauna s-au dat pe fata in activitatile slujitorilor lui Dumnezeu, mai ales in imprejurari cruciale. Tinerii vostri. S-a aratat de repetate ori ca barbatii inca din anii tineretii au atat idealurile, cat si energia de a patrunde viitorul si de a incerca ceea ce pare imposibil. Pare ca cei mai multi, poate toti, ucenicii lui Isus erau tineri. Cele mai multe miscari religioase si cele mai multe intreprinderi politice si cetatenesti au fost puse in miscare de tineri. Vor avea vedenii. In ce priveste o tratare a ,,viziunilor” [,,vedeniilor”] si ,,visurilor” vezi Num. 12,6; 1 Samuel 3,1. Tinerii vor avea vedenii date de Duhul, continand incurajare si invatatura pentru prezent si viitor. Batranii. In Ioel, acestia sunt mentionati inainte de ,,tineri”. Visuri. Adica, descoperiri primite in somn, in contrast cu ,,viziuni”, [,,vedenii”] care se refera in general la revelatii vizuale. 2:18 Da, chiar si peste robii Mei si peste roabele Mele voi turna, in zilele acelea, din Duhul Meu, si vor proroci. Robii. [,,Servii, KJV]. Pasajul din care aceasta e citat (Ioel 2,29) spune simplu ,,servi” sau ,,robi”, atat in Scriptura ebraica precum si in LXX. El da asigurarea ca Duhul lui Dumnezeu nu e rezervat pentru cei de sus si puternici, ci urmeaza sa fie primit si de barbati si de femei de pe cele mai de jos trepte ale societatii (vezi Ioel 2,28). Dar in contextul prezent, Petru pare sa faca o aplicatie extinsa a acestor cuvinte. In vers.17, el vorbeste despre ,,feciorii vostri”, si ,,fetele voastre”, ,,tinerii vostri”, ,,batranii vostri”. Apoi la inceputul v. 18 el face o schimbare abila de la VT. Declaratia lui tradusa literal, este: ,,Si intr-adevar asupra servilor mei si asupra servelor mele”. Aceasta adaugire a cuvantului ,,intr-adevar” [,,a da”] si ,,mei”, ,,mele”, la textul VT ar parea ca implica faptul ca Petru considera pe ,,servi” si ,,serve” nu ca o alta categorie a celor care ar primi Duhul, ci mai de graba ca un rezumat al celor care deja fusesera mentionate. Fiii, fiicele, tinerii si batranii vostri, intr-adevar tot Israelul (vezi vers.17) urma sa devina servii si servele Mele, adevarati slujitori ai lui Dumnezeu. In zilele acelea. Adica, ,,in zilele de pe urma” (v.17) Din Duhul Meu. Vezi cap. 3,19. Vor prooroci. Vezi vers.17. Cuvintele de aici nu apar in pasajul corespunzator din Ioel 2,29. 2:19 Voi face sa se arate semne sus in cer si minuni jos pe pamant, sange, foc si un vartej de fum; Voi face sa se arate. [,,Voi arata”, KJV] Literal, ,,Voi da”. Minuni. Gr. terata, ,,prevestiri”, ,,minuni” (Vezi Vol. V, p.208). In cer. In mintea lui Petru aplicarea imediata a acestei profetii s-ar putea sa fie darul Duhului din cer. Dar citatul este foarte important si pentru zilele de pe urma (vezi vers.20). Semne. Gr. semeia, ,,semne”, ,,minuni”. Cuvantul acesta sau echivalentul lui nu apare in ebraica sau LXX la Ioel, dar e adesea folosit cu terata (vezi mai sus la ,,minuni”) in NT si totdeauna la plural (Ioan 4,48; Fapte 4,30; Rom.15,19 etc.). Pe pamant. Aceasta s-ar putea referi foarte bine, imediat, la vorbirea in alte limbi, dar, asa cum arata expresiile urmatoare, insemnatatea lui reala apartine zilelor de pe urma. Nici ,,sus” nici [,,jos” nu sunt in Ioel; ele sunt cuvinte adaugate de Petru pentru a scoate in evidenta contrastul dintre ,,cer” si pamant. Sange. ,,Sange”, ,,foc”, si ,,fum” ingrozitoarele elemente insotitoare ale razboiului. Vartej. [,,Abur”, KJV; ,,Nor”, Nitz]. 2:20 soarele se va preface in intuneric, si luna in sange, inainte ca sa vina ziua Domnului, ziua aceea mare si stralucita. Soarele. In ce priveste implinirea specifica a semnelor mentionate in versetul acesta, vezi Ioel 2,10; Matei 24,29. Inainte. Lasand a se intelege ca minunile si semnele preced ,,ziua Domnului” si nu sunt o parte din ea. Ziua Domnului. Vezi Isa.13,6; Ioel 1,15; 2,21. Ziua va fi teribila pentru vrajmasii lui Dumnezeu (Ioel 2,1.2; Amos 5,18-20; Apoc. 6,15-17; etc.), dar binevenita pentru aceia care primesc chemarea Domnului (Isa. 25,9; Ioel 2,32). Stralucita. [,,Notabila”, KJV]. Gr. epiphanes, ,,manifestat”, ,,ilustru”, sau ,,glorios”. Ebraica la Ioel 2,31, totusi, insemneaza literal ,,teribil”, ,,stralucita”, ,,glorioasa”. Expresia ,,zi mare si stralucita” e de acord cu LXX, dar partea finala din Fapte 2,20 poate fi redata ,,inainte de a veni Ziua Domnului, ziua cea mare si stralucita” (RSV). 2:21 Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mantuit. Oricine. Acest cuvant s-ar aplica in primul rand la ascultatorii lui Petru, dar in sensul lui mai larg cuprinde toata omenirea si accentueaza universalitatea apelului Evangheliei. Va chema. A ,,chema numele Domnului” era o expresie ebraica obisnuita legata de aceia care se inchinau lui Dumnezeu (vezi Gen.12,8; vezi cap.4,26). Si Luca si Pavel folosesc aceasta constructie (Fapte 7,59; 9,14; 22,16; Rom.10,12; 1 Cor. 1,2). In Fapte aceasta este folosita in sensul actiunii de apel de la un tribunal inferior la unul superior (cap. 25,11,12.21.25). Rugaciunea credintei va avea ca rezultat o siguranta calma in mijlocul teroarei zilei Domnului. Mai e adevarat si faptul ca aceia care, oricand cheama cu inima sincera numele Domnului, gasesc calea mantuirii (cap. 4,12). Petru apoi trage concluzia ca Isus este Domn si Hristos (cap.2,36). El a luat o profetie din VT care vorbeste de Yahweh, Iehova (vezi Vol. I, p.172,173) si a aplicat-o la Isus. Titlul Kurios, ,,Domn”, folosit in LXX pentru Yahweh, e dat Domnului inaltat la cer. E un pas indraznet. El arata cum convingerea despre dumnezeirea lui Hristos era piatra de bolta in gandirea si doctrina lui Petru. Atat de adesea apare cuvantul ,,nume” in legatura cu Domnul in cartea Faptele Apostolilor, incat aceasta constituie o tema in sine. Numele Domnului a devenit un simbol pentru discipoli in ce priveste caracterul glorios si puterea nemarginita a Aceluia cu care ei umblasera prin Palestina. Va fi mantuit. Acesta are o dubla aplicatie – mantuit de pacat si de judecatile lui Dumnezeu pe pamant. Cu privire la aceste judecati, crestinii din secolul 1 care au ascultat sfatul lui Isus din Matei 24,15-20, au fost salvati de la distrugerea Ierusalimului si de furia romanilor. (Eusebius Ekklesiastical History iii 5.3 vezi Matei 24,16) In mod similar, la sfarsit cei care L-au primit pe Hristos ca Mantuitor si ca Imparat care vine, vor fi mantuii din catastrofele zilelor de pe urma. Totusi, aplicatiile principale ale cuvintelor acestui verset sunt privitoare la izbavirea de pacat. 2:22 Barbati Israeliti, ascultati cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu inaintea voastra prin minunile, semnele si lucrarile pline de putere, pe care le-a facut Dumnezeu prin El in mijlocul vostru, dupa cum bine stiti; Barbati Israeliti. [,,Barbati ai lui Israel”, KJV]. Literal, ,,barbati, Israeliti”. Termenul ,,Israel” cuprinde in sine legatura de legamant (vezi Gen. 32,28). Ascultati cuvintele acestea. O expresie impresionanta, marcand o sectiune in argumentatia lui Petru. Petru prezentase fundalul profetic si acum se lanseaza in tema lui principala, divinitatea lui Isus. Isus din Nazaret. Prima parte a titlului fixat la cruce (cf. Ioan 19,19). Sapte saptamani mai tarziu acesta este numele folosit pentru a prezenta pe Acela despre care Petru demonstreaza ca e ,,Domn si Hristos” (Fapte 2,36). Folosirea numelui nu ar fi putut fi intamplatoare. Om. Petru isi incepe argumentatia cu un Isus omenesc, Omul care traise si se miscase printre ei pe fata si public si a dovedit prin viata si faptele Lui ca e tot ceea ce Petru era acum pe punctul de a pretinde cu privire la El. Adeverit de Dumnezeu. [,,Aprobat de Dumnezeu”, KJV; ,,Adeverit de la Dumnezeu”, Nitz]. Adica, recunoscut de Dumnezeu. Minunile, semnele si lucrarile. [,,Miracolele, si minuni si semne”, KJV]. In loc de ,,minuni”, citeste, literal ,,puteri”, sau ,,lucrari mari”. ,,Minuni” si ,,semne” pot sa se refere la cuvintele lui Ioel citate in vers.19. Cele trei cuvinte sunt sinonime, exprimand diferite aspecte al aceluiasi fapt mai de graba decat o clasificare meticuloasa a lucrarilor lui Hristos. Le-a facut Dumnezeu. Petru revendica autoritatea si aprobarea lui Dumnezeu pentru minunile lui Isus. In mijlocul vostru. [,,Intre voi”, KJV]. Mai de graba, ,,pentru voi”. [,,Voi insiva”, KJV; ,,Insiva”, Nitz]. Ascultatorii nu puteau sa se ia la cearta cu privire la afirmatiile lui Petru, deoarece ei le cunosteau ca sunt adevarate, bazate pe faptele savarsite in mijlocul lor. 2:23 pe Omul acesta, dat in mainile voastre, dupa sfatul hotarat si dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ati rastignit si L-ati omorat prin mana celor faradelege. Pe omul acesta. [,,Pe El”, KJV; ,,Pe acesta”, Nitz]. Literal, ,,pe acesta”; adica Isus din Nazaret (vers.22). Dat. [,,Predat”, KJV]. Adica, tradat de Iuda. Pentru ca sa acorde lui Satana ocaziile de a demonstra relele guvernarii lui, Dumnezeu ingaduie ca multe lucruri sa se intample, contrar scopului Sau. Totusi, in intelepciunea Lui dumnezeiasca, El indreapta totul spre slava Sa. Sfatul hotarat. Petru isi dezvoltase atat de mult puterea lui de patrundere spirituala incat acum poate vedea realizarea scopului lui Dumnezeu, in armonie cu precunoasterea Lui in evenimentele tragice asociate cu moartea lui Hristos (cf. cap.1,16). Vezi Isaia 53,10; cf. Luca 22,22. [,,Pe care l-ati facut”, KJV]. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p.10), omiterea acestor cuvinte. L-ati rastignit si L-ati omorat. [,,Crucificat si ucis”, KJV; ,,Pironindu-l voi… L-ati omorat”, Nitz]. Literal ,,Tintuindu-l [pe cruce] l-ati omorat”. Petru cuprinde aici pe ascultatorii sai printre cei vinovati de moartea Domnului sau. Aceasta este o acuzatie teribila, avand in vedere concluzia sa (vers.36). Prin mana celor faradelege. [,,Prin maini nelegiuite”, KJV]. Literal, ,,prin mana [oamenilor] nelegiuiti. 2:24 Dar Dumnezeu L-a inviat, dezlegandu-I legaturile mortii, pentru ca nu era cu putinta sa fie tinut de ea. Dar Dumnezeu l-a inviat. [,,Pe care Dumnezeu l-a inviat”, KJV; Nitz]. E cu putinta ca o naratiune a invierii lui Isus sa-si fi gasit drum printre oameni si fusese intemeiata pe falsa istorisire relatata in Matei 28,11-15. Dar acesta este cea dintai marturisire publica cu privire la acel eveniment facuta de unul din ucenicii lui Hristos. Legaturile. [,,Chinurile”, KJV; ,,Durerile mortii”, Nitz]. Literal, ,,chinurile de nastere”. Cuvantul pentru ,,chin” este acelasi ca pentru ,,intristari” in Matei 24,8. Nu era cu putinta. Convingerea lui Petru se sprijina, in parte, pe cuvintele sigure ale profetiei citate in vers.25-28, care prezic biruinta lui Mesia asupra mortii. Dar sunt si alte motive: 1) Neprihanirea lui Hristos (Ioan 8,46; 1 Petru 2,22; vezi Matei 4,1-11; vezi Nota Aditionala la Ioan 1) – moartea nu putea tine pe Cel Nevinovat; 2) Datatorul de Viata nu putea sa fie tinut in moarte (Ioan 5,26; 10,17.18). 2:25 Caci David zice despre El: Eu aveam totdeauna pe Domnul inaintea mea, pentru ca El este la dreapta mea, ca sa nu ma clatin. Despre El. [,,Cu privire la El, KJV]. Fara aceasta explicatie Psalmi 16 ar fi putut sa para ca prezinta nadejde numai cu privire la propria eliberare a lui David de vrajmasii sai. Faptul invierii a dat un nou inteles profetiilor care nu ar fi sugerat-o de la sine, dar care ar fi fost incompleta fara el. Aveam… inaintea mea. [,,Vedeam in fata”, KJV; ,,Zaream de mai inainte”, Nitz]. Aceasta poate sa fie tradusa: ,,Am vazut in fata mea”. Domnul. Dumnezeu Tatal. La dreapta mea. Referirea ar putea sa fie la o scena de lupta, in care un ostas, stand la dreapta prietenului sau, il protejeaza de atac. Ar putea de asemenea sa reprezinte un avocat alaturi de clientul sau. Citatul scoate in evidenta ajutorul netagaduit al Tatalui pentru Fiul. 2:26 De aceea, mi se bucura inima, si mi se inveseleste limba; chiar si trupul mi se va odihni in nadejde: Mi se bucura inima. Unirea cu Dumnezeu cea mai mare sursa de fericire. Limba. Vezi Psalmi 16,9. Trupul. [Carnea, KJV]. Adica, ,,corpul”. Se va odihni. Literal, ,,va cartirui” sau ,,va locui ca intr-un cort” (vezi 2 Petru 1,13.14). Versiunea ebraica la Psalmi 16 vorbeste despre siguranta lui David, dar Petru aplica cuvintele psalmistului la inviere. 2:27 caci nu-mi vei lasa sufletul in Locuinta mortilor, si nu vei ingadui ca Sfantul Tau sa vada putrezirea. Sufletul. Vezi Psalmi 16,10; Matei 10,28. Locuinta mortilor. [,,Iad”, KJV]. Gr. hades, ,,mormantul” (vezi Psalmi 16,10; Matei 11,23). Moartea lui Hristos a fost o moarte reala, dar invierea Lui a procurat biruinta asupra ei, o moarte pe care El a gustat-o pentru fiecare om (Evrei 2,9). Sfantul. Gr. hasios, ,,curat”, ,,evlavios”, ,,sfant”. Cuvantul acesta ofera ideea evlaviei si temerii de Dumnezeu (Evr.7,26; Apoc.15,4), si prin aceasta difera de hagios care se refera la consacrare sau dedicare (vezi Mar.1,24). Vezi Nota Aditionala la Psalmul 36. Putrezirea. In textul ebraic al versetului citat cuvantul este shachath, ,,prapastie”, adica, ,,mormant” (vezi Psalmi 16,10). Fara indoiala Luca urma LXX la Psalmi 16,10, care zice ,,stricaciune”. 2:28 Mi-ai facut cunoscut caile vietii, si Ma vei umple de bucurie cu starea Ta de fata. Caile vietii. Acesta e in acord cu LXX, care e o redare foarte libera a versiunii ebraice (vezi Psalmi 16,11). Bucurie. Gr. euphrosune, ,,buna dispozitie”, ,,voiosie”, ,,veselie”. Cu starea ta de fata. [,,Fata Ta”, KJV; Nitz]. Fata lui Dumnezeu, adica, prezenta Lui, este izvorul veseliei si bucuriei. 2:29 Cat despre patriarhul David, sa-mi fie ingaduit, fratilor, sa va spun fara sfiala ca a murit si a fost ingropat; si mormantul lui este in mijlocul nostru pana in ziua de azi. Patriarhul. Folosit in intelesul lui primar, de fondator al familiei sau dinastiei. In NT este folosit si cu privire la cei 12 fii ai lui Iacov (cap.7,8) si cu privire la Avraam (Evrei 7,4). Sa-mi fie ingaduit,… sa va spun fara sfiala. [,,Lasati-ma sa vorbesc liber”, KJV; ,,Imi este iertat a vorbi fara sfiala”, Nitz]. Mai de graba ,,este ingaduit pentru mine sa vorbesc cu libertate”. Cei carora le vorbea apostolul nu puteau contrazice moartea si ingroparea lui David. Prin urmare profetia citata mai inainte trebuia sa aiba o alta aplicatie. Fratilor. [,,Barbati si frati”, KJV; ,,Barbati si frati”, Nitz]. Literal, ,,barbati si frati” Petru mentine forma sa persuasiva de cuvantare. Mormantul lui. Imparatul David a fost ingropat in Ierusalim ,,cetatea lui David” (vezi 1 Regi 2,10; 3,1). 2:30 Fiindca David era proroc, si stia ca Dumnezeu ii fagaduise cu juramant ca va ridica pe unul din urmasii sai pe scaunul lui de domnie, Era prooroc. O descriere neobisnuita a Imparatului David, dar indreptatita din cauza ca Psalmi 16 trece dincolo de experienta lui David si devine mesianic. Dumnezeu ii fagaduise cu juramant. [,,Dumnezeu jurase”, KJV; ,,Cu juramant i-a jurat Dumnezeu”, Nitz]. Vezi 2 Samuel 7,12-14.16. Juramantul sugerat in Psalmi 132,11, pe care Petru il citeaza. [,,Dupa trup”, KJV]. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p.10) omiterea cuvintelor ,,dupa trup El va ridica pe Hristos”, asa ca pasajul ar suna astfel: ,,Dumnezeu i-a jurat cu juramant sa aseze pe tronul Sau pe cineva, din odraslele madularelor Sale”. Acesta ar fi mai aproape de intelesul Psalmului 132,11. 2:31 despre invierea lui Hristos a prorocit si a vorbit el, cand a zis ca sufletul lui nu va fi lasat in Locuinta mortilor, si trupul lui nu va vedea putrezirea. Cand a zis. [,,Vazand acesta mai inainte”, KJV; ,,Mai inainte vazand”, Nitz]. Acesta atribuie lui David viziune profetica, dar acesta nu inseamna ca el personal intelegea ca profetia se referea la invierea lui Mesia (vezi 1 Petru 1,11). Sufletul. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p.10) exprimarea ,,el nu a fost lasat in hades”, in loc de ,,sufletul lui nu a fost lasat in iad”. Vezi v. 27 in ce priveste comentariul la ,,iad” si ,,putrezire”; pentru ,,suflet”, vezi Psalmi 16,10; Matei 10,28. 2:32 Dumnezeu a inviat pe acest Isus, si noi toti suntem martori ai lui. Acest Isus. Isus din Nazaret, Cel Rastignit, din v. 22.23. Dumnezeu a inviat. Hristos a inviat la chemarea lui Dumnezeu Tatal, care a insarcinat ingerii sa solicite pe Fiul Sau sa iasa afara dintre morti (Matei 28,2-6; Rom. 8,11; DA 785). Martorii. Vezi cap. 1,8,22. 2:33 Si acum, o data ce S-a inaltat prin dreapta lui Dumnezeu, si a primit de la Tatal fagaduinta Duhului Sfant, a turnat ce vedeti si auziti. Inaltat. Vezi Ioan 1,1-3.14; vezi Nota Aditionala la Ioan 1. Prin dreapta. Sau, ,,la dreapta”. Pozitia aceasta era o pozitie de onoare (vezi Matei 20,21; 25,33), si e rezultata ca aceea luata de Hristos la proslavirea Sa (Matei 26,64; Evrei 1,3; cf. Fapte 2,34). Fagaduinta Duhului Sfant. Vezi Ioan 14,16.26; 15,26. Turnat. [,,Varsat”, KJV]. [,,Acum”, KJV]. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p.10) omiterea acestui cuvant. 2:34 Caci David nu s-a suit in ceruri, ci el singur zice: Domnul a zis Domnului meu: Sezi la dreapta Mea, Nu s-a suit. Argumentatia lui Petru e clara. David murise si fusese ingropat (vezi v. 29). De aceea afirmatia din Psalmi 16,10: ,,Nu vei lasa sufletul meu in iad” (vezi Fapte 2,27), nu se putea referi la el. Aici e dovada clara ca Petru credea ca omul cand moare nu se inalta la cer (cf. 1 Tes. 4,14-17; vezi 2 Samuel 12,23; 22,6; Iov 7,9). El singur zice. Petru citeaza Psalmi 110,1. Psalmul acesta este cel mai mult citat in NT (vezi Matei 22,14; 1 Cor. 15,25; Evrei 1,13; 5,6; 7,17.21; 10,13). Psalmul acesta era privit ca mesianic de catre Iudei, si era in felul acesta interpretat de Isus (Matei 22,41-46). Vezi Psalmi 110.1. Domnul. In termenii contextului prezent, titlul acesta se refera la Dumnezeu Tatal (vezi Psalmi 110,1). Domnul meu. In termenii contextului prezent acesta se refera la Hristos (vezi Psa.110,1). Sezi. Cuvintele acestea sugereaza recunoasterea ca Hristos detinea o pozitie unica (vezi Ef. 1,20; cf. Fil. 2,10.11). 2:35 pana ce voi pune pe vrajmasii Tai sub picioarele Tale. Vrajmasii tai. Hristos este biruitor in marea lupta cu Satana si ostirile lui: In triumful ultim asupra raului, ,,vrajmasul cel din urma care va fi nimicit, va fi moartea” (1 Cor. 15,26). Sub picioarele tale. [,,Scaunel pentru picioare”, KJV; ,,Asternut picioarelor”, Nitz]. Imparatul instalat la putere pe un tron sigur are piciorul pe un scaunel (vezi Psa.99,5). Punerea unui vrajmas in locul dezonorat al scaunelului de picioare e un semn de deplin triumf (vezi Iosua 10,24). Intr-o zi Hristos va birui deplin pe toti vrajmasii Sai, si imparatia Lui va fi statornica in slava vesnica (Apoc. 11,15). La data aceea de triumf Fiul va preda imparatia universala Tatalui (1 Cor. 15,21-28). 2:36 Sa stie bine dar, toata casa lui Israel, ca Dumnezeu a facut Domn si Hristos pe acest Isus, pe care L-ati rastignit voi. Casa lui Israel. Petru intentioneaza ca prin cuvintele lui sa treaca dincolo de cercul imediat al ascultatorilor sai la ,,tot” Israelul. Cu toate acestea, viziunea lui pana aici este evident limitata la neamul iudaic, lucru adevarat si despre ceilalti ucenici. Lucrul acesta este evident din experienta lui Petru cu Corneliu (vezi cap. 10,9-16; 11,1-18). Domn si Hristos. Cuvantul ,,Domn” reflecteaza ideea psalmului citat in v. 34. Hristos identifica pe Isus ca Mesia (vezi Psalmi 2,2; Matei 1,1). Cuvantul originar poseda o forta pe care engleza nu o poate da: ,,Atat Domn cat si Hristos a facut Dumnezeu pe acest Isus”. Pe acest Isus. Mai de graba, ,,chiar acest Isus” (cf. v. 22,23). L-ati rastignit. Pronumele ,,voi” (humeis), neredat in chip obisnuit in limba greaca, accentueaza contrastul dintre tratamentul aplicat de Iudei lui Isus si recunoasterea primita din partea Tatalui. In versiunea greaca cuvantul ,,rastignit” vine la sfarsitul propozitiei, si constituie o concluzie cat se poate de solemna. Petru plin de indrazneala pune crima in seama Iudeilor. In chip ferm el accentueaza vina lor si in felul acesta pregateste calea pentru efectele descrise in v. 37. 2:37 Dupa ce au auzit aceste cuvinte, ei au ramas strapunsi in inima, si au zis lui Petru si celorlalti apostoli: Fratilor, ce sa facem? Dupa ce au auzit. [,,Cand au auzit”, KJV; ,,Ei auzind”, Nitz]. Dumnezeu a randuit ca predicarea Cuvantului Sau sa fie unul din mijloacele cele mai efective pentru a aduce omului convingere si credinta (vezi Rom.10,17; 1Cor.1,21). Strapunsi. Gr. katanussomai, ,,a strapunge”, si metaforic, ,,a chinui mintal”. Aici este adanca intristare launtrica, intristare care ar trebui sa insoteasca adevarata pocainta (2Cor.7,9-11). Apostoli. Ei trebuie sa fi fost aproape sustinand pe Petru in lucrarea lui dinamica. Fratilor. [,,Barbati si frati”, KJV; Nitz]. Exact termenul pe care ucenicii il foloseau unii fata de altii (cap.1,16), si cu care Petru s-a adresat multimii in cap. 2,29. Predica inspirata de Duhul a adus pe oamenii in simpatie cu apostolii. Ce sa facem? Adevaratul strigat al unei inimi zdrobite (cf. cap. 16,30; 22,10). 2:38 Pocaiti-va, le-a zis Petru, si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfantului Duh. Pocaiti-va. In ce priveste o tratare a importantei acestui cuvant vezi Matei 3,2; 4,17. Acesta e solia pe care Hristos a poruncit sa fie predicata (Luca 24,47). Fiecare. Petru nu admite nici o exceptare de la botez. Desi nu e un act mantuitor, el este semnul exterior al mortii vietii vechi si inceputul celei noi si e cerut de la toti. Fie botezat. Vezi Matei 3,6; Marcu 16,16. Acesta urma sa fie o parte integrala a lucrarii apostolului (Matei 28,19). In numele. Dovezile textuale sunt impartite (cf. 9.10) intre exprimarea aceasta si exprimarea ,,pe numele”, adica, pe temeiul marturisirii numelui lui Isus. O astfel de interpretare ar corespunde contextului, care trateaza pe Isus ca ,,Domn si Hristos” (vers.36). Se ridica intrebarea: Pentru ce in cazul acesta si in cap.10,18; 19,5, e pomenit numai numele lui Isus in legatura cu botezul, si nu intreitul nume dat in Matei 28,19? Au fost date diferite explicatii. Solutia cea mai satisfacatoare pare sa fie ca Luca nu relateaza formula baptismala, ci indemnul lui Petru catre cei care sunt dispusi sa marturiseasca pe Isus ca Hristos. Era numai logic ca despre botez sa se spuna uneori ca fiind numai in numele acesta singur, intrucat din persoanele Dumnezeirii, botezul arata spre Hristos. Lucrul acesta este ilustrat in literatura crestina timpurie atat in NT cat si mai tarziu. In felul acesta Didahiile, sau Invatatura celor Doisprezece Apostoli (7,9), foloseste si numele singur si cele trei nume in legatura cu botezul. Aceasta atitudine timpurie este demonstrata de Ambrozie (m. anul 397 d.Hr.), care declara cu privire la formula baptismala: ,,Acela care zice unul vrea sa spuna Treimea. Daca zici Hristos, ati numit si pe Dumnezeu Tatal de care Fiul a fost uns, si Duhul Sfant, cum si Fiul, chiar cel care fusese uns, si Duhul Sfant de care El a fost uns” (De Spiritu Sancto i.3; red. J.P. Migne, Patrologia Latina, Vol. XVI, col.743). ascultatorii lui Petru deja credeau in Dumnezeu Tatal, adevarata punere la proba, in masura care-i privea, era daca ei ar primi pe Isus ca Mesia. Asa dupa cum daduse Hristos invatatura, botezul era adus la indeplinire acum ,,in numele”, in legatura vitala cu persoana lui Isus Hristos. Numai prin recunoasterea Lui putea sa vina acum la botez convertitul. Ucenicii primisera cu putin inainte darul Duhului Sfant, si in felul acesta erau in pozitia de a recunoaste sensul profetiei, lui Ioan Botezatorul ca Hristos urma sa-i boteze ,,cu Duhul Sfant si cu foc” (Matei 3,11). Unirea mistica dintre credincios si Domnul sau, facuta reala de Duhul, e semnalizata in ritualul botezului. Pacatelor. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p.10) expresia: ,,pacatele voastre”. Lucrul acesta face iertarea o chestiune foarte personala (vezi Matei 1,21; 3,6; 26,28; Luc.3,3). Darul Sfantului Duh. Aceste cuvinte pot fi intelese ca identificand darul, si asa s-ar putea citi, ,,darul care este Duhul Sfant”. Gr. dorea, ,,dar”, e un termen general, si difera de charisma, un termen aplicat la darurile mai specifice ale Duhului (1Cor.12,4). Apostolul promite prezenta Duhului lui Dumnezeu ca o posesiune personala pentru fiecare credincios. El nu e preocupat aici de acordarea puterilor miraculoase. Notati pasii din fericita experienta de a deveni crestin, asa cum e schitata in acest verset: 1) pocainta, 2) botezul, 3) iertarea pacatelor, 4) primirea Duhului Sfant. 2:39 Caci fagaduinta aceasta este pentru voi, pentru copiii vostri, si pentru toti cei ce sunt departe acum, in oricat de mare numar ii va chema Domnul, Dumnezeul nostru. Fagaduinta. Vezi cap. 1,4. Pentru voi. Chiar aceia care participasera la crucificarea Domnului. Copiii lor de asemenea erau liberi sa beneficieze de fagaduinta aceasta (cf. Matei 27,25). Departe. Iudeii din diaspora (vezi Vol. V, p.59-61), carora dupa aceea apostolul le-a scris (1 Petru 1,1.2) si posibil si natiunile pagane printre care traiau Iudeii raspanditi (cf. Ef. 2,13.17). S-ar putea ca prin inspiratie Pentru sa prevada aici intrarea neamurilor in biserica (vezi Matei 28,19). Va chema. Mai de graba, ,,i-ar chema la Sine”. Chemarea lui Dumnezeu este pentru oricine. Oricine are prilej de a fi mantuit. In sensul interventiei, cei ,,chemati” sunt multi; cei ,,alesi” sunt cei care raspund la chemare (vezi Matei 22,14); acestia sunt cei ,,chemati” in sensul ultim. In ce priveste comentariul mai departe vezi Rom.8,28-30. Domnul, Dumnezeul nostru. Dumnezeu Tatal, pe care Iudeii marturiseau ca-L servesc. 2:40 Si, cu multe alte cuvinte, marturisea, ii indemna, si zicea: Mantuiti-va din mijlocul acestui neam ticalos. Multe alte cuvinte. Acum Luca rezuma restul cuvantarii lui Petru, citand numai apelul final (cf. cele de la Ioan 21,25). Marturisea, ii indemna. Mai de graba, ,,protesta solemn si staruia indemnandu-i”. Mantuiti-va. Literal, ,,fiti mantuiti”. Oamenii nu se pot mantui pe sine; ei pot numai sa accepte sau sa respinga prevederile de mantuire ale lui Dumnezeu. Ticalos. [,,Sucit”, Nitz]. Mai de graba, ,,stramb” ca in Luca 3,5; Filipeni 2,15. Compara Deuteronom 32,5. 2:41 Cei ce au primit propovaduirea lui, au fost botezati; si in ziua aceea, la numarul ucenicilor s-au adaugat aproape trei mii de suflete. [,,Voios”, KJV]. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p.10) pentru omiterea acestui cuvant. Adaugat. La aceia care deja marturiseau pe Hristos (vezi cap.1,15). Trei mii. Din cauza marimii acestui numar s-a sustinut ca botezul a fost prin turnare sau stropire, nu prin scufundare. O atare sustinere nu e necesara. Erau rezerve corespunzatoare de apa in Ierusalim sau in apropiere pentru a face fata botezarii unui mare numar de persoane, ca de pilda scaldatoare Betesda (vezi Ioan 5,2) si Siloam (vezi Ioan 9,7), si iazul lui Solomon. Pe langa acestea, nu e nevoie sa se creada ca administrarea ritualului era in mod necesar marginita la cei doisprezece. Capitolele urmatoare arata ca au fost facuti multi convertiti dintre iudeii elenisti care erau prezenti la sarbatoare (Fapte 6,1) si probabil cativa si din clasa conducatoare locala (cap. 4,1). Unii din acesti convertiti s-au inapoiat in localitatile de unde venisera, si s-ar putea sa fi fost intemeietorii inca necunoscuti acum ai bisericilor din localitati ca Damasc, Alexandria, sau Roma insasi. Suflete. Gr. psuchai, ,,suflete”, folosit aici in sensul de ,,persoane”, ca in Fapte 2,43; 3,23; Rom. 13,1; etc.; vezi Matei 10,28. 2:42 Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii, si in rugaciuni. Ei staruiau. [,,Continuau staruitor”, KJV]. Gr. proskartereo, ,,a persevera”, ,,a da staruitoare atentie la”. Aceasta duce naratiunea dincolo de Ziua Cincizecimii si include purtarea credinciosilor in zilele care au urmat (vezi cap. 3,1). Invatatura. [,,Doctrina”, KJV]. Adica, ,,invatatura”. Crestinii proaspat botezati auzisera predica lui Petru si grupe separate beneficiasera de soliile date in multe limbi. In zilele urmatoare acea prima instruire poate fi cuprinsa in termenul ,,invatatura”. E greu de a crede ca apostolii deja formulasera ceva de felul unui ,,crez”. Legatura frateasca. [,,partasie”, KJV; ,,Impartasire”, Nitz]. Gr. koinonia; desi cuvantul acesta e tradus cel mai adesea ca ,,partasie” (1Cor.1,9; Filipeni 1,5; 3,10; 1Ioan 1,3,6.7; etc.), in 1 Cor. 10,16; 2 Cor. 13,14 e redat prin ,,partasie”, si in Rom. 15,26; 2 Cor. 9,13; Evrei 13,16 se refera la contributii de binefacere. Pare clar ca in cazul de fata cuvantul se refera la fratietatea care s-a dezvoltat intre apostoli si confratii lor. Frangerea painii. Probabil aceasta cuprindea atat Sfanta Cina [,,Cina Domnului”] (vezi 1 Cor. 10,16) cat si mesele comune obisnuite (vezi p. 45; Fapte 2,44.46). Expresia ,,frangerea painii”, sau ceva asemanator cu ea, apare in Matei 14,19; 15,36; Marcu 8,6.19; Luca 24,30.35, cu privire la mese care precis nu erau celebrari ale Sfintei Cine [,,Cina Domnului”]. ,,Frange painea” era un idiom ebraic obisnuit insemnand ,,a manca”. In Matei 26,26; Marcu 17,22; Luca 22,19; 1 Cor. 10,16; 11,24 e folosit specific cu privire la Sfanta Cina [,,Cina Domnului”]. In Fapte 2,42.46; 20,7.11 s-ar putea indica ori una ori alta. Faptul ca nu se face referire la pahar in legatura cu painea nu exclude in mod necesar posibilitatea ca sa fie referire la Sfanta Cina. Desi contextul nu justifica o concluzie dogmatica, s-ar putea nota ca expresia ,,frangerea painii” apare intr-o serie descriptiva de activitati religioase. Versetul 41 vorbeste despre credinciosi ca primind ,,cuvantul”, ca fiind botezati, si fiind ,,adaugati” la biserica. In acord cu aceasta, ar putea fi logic de a trage concluzia ca ,,frangerea painii” la care se face referire aici la fel avea o semnificatie specific religioasa. Vezi Fapte 20,7; 1 Cor. 11,20.21. Rugaciuni. Vezi cap.1,14. Aici erau patru elemente fundamentale in viata noii societati crestine: 1) Credinciosii cresteau in cunoasterea adevarului prin invatatura apostolilor. 2) Ei erau constienti de comuniunea cu Hristos si unul cu altul in acte de cult comune si in amabilitate si bunavointa reciproca. 3) Ei participau la ,,frangerea painii” probabil incluzand Sfanta Cina. 4) Ei se rugau atat in particular, cat si in grup. 2:43 Fiecare era plin de frica, si prin apostoli se faceau multe minuni si semne. Fiecare. [,,Fiecare suflet”, KJV; ,,Fiecarui suflet”, Nitz]. Emotii puternice trebuie sa fi avut atat credinciosii cat si necredinciosii. In cursul celor doua luni premergatoare, Ierusalimul trecuse prin vremuri de incercare. El fusese martor la momentul de stralucire maxima a lucrarii lui Isus, ceea ce atrasese atentia publica asupra Sa. El fusese crucificat si inviase dintre morti. Ucenicii proclamasera plini de indrazneala invierea Lui si inaltarea Lui la cer. Apoi venisera evenimentele remarcabile ale Zilei Cincizecimii. Revarsarea Duhului Sfant era prezentata ca dovada a acceptarii lui Hristos in cer. Influenta comunitatii crestine asupra necredinciosilor a avut ca rezultat convertirea si botezarea a mii de persoane. Aici era motivul principal pentru inaltarea sufleteasca a poporului din Ierusalim. Era plin. [,,Venea”, KJV; ,,I se facu”, Nitz]. Mai de graba, ,,ii venea mereu”. Frica. Adica, o exaltare plina de respect. Se faceau. Mai de graba, ,,se faceau fara incetare”. Multe minuni si semne. Aici era o noua cauza de exaltare. Duhul se manifesta prin acordarea apostolilor a unei mari puteri nu numai la predicarea, dar si la savarsirea de minuni chiar asa cum le fagaduise Isus (vezi Marcu 16,14-18). 2:44 Toti cei ce credeau, erau impreuna la un loc, si aveau toate de obste. Impreuna. Acesta se poate referi fie la adunarea fizica laolalta a credinciosilor, fie la unitatea lor de spirit. Toate de obste. A avea lucrurile de obste nu era ceva neobisnuit in viata iudaica a timpului. Vizitatorilor la sarbatorile anuale adesea li se ofereau toate cele trebuincioase de catre prietenii lor din Ierusalim. E clar insa ca ceva mai mult de cat aceasta este implicat in afirmatia lui Luca. Crestinii erau restransi la ei insisi si se intocmea o economie noua, cea crestina. Totusi, aceasta nu inseamna instituirea a ceea ce se numeste socialism crestin. Ea era probabil o continuare si o dezvoltare a ,,pungii” comune, din Ioan 12,6; 13,29. Noii convertiti ar fi fost cei mai dispusi sa imparta posesiunile lor materiale datorita iubirii lor proaspat gasita pentru Hristos si a unora pentru altii si a asteptarilor lor zeloase a apropiatei reveniri a Domnului (Fapte 1,11). Nu era nici o constrangere in ce priveste partasia (cap. 5,4). Era o implinire literala a cuvintelor Domnului nostru (Luca 12,33) si un act foarte natural pentru o societate nu intemeiata pe legea interesului personal si al competitiei, ci pe legea simpatiei si a tagaduirii de sine. Duhul lui Dumnezeu isi arata puterea, nu numai in darurile specifice, ci si pe calea iubirii. Nu e nici o dovada ca acest fel de viata a continuat in biserica pentru o durata oarecare de timp, cu exceptia actelor de binefacere pe care biserica fara indoiala le-a savarsit la fiecare ocazie. In acelasi timp, insa, biserica s-a deprins sa faca discriminare in economia ei (2 Tes. 3,10; 1Tim. 5,8.16). Biserica din Ierusalim a ajuns sa fie de repetate ori dependenta de belsugul bisericilor dintre neamuri, dupa cum se vede in Fapte 11,29. Nu e totusi nevoie sa se creada ca biserica din Ierusalim a ajuns sa fie in felul acesta in lipsa din cauza extravagantei lucrarii ei de binefacere in anii timpurii, ci mai de graba grelei persecutii si foametei pe care le-a suferit (vezi Fapte 11,27-30; Rom. 15,26; 1 Cor. 16,1-3). 2:45 Isi vindeau ogoarele si averile, si banii ii imparteau intre toti, dupa nevoile fiecaruia. Vindeau. Mai de graba, ,,vindeau”, sau ,,obisnuiau sa vanda”. Vanzarile aveau loc cand ocazii speciale de lipsa cereau cheltuirea de fonduri pentru ajutarea celor in lipsa. 2:46 Toti impreuna erau nelipsiti de la Templu in fiecare zi, frangeau painea acasa, si luau hrana, cu bucurie si curatie de inima. Ogoarele. [,,Posesiunile”, KJV; ,,Averile”, Nitz]. Gr. ktematab, ,,posesiuni”, in sensul de averi imobiliare, ca de pilda ogoarele. Averile. [,,Bunurile”, KJV; ,,Avutiile”, Nitz]. Gr. hupasseis, ,,posesiuni”, in sensul proprietatii mobile, posesiuni personale. Imparteau. Adica, ,,distribuite”. Ei distribuiau produsul vanzarii proprietatilor. Intre toti. [,,La toti”, KJV]. Adica, tuturor credinciosilor. Dupa nevoile fiecaruia. [,,Asa cum avea nevoie fiecare, KJV; ,,Dupa cum avea cineva trebuinta”, Nitz]. Mai degraba, ,,potrivit cu ceea ce avea fiecare nevoie”. Cuvintele implica discriminare judicioasa. Ajutorul era dependent de masurarea nevoii. Calea a fost curand pregatita pentru ajutor sistematic (vezi cap. 6,1-6). Toti impreuna. [,,Intr-un gand”, KJV]. Compara la cap. 1,14. Erau nelipsiti. [,,Staruind zilnic”, KJV; ,,Staruitori”, Nitz]. Noii credinciosi erau staruitori in devotiunile lor publice. De la Templu. S-ar fi putut crede ca ucenicii Aceluia pe care conducatorii Il osandisera la moarte ar fi evitat Templul. Dar ei il frecventau chiar si inainte de Ziua Cincizecimii (Luc.24,53). Dar el urma sa fie cu atat mai pretios pentru ei decat zilele dinainte ca ei sa fi cunoscut pe Domnul lor ca Mesia. Prin El ei ajunsesera sa cunoasca pe Dumnezeul Templului. Curtile Templului erau deschise tuturor Israelitilor care nu-i tulburau pacea, partial, poate, pentru ca erau in Sinedriu persoane ca Nicodim, Iosif din Arimatea, si Gamaliel, care erau la hotarul credintei. In plus, biserica se poate sa fi capatat o anumita popularitate prin sfintenia ei de viata si prin daruirea din partea ei de milostenii bogate. Cat priveste ucenicii ei nu considerau religia lor ca o abatere de la Iudaism, ci mai de graba ca implinirea a lui. Crestinii deci se inchinau impreuna cu fratii lor iudei de sange (Fapte.3,1), nu numai din deprindere si dorinta, dar si in nadejdea de a-i vedea castigati la Evanghelie. Vezi si la cap.3,1. Frangeau painea. [,,Frangand painea”, KJV]. Vezi v. 42. Acasa. [,,Din casa in casa”, KJV; Nitz]. Sau, ,,acasa”. Crestinii se inchinau la Templu, dar partile particulare ale vietii lor de comunitate, frangerea painii, si luarea mesei impreuna avea loc in casele lor. Isi luau hrana. Este evident ca frangerea painii era strans legata de viata zilnica a crestinilor (vezi Fapte.2,42; 1Cor.11,20-22). Bucurie. Gr. agalliasis, ,,bucurie”, ,,bucurie nemarginita”. Ei se bucurau de privilegiul de a fi crestini. Curatie de inima. [,,Sinceritate”, KJV; ,,Fireasca nevinovatie a inimii”, Nitz]. Gr. aphelotes, literal, ,,liber de pietre” referindu-se la teren neted, dar aici insemnand simplitate de caracter, binefacere neamestecata, generozitate. Emotiile acestea ar fi fost in chip natural evidente la crestinii primari. 2:47 Ei laudau pe Dumnezeu, si erau placuti inaintea intregului norod. Si Domnul adauga in fiecare zi la numarul lor pe cei ce erau mantuiti. Laudau pe Dumnezeu. [,,Laudand pe Dumnezeu”, KJV; Nitz]. O expresie deseori folosita de Luca (cf. Luc.2,13.20; 19,37; Fapte 7,8.9). Bucuria in credinta lor de curand gasita in chip firesc ii determina sa laude pe Tatal. Adevaratul copil al lui Dumnezeu gaseste totdeauna motive indestulatoare pentru a lauda pe Domnul. Placuti. [,,Avand favoare”, KJV]. Isus fusese placut inainte poporului; biserica se bucura acum de o favoare asemanatoare, poate pentru ca laudau pe Dumnezeu si erau binefacatori. Domnul. Biserica recunostea ca marile momente de stralucire ale credintei erau datorate Domnului si nu lor insisi. Adauga. Mai de graba, ,,staruia sa adauge”, dand ideea de continuitate dincolo de Ziua Cincizecimii. Acesta este intarita de folosirea cuvantului ,,zilnic”, [,,in fiecare zi”]. La numarul lor. [,,La biserica”, KJV; ,,La un loc”, Nitz]. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p.10) omiterea acestor cuvinte. Pe cei ce erau mantuiti. [,,Pe cei care urma sa fie mantuiti”, KJV; ,,Pe cei mantuiti”, Nitz]. Gr. hoi sozomenoi, ,,cei care erau mantuiti”. Exprimarea ,,urma sa fie mantuiti” probabil reflecta inconstient credinta teologica a traducatorilor, dar nu are suport in versiunea greaca. COMENTARII ELLEN G. WHITE 1DA 827; Ed 95; ML 58; MM 201; 8T 191 1, 2AA 37, 39; COL 120; Ed 95; Ev 697; TM 170; 5T 252 1–4GC ix; SR 242; TM 66; 7T 31 1–47AA 35–46; SR 241–247; 9T 196 27T 213 2–4ML 60; 8T 15 3–5AA 39 4DA 821; EW 24; 7T 213; 8T 26 5AA 87 5–8SR 243 6–8, 13AA 40 13–16TM 66 14–18AA 41 17EW 78; GC 611 19PP 110 21GC 611; ML 62 22–25AA 41 23FE 535 25–27SR 244 26, 27, 29AA 42 29GC 546 301T 203 31, 32AA 42 34GC 546 36AA 165 37, 38SR 245 37–39AA 43 38SC 23 38, 39GC ix 398T 57 41AA 22, 44; COL 120; DA 275, 770, 827; Ev 35, 699; ML 61; SR 245; 8T 15, 21, 26 41–47WM 271 43Ev 35 46AA 45 46, 47MB 137; 5T 239 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: