19:31 Chiar si unii din mai marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el sa-l roage sa nu se duca la teatru.
Mai marii Asiei. Sau ,,asiarhi”. Acest titlu oficial era aplicat celor care erau alesi anual din cetatile principale ale provinciei, pentru a prezida la festivalurile religioase si la jocurile publice. Erau alesi zece asiarhi din numarul mai mare de reprezentanti de cetati si pe unul din acestia, proconsulul il numea presedinte. Datoriile lor ii conduceau la diferite cetati, unde si cand erau tinute jocurile sau festivalurile. Intrucat ei aveau legatura cu teatrul si cultul zeitei Artemis, ca si cultul imparatului, asirahii au fost probabil informati de zarva si de cauza ei. Referirea la serviciul Pastelui din 1 Corinteni 5,1-8 a fost considerata ca sugereaza ca Pavel a scris epistola aceea cam pe vremea Pastelui. Cand probabil a parasit Corintul nu peste multe saptamani (2 Corinteni a fost scrisa din Macedonia) si intrucat plecarea lui a avut loc la scurt timp dupa zarva (Fapte 20,1), se prea poate ca zarva sa fi avut loc la scurt timp dupa Paste, primavara. In cazul acela oamenii tineau sau asteptau marea sarbatoare in cinstea zeitei Artemis in luna care-i purta numele, Artemision (aprilie
– mai). Drept urmare, ei erau mai susceptibili la apelul lui Dimitrie. La acel sezon al anului, asiarhiierau de asemenea in Efes.
Prieteni. Tactul si curtoazia zelului si curajului lui Pavel pare sa fi castigat atentia si respectul oamenilor din autoritatea publica. Lucrul acesta era adevarat cu privire la asirahi, ca si in alte dati cu privire la Sergius Paulus (cap. 13,7–12), Gallio (cap. 18,14-17), Festus (cap. 25,9-12), Agrippa (cap. 26,28, 32) si centurionul Julius (cap. 27,3.43). Asiarhii i-au dat acelasi sfat ca si ucenicii, desi din motive diferite. Ei si-au dat seama ca prezenta lui n-ar fi contribuit decat sa atate si mai mult pasiunile gloatei.
Sa nu se duca. [Sa nu se aventureze, KJV.] Sau ,,sa nu se duca”. Acesti slujbasi prietenosi au dat pe fata un interes personal pentru siguranta lui Pavel.