19:24 Un argintar, numit Dimitrie, facea temple de argint de ale Dianei, si aducea lucratorilor sai nu putin castig cu ele.
Dimitrie. Omul acesta nu este altfel cunoscut. Numele era obisnuit la greci.
Temple. [Temple mici, Nitz.] Gr. naoi (singular, naos; vezi Matei 4,5). Cuvantul acesta, de obicei tradus ,,templu”, se refera totdeauna la sanctuarul launtric, unde se presupunea ca salasluieste prezenta divina si aici trebuie in acord cu aceasta, sa insemne sanctuarul launtric, continand statuia zeitei. Micile reprezentari de argint (sau terra-cotta) ale templului probabil contineau o statuie miniaturala a zeitei. Modelele acestea puteau fi asezate intr-o casa sau purtate ca o amuleta.
Dianei. Gr. Artemis. Pare sa nu fi fost un motiv intemeiat pentru traducatorii KJV sa foloseasca aici, numele roman al zeitei Diana, care era identificata numai aproximativ cu zeita efeseana, in locul numelui care apare in textul grecesc. Din timpuri stravechi, cultul zeitei Artemis, originar, un cult asiatic, se concentrase la Efeseni Cand grecii si-au stabilit colonii in Asia Mica, au gasit forma aceasta de religie deja acolo si, din oarecare asemanari pe care le-au descoperit in cult, au dat divinitatii asiatice numele zeitei grecesti Artemis.
Al patrulea templu al zeitei Artemis isi datoreaza o mare parte din maretie, lui Croesus. Se spune ca a fost incendiat in noaptea nasterii lui Alexandru cel Mare, in anul 356 i.Hr., de Heratostratus, care a fost manat de o dorinta nebuna de a-si asigura o nemurire de renume sau mai degraba de notorietate, prin actul acesta. Pe vremea lui Alexandru cel Mare, templul a fost rezidit, mult mai impunator ca mai inainte, si a ajuns sa fie considerat una din cele sapte minuni ale lumii. Porticurile lui erau impodobite cu picturi si sculpturi executate de marii maestri ai artei grecesti.
Avea un corp de preoti, preotese si de copii asistenti. Copiilor folositi la serviciul templului li se dadea o educatie, iar preotii si preotesele erau pensionati la varsta de 60 de ani (cf. 1 Timotei 5,9). O categorie de preoti, cunoscuti ca theologoi, aveau sarcina de a interpreta misterele cultului.
Contributii bogate erau acordate pentru intretinerea templului, ai carui facatori de bine primeau cele mai mari onoruri pe care le putea acorda cetatea. Peregrini din toate partile lumii veneau sa se inchine si cumparau amintiri facute din argint, bronz sau lut. Acestea reprezentau sanctuarul si chipul Dianei, care era in interior.
Partea superioara a chipului Dianei era aceea a unei figuri femeiesti cu multe mamele. De la mijloc in jos era simplu o coloana patrata ornamentata cu simboluri misterioase, intre care albine, spice de grau, curios amestecate. Fusese sapata in lemn si acum era innegrita de vreme. E o reproducere a acestei figuri in Muzeul Vatican, care seamana mult cu un idol curios oriental. Probabil tocmai uratenia ei era secretul presupusei ei puteri.
Prima lovitura reala pe care idolatria a primit-o la Efes, pentru sute de ani, a fost aceea data de Pavel, in cursul ramanerii lui in cetate. Destul de curios, urmatoarea a venit de la bolnavul mintal, Nero, care a jefuit templul zeitei Artemis, asa cum jefuise si altele in Grecia si Asia (Tacit, Annals, xv. 45), pentru a-si impodobi casa de aur din Roma, cu comorile lor de arta. Traian, mai tarziu, a trimis portile lui bogat sculptate ca dar, unui templu din Bizant, locul unde mai tarziu a fost ridicata cetatea Constantinopol.
Pe masura ce crestinismul inainta, cultul zeitei Artemis da inapoi si nu dupa multa vreme altarele ei au fost parasite in cea mai mare masura. Cand gotii au devastat Asia Mica pe la anul 262 d.Hr., au jefuit templul Dianei si nimicirea lui a fost completata dupa sute de ani, de catre turci. Cand imperiul a devenit crestin, templul din Efes, ca si cel din Delphi, au procurat materiale pentru Biserica Sf. Sofia, inaltata de Justinian, la Constantinopol, in cinstea Sfintei Intelepciuni. De la invazia turca, biserica a servit ca moschee. Acum e muzeu. Cetatea Efes a cazut intr-o asa stare de ruina, incat locul templului a fost nesigur pana in secolul trecut. De atunci, sapaturile au dat la iveala locul templului si au adus la lumina multe inscriptii in legatura cu el.
Castig. Gr. ergasia, ,,lucru”, ,,afaceri”; la fel, ,,castig produs prin lucrari”, adica profit. Cuvantul e folosit de doua ori in cap. 16,16,19, cu privire la ,,castigul” obtinut de stapanii filipeni din delirurile slujnicei care era posedata. Meseriasii din Efes au starnit zarva din cauza ca profiturile lor dispareau. Poate ca Dimitrie insusi, cel mai inversunat dintre toti scandalagii, nu muncea direct, dar prin folosirea multor lucratori, obtinea o parte insemnata din castigurile lor. Intreaga plasticitate si simbolism al zeitei Artemis furniza o ocazie imbelsugata pentru iscusinta argintarilor.