19:21 Dupa ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel si-a pus de gand sa se duca la Ierusalim, trecand prin Macedonia si Ahaia. Dupa ce voi merge acolo, isi zicea el, trebuie sa vad si Roma.
Dupa ce s-au petrecut aceste lucruri. Fusese la Efes o mare recolta de suflete care intrasera in biserica. Prin intamplari impresionante, Dumnezeu Se amestecase in activitatile bisericii si ale cetatii. Cei care ,,crezusera” trecusera printr-o reforma. Avusese loc o spectaculoasa nimicire a uneltelor celui rau, atragand atentia intregii cetati. Lucrarea era acum bine intemeiata si Pavel a simtit ca putea parasi cetatea.
Si-a pus in gand. [A planuit in duh, KJV.] In limba greaca, expresia este ambigua, ea poate insemna propriul duh al lui Pavel sau poate insemna ca Pavel a fost inspirat de catre Duhul Sfant sa-si puna in gand, asa cum a facut (vezi cap. 17,16).
Prin Macedonia si Ahaia. Intaia epistola catre corinteni reda motivul gandului lui Pavel. Avusesera loc comunicari mai mult sau mai putin frecvente cu bisericile Macedoniei si Ahaiei, in decursul anilor petrecuti de Pavel la Efes, si el avea motiv de ingrijorare. Fusese necesar ca el sa scrie corintenilor o scrisoare care nu mai exista, avertizandu-i impotriva pacatului josnic al desfraului printre ei (1 Corinteni 5,9-11). Membrii casei lui Cloe adusesera vestea de schisme; mai erau vesti de grava dezordine si de lipsa de disciplina bisericeasca si chiar adulter incestuos (1 Corinteni 1,11 5,1; 11,18-22). Lucrurile acestea aveau nevoie de atentia personala a lui Pavel. De asemenea voia sa viziteze Ierusalimul din nou, pentru a aduce contributiile bisericilor dintre neamuri, credinciosilor crestini iudei aflati in nevoie, din Palestina (vezi 1 Corinteni 16,1; 2 Corinteni 8,1-4).
Sa se duca la Ierusalim. Pentru a duce contributiile amintite mai sus. Pavel vorbise despre ,,fiarele din Efes” (1 Corinteni 15,32), despre ,,o usa mare si larga” care i se deschisese in Efes (1 Corinteni 6,9). Grelele tulburari prin care trecuse in cetatea aceasta erau fara indoiala atat usi ale ocaziei, cat si de amenintari cu moartea pentru Pavel. Acum putea sa plece, sa cerceteze bisericile din Grecia si apoi sa se duca la Ierusalim.
Sa vad si Roma. Aceasta este prima dorinta exprimata a lui Pavel de a merge la Roma. Planuita lui vizita la Roma (vezi Romani 1,13; 15.23) arata ca el intretinuse dorinta aceasta de ani de zile, poate din timpul cand i se spusese ca urma sa fie apostolul Neamurilor (Fapte 22,23). Dorinta sa de a ajunge in capitala imperiului era fara indoiala intarita si de faptul ca avea un mare numar de prieteni la Roma, pe care ii cunoscuse prin alte parti (Romani 16,1-15). Lucrarea lui Pavel nu i se va fi parut deplina pana nu va fi dus marturia sa in marele centru al imperiului. Dar pana aici, nadejdile acestea fusesera neimplinite, asa ca declara cand era pe punctul de a parasi Efesul ca planuia precis sa mearga la Roma, cum si in Spania (Romani 15,28).