19:19 Si unii din cei ce facusera vrajitorii, si-au adus cartile, si le-au ars, inaintea tuturor: pretul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginti.
Unii din cei ce. [Multi din ei, KJV.] Propozitia spune literal ,,Multi din cei care practicasera lucruri de prisos”, intelegand arte superstitioase, magice. Artele acestea erau aproape o specialitate in Efeseni Magii si astrologii erau acolo in mare numar, faceau un negot prosper cu farmece, carti de ghicit si reguli de interpretare a viselor. Asa numitele ,,vraji efesene” sau ,,Scrieri efesene” (Ephesian grammata) erau mici fasii de pergament, pastrate in pungi de matase si pe aceste fasii erau scrise cuvinte arhaice, cu inteles obscur. Clement din Alexandria face liste din cuvintele acestea (Stromata v. 8) si in ciuda faptului ca erau atat de intunecate, incat sfideaza analiza lingvistica, el le interpreteaza ca insemnand intuneric si lumina, pamantul si anul, soarele si adevarul. Fara indoiala ele reprezentau o supravietuire a vechiului cult frigian al naturii, care antedata pe zeita greaca Artemis si care mai tarziu s-a combinat cu superstitii imprumutate din alte religii.
Si-au adus cartile. Lucrul acesta trebuie sa insemne adunarea laolalta a hartiilor pe care fusesera scrise vrajile si descantecele, ,,scrierile efesene” si cartile lucrate ca tractate despre aceste ,,arte” oculte. Se presupune ca unele din ,,scrierile” acestea erau de o mare vechime, mergand in trecut pana in zilele lui Moise. Probabil au fost aduse si farmece sau amulete.
Le-au ars. Pare sa fie o legatura intre aceasta ardere si vindecarile savarsite prin Pavel, care au fost urmate de biruirea pretinsilor exorcisti de catre demon (vezi v. 12,16). Cei care ,,crezusera” si-au dat bine seama ca puterea crestinismului era superioara ,,artelor curioase” [,,vrajitoriilor”]. Farmecele, numele mistice, formulele si ,,scrisorile” erau demascate ca niste vorbe goale. Drept urmare, descantecele scrise si tractatele care le contineau au fost arse. Forma verbului in greceste poate lasa a se intelege fie ardere continua, timp de cateva ore, cand carte dupa carte a fost aruncata in foc, sau serii repetate de ardere. O astfel de demonstratie trebuie sa fi atras multa luare aminte.
Pretul lor s-a socotit. Sacrificiul facut de credinciosi consta nu numai din costul cartilor, care este aratat de Luca, dar si din pierderea venitului cu putinta, pe care l-ar fi putut avea din practicarea ,,artelor curioase” [,,vrajitoriei”].
Cincizeci de mii de arginti. Intrucat aceasta ardere dramatica de carti, socotita de multi a fi valoroasa, a avut loc in mijlocul populatiei grecesti, e probabil ca Luca sa se fi gandit la drahme ca fiind ,,arginti”. Daca lucrurile stau asa, 50.000 din aceste piese ar valora ceva peste 5000 de dolari. Intrucat, insa, drahma era aproape echivalentul salariului pe o zi pe vremea aceea, se va vedea ca valoarea curenta pe atunci la cumparare era mult mai mare decat aceea sugerata de cifra echivalenta in dolari. Unele dintre carti fara indoiala ar fi adus un pret mai mare daca ar fi fost oferite spre vanzare. Vezi Vol. V, p. 49.