English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Faptele Apostolilor

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

Faptele Apostolilor, 19


19:1 Pe cand era Apolo in Corint, Pavel, dupa ce a trecut prin tinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a intalnit pe cativa ucenici,

Pe cand era Apolo in Corint. Paranteza privitoare la Apolo fiind incheiata, relatarea se intoarce acum la Pavel. Apolo a gasit in Corint un centru foarte prielnic pentru lucrarea sa in Ahaia si pare sa fi facut din el sediul sau pentru vremea aceea. La acest punct de raspantie, Pavel merge spre vest (cap. 18,23), strabatand Asia Mica spre Efes.

Tinuturile de sus. [Coastele de sus, KJV.] Sau ,,tinuturile de sus” ale unei arii mai mari (vezi cap. 213,50). Acestea se gaseau mai departe in interior. Calatoria a fost probabil prin Licaonia, Galatia si Frigia pe care el le vizitase mai inainte.

A ajuns la Efeseni Vizita aceasta a fost ca implinire a fagaduintei facute de el cand parasise orasul mai inainte (cap. 18,21).

Cativa ucenici. Ei sunt numiti ,,ucenici” deoarece, ca si Apolo, ajunsesera sa cunoasca unele lucruri cu privire la Isus, pe temeiul carora ei fusesera atrasi ca sa asculte prezentarile lui Pavel care putea sa-i invete mai mult.



19:2 si le-a zis: Ati primit voi Duhul Sfant cand ati crezut? Ei i-au raspuns: Nici n-am auzit macar ca a fost dat un Duh Sfant.

Cand ati crezut. [De vreme ce ati crezut, KJV.] Sau ,,intrucat ati crezut. Adica sau cand ati crezut sau intrucat ati crezut. Pavel s-a adresat oamenilor ca unor credinciosi. Intrucat sosise de curand, el nu cunostea trecutul tuturor celor care aratau a fi printre membrii adunarii. Dar probabil Pavel si-a dat seama ca oamenilor acestora le lipseau darurile spirituale si poate pacea, bucuria si stralucirea care se dadeau pe fata la aceia adusi deplin in solia Evangheliei.

Ca este Duh sfant. [Ca ar fi un Duh Sfant, KJV.] Pozitia acestor ucenici e atat de asemanatoare cu aceea a lui Apolo, cand a sosit la Efes, incat e rational de a crede ca ei erau convertiti de predica lui. Ei trebuie, natural, sa fi cunoscut Duhul Sfant ca un nume in VT si in invatatura lui Ioan Botezatorul (Matei3,11), dar dincolo de aceasta, ei pareau sa fie in ignoranta cu privire la natura Duhului. Ei primisera botezul ca un semn de pocainta si, fara indoiala, traiau o viata cinstita, dar nu intrasera in experienta ,,neprihanirii, pacii si bucuriei” pe care le puteau avea ,,in Duhul Sfant” (Romani 14,15). Este evident ca ei erau discipoli iudei si nu descendenti dintre neamuri.



19:3 Dar cu ce botez ati fost botezati? le-a zis el. Si ei au raspuns: Cu botezul lui Ioan.

Cu ce? [Spre ce?, KJV; In ce?, Nitz.] Mai degraba ,,In ce?” (vezi cap. 2,41; 8,38). Expresia NT este ,,a boteza in” sau ,,a primi prin botez”, pentru a surprinde unirea stransa cu Domnul in care oamenii sunt adusi de actul simbolic al botezului prin scufundare. Raspunsurile oamenilor pana aici aratasera o instruire incompleta, care era mai pe jos de cea ce primeau candidatii la botez de obicei, cum si o experienta spirituala incompleta, corespunzatoare cu lipsa lor de cunostinte. Ei fara indoiala nu-si dadeau seama de propria lor lipsa si probabil se considerau pe deplin calificati de a apartine adunarii credinciosilor.

Cu botezul lui Ioan. [Spre botezul lui Ioan, KJV.] Mai degraba ,,primiti prin botezul lui Ioan”. Botezul s-ar fi putut sa fie facut de Apolo, savarsit inainte ca el sa fi avut invatatura mai deplina de la Acuila si Priscila sau de la altcineva ca el. Cu exceptia v. 4, aceasta este ultima referire din NT la Ioan Botezatorul.



19:4 Atunci Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocaintei, si spunea norodului sa creada in Cel ce venea dupa el, adica in Isus.

Botezul pocaintei. Pavel a rezumat ceea ce invatase Ioan – botezul pocaintei si credinta in Acela care urma sa vina – dar acesti ucenici efeseni nu stiau nimic cu privire la botezul Duhului si la darurile Duhului, si mai nimic cu privire la doctrinele credintei in Hristos.



19:5 Cand au auzit ei aceste vorbe, au fost botezati in Numele Domnului Isus.

Cand au auzit ei aceste vorbe. ,,Aceste vorbe” e adaugat de traducatori si probabil ar trebui sa fie omise. Ceea ce au auzit acesti convertiti, fara indoiala, n-a fost numai afirmatia ca Isus era Mesia, ci argumentele, cu texte din VT, prin care Pavel dovedea ca lucrul acesta era adevarat, aratand ca in El se implinea VT. Desi descrierea de aici este scurta, convingerea lor n-a fost in mod necesar brusca sau fara instruire deplina.

In numele. In ce priveste insemnatatea ,,numelui”, vezi cap. 3,16; 4,12. Aici e un exemplu de persoane rebotezate la primirea unui adevar vital, nou pentru ei. Dar aceasta nu constituie o justificare pentru rebotezari frecvente. Rebotezarile ar trebui sa fie rareori administrate. Curatirea de pacate care apare in viata crestinului, in umblarea lui de toate zilele, intr-o lume pacatoasa este procurata de harul iertator al lui Dumnezeu prin Hristos (1 Ioan 1,9; 2,1.2) si dovedita prin randuiala spalarii picioarelor, care simbolizeaza o spalare de pacate (Ioan 13,4-10). Cand cineva a fost botezat in Hristos, rebotezarea se cere numai daca a avut loc o apostazie precisa de la doctrinele si normele pe care le cere comuniunea cu Hristos. Exceptii de la aceasta regula generala ar fi cazuri ca acela descris aici. Botezarea in numele lui Hristos este o garantie de intrare in legamantul mantuirii si se intentioneaza sa fie o experienta permanenta si dainuitoare.



19:6 Cand si-a pus Pavel mainile peste ei, Duhul Sfant S-a pogorat peste ei, si vorbeau in alte limbi, si proroceau.

Si-a pus Pavel mainile. Vezi cap. 6,6.

Duhul Sfant S-a pogorat. [Duhul Sfant a venit, KJV.] Aceasta este o experienta de care s-au impartasit toti aceia al caror botez e relatat in cartea Faptelor. Duhul a venit in cazul acesta ca masura de prevedere pentru marea lucrare care avea sa schimbe Efesul dintr-o cetate devotata zeitei Artemis (Diana), intr-un loc suficient castigat la Hristos, pentru a deveni un centru de viata crestina pentru intreaga acea arie si aceasta pentru cateva secole urmatoare.

Vorbeau in limbi. [Vorbeau cu limbi, KJV.] Mai degraba, ,,au inceput a vorbi in limbi.” Aceasta era o revarsare ca la Ziua Cincizecimii. Dupa cum la Ierusalim, darul si-a facut efectul asupra iudeilor adunati la sarbatoare, din fiecare parte a imperiului, tot asa acum, Duhul dat in acest centru de activitate al neamurilor, urma sa aiba un efect similar, pentru ca uimirea oamenilor din cauza unei astfel de puteri sa poata atrage atentia la solie si sa castige convertiti la Hristos. ,,In felul acesta, ei au fost calificati sa lucreze ca misionari in Efes si in vecinatatea lui si, de asemenea, pentru a merge sa proclame Evanghelia in Asia Mica.” (EGW, RH, 31 august 1911).

Prooroceau. Mai degraba ,,au inceput sa prooroceasca”. Aceasta inseamna o prezentare mai convingatoare a Evangheliei, introducand o expunere a profetiei VT si o mai mare putere de a predica. Prezicerea de evenimente viitoare urma sa fi de putin ajutor pentru cauza lui Hristos la data aceea si nu in mod necesar inteleasa din cuvantul acesta.



19:7 Erau cam doisprezece barbati de toti.

Erau cu totii cam doisprezece. Naratiunea lasa a se intelege ca acesti doisprezece alcatuiau o grupa, poate luand impreuna parte la serviciile de cult ale bisericii, dar pana la data aceasta neimpartasindu-se deplin de viata ei.



19:8 In urma, Pavel a intrat in sinagoga, unde vorbea cu indrazneala. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Imparatia lui Dumnezeu, si cauta sa induplece pe cei ce-l ascultau.

In sinagoga. Potrivit cu deprinderea apostolica (vezi cap. 9,20). Vizitele acestea erau mai ales in zilele de Sabat, in primul rand datorita faptului ca Pavel era un pazitor al Sabatului (vezi cap. 13,14; 16,13) si iarasi, pentru ca Pavel lucra cu mainile lui, in timpul saptamanii (Fapte 18,3; 20,34; 1 Tesaloniceni 2,9; 2 Tesaloniceni 3,8) si pentru ca Sabatele prezentau cea mai buna ocazie pentru a stabili contacte cu iudeii.

Vorbea cu indrazneala. Vezi cap. 9,27.

Timp de trei luni. Aceste putine cuvinte cuprind raportul unei perioade de munca grea. Fara indoiala ca munca zilnica de facator de corturi a mers mai departe pentru Pavel, ca si mai inainte (cf. cap. 23,34), in timp ce in zilele de Sabat, cel putin el se gasea in sinagoga, predicand ca Isus este Hristosul si prezentand natura lucrarii Lui si legile eterne ale imparatiei Sale.

A vorbit. [Disputand, KJV.] Mai degraba, ,,rationand”, ca in cap. 17,2; 18,4.19; vezi cap. 20,7.

Imparatia lui Dumnezeu. Vezi cap. 1,6.

Sa induplece. [Convingand, KJV.] Sau ,,incercand sa convinga”.



19:9 Dar, fiindca unii ramaneau impietriti si necredinciosi, si vorbeau de rau Calea Domnului inaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despartit pe ucenici de ei, si a invatat in fiecare zi pe norod in scoala unuia numit Tiran.

Unii ramaneau impietriti si necredinciosi. [Diferiti erau impietriti si nu credeau, KJV.] Sau ,,unii se impietreau si se faceau neascultatori”. Vezi cap. 14,2.

Vorbeau de rau Calea Domnului. [Vorbeau de rau calea aceea, KJV.] Adica despre crestini si crestinism. Iudeii necredinciosi s-au purtat la Efes, ca si semenii lor de la Tesalonic. Probabil si-au manifestat ura fata de Pavel, incercand sa ridice pe cei dintre neamuri impotriva lui. Oamenii din clasele de mai jos erau intotdeauna gata de scandal.

A plecat. Adica a incetat de a lua parte la serviciile publice ale sinagogii.

A despartit pe ucenici. Adica, partea crestina a adunarii din sinagoga a fost retrasa, impreuna cu oricare iudeu care ajunsese sa fie interesat de invatatura lui. Aceasta este cea dintai ocazie relatata cand un grup intreg de credinciosi crestini a rupt legatura cu sinagoga iudaica. Procesul retragerii trebuie sa fi fost accelerat in cursul perioadei razboaielor iudaice, anii 68-135 d.Hr., cand era nu numai neconfortabil, dar in unele cazuri, chiar primejdios, de a fi asociat cu iudeii (vezi Vol. V, p. 80).

A invatat. [Disputand, KJV.] Se pot cita oarecare dovezi textuale (cf. p. 10) pentru exprimarea deosebita, ,,disputand zilnic in scoala unuia Tiran, de la ora a cincea pana la a zecea.” Invatatii sunt in dezacord asupra faptului daca exprimarea aceasta trebuie considerata originara. Daca da, ea sugereaza gandul interesant ca, intrucat perioada de la ora a cincea la a zecea (cam 11

a.m. – 4 p.m.) e vremea de siesta in tarile rasaritene, Pavel va fi folosit cladirea aceasta pentru invatatura sa, in cursul ,,orelor libere”, cand scoala lui Tiran n-ar fi fost in functiune.

In fiecare zi. Cat de des invatase Pavel in sinagoga, in cursul primelor sale trei luni la Efes, nu se poate sti, desi fara indoiala a fost acolo in fiecare Sabat si poate si mai des. Acum, cel putin, a inceput un program intens de evanghelizare publica, careia ii devota cel putin o parte din fiecare zi. Presupus, el continua in acelasi timp sa-si castige existenta (vezi v. 8).

Scoala. Gr. schole. Cuvantul acesta are o istorie interesanta. Originar insemna ,,ragaz”, ,,timp liber”, apoi a fost aplicat la timpul liber ca fiind consacrat discutiei savante si studiului, apoi, ca aici, locului in care era urmat studiul. In cele din urma a devenit un termen colectiv pentru urmasii unui anumit invatator, ca ,,scoala lui Zeno”. In versetul acesta, el indica probabil o sala de conferinte care, ca proprietate particulara a detinatorului, a fost pusa la dispozitie sau inchiriata apostolului.

Unuia numit Tiran. Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 10) omitand cuvantul ,,unuia” care sugereaza ca Tiran s-ar putea sa fi fost o persoana bine cunoscuta. Cu privire la acest om, nimic sigur nu se cunoaste in plus. S-ar fi putut ca el sa fi fost un invatator de filosofie sau retorica, dar daca lucrurile stau astfel, el nu putea sa fi fost pagan cu totul neconvertit. O asemenea persoana nu ar fi putut permite ca sala sa de clasa sa fie folosita de un invatator al unei religii noi, care era ridiculizata in anumite cercuri (vezi cap. 17,32).

Unii, deci, isi inchipuie ca acestia erau o scoala iudaica, o Beth-Hammidrash in care ascultatorii iudaici ai lui Pavel s-ar fi putut mai usor aduna. Ascultatorii evident erau parte iudei, parte greci. Fara indoiala erau destui iudei in Efes pentru a face necesare astfel de ,,scoli” pentru educatia lor si conducatorul unei astfel de scoli foarte probabil ar fi adoptat un nume neiudeu, pe langa cel iudeu al sau. Asa ca Tiran s-ar fi putut sa fie un iudeu.



19:10 Lucrul acesta a tinut doi ani, asa ca toti cei ce locuiau in Asia, Iudei si Greci, au auzit Cuvantul Domnului.

A tinut doi ani. Cand mai tarziu el a vorbit prezbiterilor efeseni la Milet, Pavel afirma ca el sfatuise biserica din Efes, timp de ,,trei ani” (cap. 20,31). Nu exista conflict intre aceste doua afirmatii. La cei doi ani mentionati aici trebuie adaugate cele trei luni din v. 8 si timpul care s-ar fi putut sa fi precedat invatatura sa in sinagoga (vezi AA 291).

Toti cei ce locuiau in Asia. In ce priveste ,,Asia”, vezi cap. 2,9. Evident, Efesul a devenit centrul activitatilor lui Pavel si de acolo, fara indoiala, a vizitat si orasele invecinate. Din aceasta cauza s-ar fi putut ca bisericile mentionate in Apocalipsa (cap. 2,3) sa-si fi datorat existenta lui Pavel, desi probabilitatea aceasta trebuie calificata de afirmarea ca unii nu vazusera fata lui Pavel (Coloseni 2,1; cf. la Fapte 18,23). Cresterea noii comunitatii crestine de la Efes care primea membrii atat dintre iudei, cat si dintre greci, a devenit un fapt evident. Numarul darurilor pentru Artemis si vanzarea de suveniruri scazusera in chip remarcabil. Luca lasa a se intelege ca ascultatorii atrasi de Pavel erau constituiti nu numai din locuitori stabiliti la Efes, dar si din cei care vizitau orasul si care duceau vesti despre predicator si solia lui in toate colturile tinutului. Filimon din Colose se poate sa fi fost unul dintre convertitii lui Pavel, din aceasta perioada (vezi Filipeni 19).



19:11 Si Dumnezeu facea minuni nemaipomenite prin mainile lui Pavel;

Facea. [Lucra, KJV.] Timpul verbului in versiunea greaca lasa a se intelege ca aceste manifestari ale puterii lui Dumnezeu erau continue in timpul petrecut de apostol la Efes. Aceasta nu a fost o manifestare spasmodica, rezultand din vreo cuvantare puternica, dar solitara.

Minuni nemaipomenite. [Minuni deosebite, KJV.] Literal, ,,[lucrari] puternice, nu[din cele] care au loc din intamplare”, adica nu din acelea de care cineva ar putea vedea in orice zi (cf. cele de la cap. 28,2). Substantivul grecesc folosit aici pentru ,,minuni” este dunamis (vezi Vol. V, p. 208). Dumnezeu facea lucrarile, Pavel era unealta.

Prin mainile. O reproducere literala a unui idiom ebraic, exprimand unealta (vezi cap. 5,12).



19:12 pana acolo ca peste cei bolnavi se puneau basmale sau sorturi, care fusesera atinse de trupul lui, si-i lasau bolile, si ieseau afara din ei duhurile rele.

De trupul lui. [De la trupul lui, KJV.] Propozitia poate spune, ,,batiste sau sorturi erau duse de la trupul lui, la bolnavi” (RSV). Cuvintele grecesti pentru ,,basmale” si ,,sorturi” sunt transliterari din latina. ,,Basmalele” (sudaria) erau folosite pentru a sterge sudoarea de pe fata; ,,sorturile” (semicinctia) erau sorturi scurte purtate de meseriasi. Ar parea oarecum ciudat ca, dupa ce a expus lucrarea a doi ani in cateva cuvinte, Luca sa staruie atat de pe larg asupra acestor amanunte. S-ar putea ca interesul lui ca medic sa-i fi atras in mod natural atentia la acte supranaturale de vindecare. Pare ca persoane sincere veneau la apostol pe cand lucra la meseria lui si el le oferea chiar batistele sau sorturile pe care el le folosea. Eficienta acestor mijloace de vindecare se poate compara cu aceea a atingerii hainei Domnului (vezi Marcu 5,27,28) si tina pe care El a folosit-o pentru vindecarea orbului (vezi Ioan 9,6). Sunt numai doua conditii universal cerute in faptele supranaturale de vindecare divina – puterea divina si credinta. Lucrurile materiale care pot face punte peste prapastia dintre puterea divina si credinta omeneasca sunt simple vehicule pentru exercitarea credintei.

Ii lasau bolile. [Bolile se duceau, KJV.] In cetatea Efes unde, asa cum arata acest capitol, exorcismul si feluri curioase de vrajitorie si descantece erau desfasurate inaintea privirii oamenilor, Dumnezeu pare sa fi facut vindecari miraculoase pentru a sta ca dovezi ale puterii credintei.



19:13 Niste exorcisti Iudei, care umblau din loc in loc, au incercat sa cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicand: Va jur pe Isus, pe care-L propovaduieste Pavel, sa iesiti afara!

Niste. [Oarecare, KJV.] Mai degraba ,,unii chiar”, ,,si unii”.

Exorcisti iudei, care umblau din loc in loc. [Vagabonzi iudei, exorcisti, KJV.] Sau ,,exorcisti iudei itineranti” (RSV). Impostori umblau din loc in loc, cautand sa traga foloase personale prin folosirea numelui lui Pavel si al lui Isus. Acesti iudei sustineau ca vindeca bolile prin farmece si vraji (vezi cap. 8,9; 13.6). Istoricul iudeu Josephus, scriind despre presupusa iscusinta a lui Solomon impotriva diavolilor si in ce priveste folosirea exorcismului, adauga, ,,Acest fel de vindecare are o foarte mare putere printre noi pana in timpul de fata.” (Antiquities, viii. 2. 5 [46]; ed. Loeb; vol. 5, p. 595).

Sa cheme... peste. [Sa numeasca peste, Nitz.] De la o data foarte timpurie, literatura traditionala a iudeilor punea mari rezultate pe seama rostirii numelui care nu poate fi spus Dumnezeirii. Ei pretindeau ca prin aceasta a ucis Moise pe egipteni si ca Elisei a adus distrugerea copiilor batjocoritori ,,prin numele lui Iehova”. E usor a intelege ca acesti ,,iudei vagabonzi”, vazand rezultatele folosirii de catre Pavel a numelui lui Isus, aveau sa incerce sa savarseasca vindecari prin acelasi nume (vezi cap. 3.16).

Va jur. [Va juram, KJV.] Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) exprimarea ,,va jur”. Lucrul acesta este fara indoiala corect, deoarece cuvintele erau rostite de persoana anumita care savarsea actul de exorcism.



19:14 Cei ce faceau lucrul acesta, erau sapte feciori ai lui Sceva, un preot Iudeu din cei mai de seama.

Cei ce faceau lucrul acesta. Cei sapte feciori ai lui Sceva adoptasera pentru exorcizarile lor, formula cuvintelor citate, formula care le-ar fi dat o aparenta respectabilitate.

Un preot iudeu din cei mai de seama. [Un iudeu si mai mare al preotilor, KJV.] Aceasta sugereaza ca el s-ar putea sa fi fost capetenia uneia dintre cele 24 de cete in care erau impartiti preotii (vezi Matei2,4; Luca 3,2). Daca asa stau lucrurile, e cu putinta ca omul acesta sa-si fi pierdut locul pentru vreo oarecare pricina, dar, venind la Efes, inca se mai numea preot din cei de seama, si asa e descris si de Luca.



19:15 Duhul cel rau le-a raspuns: Pe Isus Il cunosc, si pe Pavel il stiu; dar voi, cine sunteti?

Le-a raspuns. Exorcistii stateau fata in fata cu demonizatul, tot atat de furios si tot atat de tare ca si acela care Il intampinase pe Domnul, la Gadara (Marcu 5,3,4, cf. Matei8,28). Pe Isus il cunosc. Gr. ton Iesoun ginosco ,,pe Isus Il recunosc.” Ginosco, lasa a se intelege nu numai cunoasterea personala, dar si recunoasterea autoritatii. Pe Pavel il stiu. Gr. ton Paulon epistamai, ,,cunosc pe Pavel”. Epistamai poate lasa a se intelege o cunoastere familiara sau cunoasterea unui fapt.

Voi cine sunteti? [Cine sunteti voi?, KJV.] Literal, ,,dar voi, cine sunteti voi?”. Omul demonizat se identifica in felul acesta cu demonul (cf. Marcu 5,7-12). El era cuprins de infiorare la auzirea numelui de Isus, cand era rostit de un om ca Pavel, dar nu era infricosat de acesti aroganti.



19:16 Si omul, in care era duhul cel rau, a sarit asupra lor, i-a biruit pe amandoi, si i-a schingiuit in asa fel, ca au fugit goi si raniti din casa aceea.

A sarit asupra lor. Posesiunea demonica aici, ca si in cazul celui din Gadara, dadea victimei o putere mult mai mare decat normala. Impostorii au fugit cuprinsi de consternare inaintea furiei demonice a omului.

I-a biruit. Dovezile textuale atesta (cf. p. 10) exprimarea ,,i-a biruit pe amandoi”. Aceasta exprimare ar putea arata ca numai doi din cei sapte fii erau amestecati in cazul acesta. Totusi, exista dovezi din papirusuri ca acest cuvant grecesc pentru ,,amandoi” ar putea sa aiba sensul de ,,toti” (mai multi decat doi).

Goi. Faptul acesta nu ar lasa in mod necesar sa se inteleaga ca mai mult decat haina de deasupra sau mantaua a fost rupta de pe oameni, lasandu-i imbracati numai in tunicile lor scurte (vezi Matei5.40). Relatarea se opreste aici, daca scriitorul ar fi inventat lucruri extraordinare, el ar fi putut dezvolta istorisirea pana la o culminare cu vindecarea omului, prin interventia lui Pavel, dupa esecul fiilor lui Sceva. Dar raportul lui Luca se rezuma la fapte.



19:17 Lucrul acesta a fost cunoscut de toti Iudeii, de toti Grecii care locuiau in Efes, si i-a apucat frica pe toti: si Numele Domnului Isus era proslavit.

A fost cunoscut de toti. Literal, ,,a ajuns cunoscut”. Fara indoiala vestea cu privire la aceasta intamplare s-a raspandit repede. Fiii lui Sceva probabil nu au avut ce spune ei insisi cu privire la intamplare.

De toti iudeii, de toti grecii. [Iudei si greci, KJV.] Mai degraba, ,,atat de iudei, cat si de greci”.

Numele Domnului Isus era proslavit. Timpul verbului lasa a se intelege proslavire continua. Naratiunea arata ca numele lui Isus iesea cu mult in evidenta peste orice nume din formulele pe care le folosisera exorcistii. Era de asemenea evident ca era un lucru primejdios de a folosi numele in chip necugetat, fara credinta in ceea ce era implicat. Ca niciodata mai inainte, oamenii din Efes au respectat numele acela cand au fost martori la pedepsirea de care au avut parte cei ce l-au profanat.



19:18 Multi din cei ce crezusera, veneau sa marturiseasca si sa spuna ce facusera.

Multi din cei care crezusera, veneau sa marturiseasca. [Multi din cei ce crezusera, veneau si marturiseau, KJV.] Sau ,,Multi din cei care crezusera, au inceput sa vina, marturisind.” Ca la v. 2, verbul ,,crezusera” e folosit probabil pentru intregul proces de convertire, cuprinzand si botezul (cf.

v. 3). Credinciosii acestia facusera o marturisire, dar era lamurit o experienta nedesavarsita aceea in care ei venisera. Acum se faceau marturisiri de fapte rele, poate, in unele cazuri, in legatura cu practicile oculte in care crezusera dupa ce fusesera botezati. Sub conducerea Duhului, biserica a trecut printr-o experienta de cercetare profunda a inimii. Nu e clar daca marturisirile erau facute in particular, lui Pavel si celorlalti invatatori, sau public, in prezenta adunarii. Ultima e cea mai probabila, chiar asa cum era adevarat cu privire la marturisirile facute lui Ioan Botezatorul (vezi Matei 3,6). Ei vazusera ce putea face cel rau, in cazul folosirii cu usuratate a numelui Isus si se intrebau daca nu cumva foloseau rau numele, numindu-se pe ei insisi crestini. Ei isi dadeau seama ca trebuie sa intampine pe Hristos ca Judecator al tuturor. Constiinta lor era trezita la o intensa activitate. Ei isi marturiseau pacatele, prin aceasta venind sub prevederea induratoare a iertarii si mijlocirii lui Hristos (1 Ioan 1,9; 2.1). Vezi AA 288.



19:19 Si unii din cei ce facusera vrajitorii, si-au adus cartile, si le-au ars, inaintea tuturor: pretul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginti.

Unii din cei ce. [Multi din ei, KJV.] Propozitia spune literal ,,Multi din cei care practicasera lucruri de prisos”, intelegand arte superstitioase, magice. Artele acestea erau aproape o specialitate in Efeseni Magii si astrologii erau acolo in mare numar, faceau un negot prosper cu farmece, carti de ghicit si reguli de interpretare a viselor. Asa numitele ,,vraji efesene” sau ,,Scrieri efesene” (Ephesian grammata) erau mici fasii de pergament, pastrate in pungi de matase si pe aceste fasii erau scrise cuvinte arhaice, cu inteles obscur. Clement din Alexandria face liste din cuvintele acestea (Stromata v. 8) si in ciuda faptului ca erau atat de intunecate, incat sfideaza analiza lingvistica, el le interpreteaza ca insemnand intuneric si lumina, pamantul si anul, soarele si adevarul. Fara indoiala ele reprezentau o supravietuire a vechiului cult frigian al naturii, care antedata pe zeita greaca Artemis si care mai tarziu s-a combinat cu superstitii imprumutate din alte religii.

Si-au adus cartile. Lucrul acesta trebuie sa insemne adunarea laolalta a hartiilor pe care fusesera scrise vrajile si descantecele, ,,scrierile efesene” si cartile lucrate ca tractate despre aceste ,,arte” oculte. Se presupune ca unele din ,,scrierile” acestea erau de o mare vechime, mergand in trecut pana in zilele lui Moise. Probabil au fost aduse si farmece sau amulete.

Le-au ars. Pare sa fie o legatura intre aceasta ardere si vindecarile savarsite prin Pavel, care au fost urmate de biruirea pretinsilor exorcisti de catre demon (vezi v. 12,16). Cei care ,,crezusera” si-au dat bine seama ca puterea crestinismului era superioara ,,artelor curioase” [,,vrajitoriilor”]. Farmecele, numele mistice, formulele si ,,scrisorile” erau demascate ca niste vorbe goale. Drept urmare, descantecele scrise si tractatele care le contineau au fost arse. Forma verbului in greceste poate lasa a se intelege fie ardere continua, timp de cateva ore, cand carte dupa carte a fost aruncata in foc, sau serii repetate de ardere. O astfel de demonstratie trebuie sa fi atras multa luare aminte.

Pretul lor s-a socotit. Sacrificiul facut de credinciosi consta nu numai din costul cartilor, care este aratat de Luca, dar si din pierderea venitului cu putinta, pe care l-ar fi putut avea din practicarea ,,artelor curioase” [,,vrajitoriei”].

Cincizeci de mii de arginti. Intrucat aceasta ardere dramatica de carti, socotita de multi a fi valoroasa, a avut loc in mijlocul populatiei grecesti, e probabil ca Luca sa se fi gandit la drahme ca fiind ,,arginti”. Daca lucrurile stau asa, 50.000 din aceste piese ar valora ceva peste 5000 de dolari. Intrucat, insa, drahma era aproape echivalentul salariului pe o zi pe vremea aceea, se va vedea ca valoarea curenta pe atunci la cumparare era mult mai mare decat aceea sugerata de cifra echivalenta in dolari. Unele dintre carti fara indoiala ar fi adus un pret mai mare daca ar fi fost oferite spre vanzare. Vezi Vol. V, p. 49.



19:20 Cu atata putere se raspandea si se intarea Cuvantul Domnului.

Cu atata putere se raspandea. [Puternic creste, KJV.] Literal, ,,Puternic, Cuvantul Domnului tot crestea.” ,,Puternic” poate fi inteles ca ,,avand forta si tarie coplesitoare, careia nimic nu-i putea sta impotriva.”

Se intarea Cuvantul Domnului. [Biruia, KJV.] Sau ,,continua sa se intareasca”.



19:21 Dupa ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel si-a pus de gand sa se duca la Ierusalim, trecand prin Macedonia si Ahaia. Dupa ce voi merge acolo, isi zicea el, trebuie sa vad si Roma.

Dupa ce s-au petrecut aceste lucruri. Fusese la Efes o mare recolta de suflete care intrasera in biserica. Prin intamplari impresionante, Dumnezeu Se amestecase in activitatile bisericii si ale cetatii. Cei care ,,crezusera” trecusera printr-o reforma. Avusese loc o spectaculoasa nimicire a uneltelor celui rau, atragand atentia intregii cetati. Lucrarea era acum bine intemeiata si Pavel a simtit ca putea parasi cetatea.

Si-a pus in gand. [A planuit in duh, KJV.] In limba greaca, expresia este ambigua, ea poate insemna propriul duh al lui Pavel sau poate insemna ca Pavel a fost inspirat de catre Duhul Sfant sa-si puna in gand, asa cum a facut (vezi cap. 17,16).

Prin Macedonia si Ahaia. Intaia epistola catre corinteni reda motivul gandului lui Pavel. Avusesera loc comunicari mai mult sau mai putin frecvente cu bisericile Macedoniei si Ahaiei, in decursul anilor petrecuti de Pavel la Efes, si el avea motiv de ingrijorare. Fusese necesar ca el sa scrie corintenilor o scrisoare care nu mai exista, avertizandu-i impotriva pacatului josnic al desfraului printre ei (1 Corinteni 5,9-11). Membrii casei lui Cloe adusesera vestea de schisme; mai erau vesti de grava dezordine si de lipsa de disciplina bisericeasca si chiar adulter incestuos (1 Corinteni 1,11 5,1; 11,18-22). Lucrurile acestea aveau nevoie de atentia personala a lui Pavel. De asemenea voia sa viziteze Ierusalimul din nou, pentru a aduce contributiile bisericilor dintre neamuri, credinciosilor crestini iudei aflati in nevoie, din Palestina (vezi 1 Corinteni 16,1; 2 Corinteni 8,1-4).

Sa se duca la Ierusalim. Pentru a duce contributiile amintite mai sus. Pavel vorbise despre ,,fiarele din Efes” (1 Corinteni 15,32), despre ,,o usa mare si larga” care i se deschisese in Efes (1 Corinteni 6,9). Grelele tulburari prin care trecuse in cetatea aceasta erau fara indoiala atat usi ale ocaziei, cat si de amenintari cu moartea pentru Pavel. Acum putea sa plece, sa cerceteze bisericile din Grecia si apoi sa se duca la Ierusalim.

Sa vad si Roma. Aceasta este prima dorinta exprimata a lui Pavel de a merge la Roma. Planuita lui vizita la Roma (vezi Romani 1,13; 15.23) arata ca el intretinuse dorinta aceasta de ani de zile, poate din timpul cand i se spusese ca urma sa fie apostolul Neamurilor (Fapte 22,23). Dorinta sa de a ajunge in capitala imperiului era fara indoiala intarita si de faptul ca avea un mare numar de prieteni la Roma, pe care ii cunoscuse prin alte parti (Romani 16,1-15). Lucrarea lui Pavel nu i se va fi parut deplina pana nu va fi dus marturia sa in marele centru al imperiului. Dar pana aici, nadejdile acestea fusesera neimplinite, asa ca declara cand era pe punctul de a parasi Efesul ca planuia precis sa mearga la Roma, cum si in Spania (Romani 15,28).



19:22 A trimis in Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei si Erast, iar el a mai ramas catava vreme in Asia.

A trimis in Macedonia. Fara indoiala pentru ca darurile sa fie adunate in biserici, sa fie pregatite si pentru ca, asa cum scria corintenilor, sa nu fie nevoie de colectare cand el insusi va fi venit (1 Corinteni 16.2).

Ajutoarele. [Cei care-i slujeau, KJV.] 1 Corinteni 16,1; 2 Corinteni 8,1-4).

Gr. diakoneo, ,,a sluji”, ,,a servi”. De la verbul acesta e derivat substantivul tradus ,,diacon”. Vezi p. 25.

Timotei. Informatia cu privire la Timotei este procurata in 1 Corinteni 4,17. El a fost trimis mai inainte pentru a avertiza si a sfatui pe credinciosi si, in felul acesta, sa crute pe Pavel insusi de a fi nevoit sa fie necuvenit de sever cand avea sa viziteze Corintul. Pavel indemna pe credinciosii corinteni sa primeasca pe Timotei cu respect (1 Corinteni 16,10). El a fost instruit sa revina la Pavel

(v. 11) si asa Timotei a fost cu apostolul cand a scris a doua scrisoare catre corinteni (2 Corinteni 1,1).

Erast. A fost gasit la Corint un bloc de pavaj datand de pe la mijlocul sec. I d.Hr., si purtand inscriptia, ,,Erast, ca raspuns la slujba lui de edil, a pus pavajul pe propria sa cheltuiala”. Invatatii, in general, identifica pe acest Erast cu acela mentionat aici (vezi Romani 16,23; cf. 2 Timotei 4,20).



19:23 Pe vremea aceea, s-a facut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului.

O mare tulburare. [Nu putina zarva, KJV.] O forma negativa pentru accentuare.

Cu privire la Calea Domnului. [Cu privire la calea aceea, KJV.] Literal, ,,calea”, dar articolul grec are adesea forta demonstrativa. Vezi cap. 9,2.



19:24 Un argintar, numit Dimitrie, facea temple de argint de ale Dianei, si aducea lucratorilor sai nu putin castig cu ele.

Dimitrie. Omul acesta nu este altfel cunoscut. Numele era obisnuit la greci.

Temple. [Temple mici, Nitz.] Gr. naoi (singular, naos; vezi Matei 4,5). Cuvantul acesta, de obicei tradus ,,templu”, se refera totdeauna la sanctuarul launtric, unde se presupunea ca salasluieste prezenta divina si aici trebuie in acord cu aceasta, sa insemne sanctuarul launtric, continand statuia zeitei. Micile reprezentari de argint (sau terra-cotta) ale templului probabil contineau o statuie miniaturala a zeitei. Modelele acestea puteau fi asezate intr-o casa sau purtate ca o amuleta.

Dianei. Gr. Artemis. Pare sa nu fi fost un motiv intemeiat pentru traducatorii KJV sa foloseasca aici, numele roman al zeitei Diana, care era identificata numai aproximativ cu zeita efeseana, in locul numelui care apare in textul grecesc. Din timpuri stravechi, cultul zeitei Artemis, originar, un cult asiatic, se concentrase la Efeseni Cand grecii si-au stabilit colonii in Asia Mica, au gasit forma aceasta de religie deja acolo si, din oarecare asemanari pe care le-au descoperit in cult, au dat divinitatii asiatice numele zeitei grecesti Artemis.

Al patrulea templu al zeitei Artemis isi datoreaza o mare parte din maretie, lui Croesus. Se spune ca a fost incendiat in noaptea nasterii lui Alexandru cel Mare, in anul 356 i.Hr., de Heratostratus, care a fost manat de o dorinta nebuna de a-si asigura o nemurire de renume sau mai degraba de notorietate, prin actul acesta. Pe vremea lui Alexandru cel Mare, templul a fost rezidit, mult mai impunator ca mai inainte, si a ajuns sa fie considerat una din cele sapte minuni ale lumii. Porticurile lui erau impodobite cu picturi si sculpturi executate de marii maestri ai artei grecesti.

Avea un corp de preoti, preotese si de copii asistenti. Copiilor folositi la serviciul templului li se dadea o educatie, iar preotii si preotesele erau pensionati la varsta de 60 de ani (cf. 1 Timotei 5,9). O categorie de preoti, cunoscuti ca theologoi, aveau sarcina de a interpreta misterele cultului.

Contributii bogate erau acordate pentru intretinerea templului, ai carui facatori de bine primeau cele mai mari onoruri pe care le putea acorda cetatea. Peregrini din toate partile lumii veneau sa se inchine si cumparau amintiri facute din argint, bronz sau lut. Acestea reprezentau sanctuarul si chipul Dianei, care era in interior.

Partea superioara a chipului Dianei era aceea a unei figuri femeiesti cu multe mamele. De la mijloc in jos era simplu o coloana patrata ornamentata cu simboluri misterioase, intre care albine, spice de grau, curios amestecate. Fusese sapata in lemn si acum era innegrita de vreme. E o reproducere a acestei figuri in Muzeul Vatican, care seamana mult cu un idol curios oriental. Probabil tocmai uratenia ei era secretul presupusei ei puteri.

Prima lovitura reala pe care idolatria a primit-o la Efes, pentru sute de ani, a fost aceea data de Pavel, in cursul ramanerii lui in cetate. Destul de curios, urmatoarea a venit de la bolnavul mintal, Nero, care a jefuit templul zeitei Artemis, asa cum jefuise si altele in Grecia si Asia (Tacit, Annals, xv. 45), pentru a-si impodobi casa de aur din Roma, cu comorile lor de arta. Traian, mai tarziu, a trimis portile lui bogat sculptate ca dar, unui templu din Bizant, locul unde mai tarziu a fost ridicata cetatea Constantinopol.

Pe masura ce crestinismul inainta, cultul zeitei Artemis da inapoi si nu dupa multa vreme altarele ei au fost parasite in cea mai mare masura. Cand gotii au devastat Asia Mica pe la anul 262 d.Hr., au jefuit templul Dianei si nimicirea lui a fost completata dupa sute de ani, de catre turci. Cand imperiul a devenit crestin, templul din Efes, ca si cel din Delphi, au procurat materiale pentru Biserica Sf. Sofia, inaltata de Justinian, la Constantinopol, in cinstea Sfintei Intelepciuni. De la invazia turca, biserica a servit ca moschee. Acum e muzeu. Cetatea Efes a cazut intr-o asa stare de ruina, incat locul templului a fost nesigur pana in secolul trecut. De atunci, sapaturile au dat la iveala locul templului si au adus la lumina multe inscriptii in legatura cu el.

Castig. Gr. ergasia, ,,lucru”, ,,afaceri”; la fel, ,,castig produs prin lucrari”, adica profit. Cuvantul e folosit de doua ori in cap. 16,16,19, cu privire la ,,castigul” obtinut de stapanii filipeni din delirurile slujnicei care era posedata. Meseriasii din Efes au starnit zarva din cauza ca profiturile lor dispareau. Poate ca Dimitrie insusi, cel mai inversunat dintre toti scandalagii, nu muncea direct, dar prin folosirea multor lucratori, obtinea o parte insemnata din castigurile lor. Intreaga plasticitate si simbolism al zeitei Artemis furniza o ocazie imbelsugata pentru iscusinta argintarilor.



19:25 I-a adunat la un loc, impreuna cu cei de aceeasi meserie, si le-a zis: Oamenilor, stiti ca bogatia noastra atarna de meseria aceasta;

Adunat. [Chemat, KJV.] Mai degraba, ,,adunat”. Meseria lui Dimitrie era sculptarea si gravarea acestor temple, cum e aratat de cuvantul tradus ,,argintar”. Dar inainte ca lucrarea sa ajunga la stadiul acesta superior, materialul trebuia sa treaca prin multe maini in pregatire, pana la meseriasul iscusit care savarsea ultimele lucrari finale de impodobire si lustruire. Toti erau atinsi de pierderea locurilor de munca ce-i ameninta.

Oamenilor. [Domnilor, KJV; Barbati, Nitz.] Literal, ,,oamenilor”.

Din acest castig. [Din aceasta meserie, KJV; Din acest lucru, Nitz.] Cuvantul tradus aici ,,meserie”, este acelasi cu acela tradus ,,castig”, in v. 24 si in ambele locuri poate sa insemne ,,treburi”, ,,afaceri”. Cu o simplitate aproape naiva, cuvintele lui Dimitrie dau la iveala faptul ca religia adesea ameninta interesele economice investite si ca poate sa aiba ca rezultat, persecutia. Situatia aceasta a sporit mult dificultatile sub care aveau sa lucreze evanghelistii crestini. Fiecare cetate isi avea templele si preotii, oracolele si sanctuarele ei. Sacrificiile si sarbatorile creau o piata pentru industrie, care altfel ar fi lipsit. Astfel, in timpurile crestine primare, cand Evanghelia era pusa in conflict cu paganismul, interferenta economica pe care o prezenta nu rareori, trezea mania acelora ale caror venituri erau atinse.



19:26 si vedeti si auziti ca Pavel acesta, nu numai in Efes, dar aproape in toata Asia, a induplecat si a abatut mult norod, si zice ca zeii facuti de maini nu sunt dumnezei.

Vedeti si auziti. Argintarul le reaminteste ca erau martori oculari a ceea ce avea loc la Efes – reducerea cererilor pentru produsele specifice cultului, pe masura ce predica si predicatorii crestinismului se raspandeau in lung si-n lat.

Pavel acesta. Daca prezenta personala a lui Pavel era cu adevarat neimpresionanta, asa cum el insusi o descria (vezi 2 Corinteni 10,10; Galateni 4,13-15), ne putem usor imagina batjocura pe care Dimitrie o punea in cuvinte, cand se referea la ,,Pavel acesta”.

In toata Asia. Vorbirea lui Dimitrie, desi, fara indoiala, influentata de propriile sale temeri, confirma cele spuse in v. 10 cu privire la succesul ostenelilor lui Pavel. Asa cum deja s-a notat, e posibil ca scrierile lui Pavel, daca nu prezenta lui, ajunsesera la Colose, Laodicea si Hierapolis. Biserici din cetatile invecinate, Pergam, Smirna, Tiatira, Sardes si Filadelfia sunt mentionate in Apocalipsa. Intr-un fel sau altul, Evanghelia se raspandise mult in regiunea numita acum Asia Mica. Plinius, in epistola lui catre Traian (Scrisori x. 96), la aproape o jumatate de secol mai tarziu, foloseste un limbaj asemanator cu acela al lui Dimitrie. El vorbeste de temple ,,aproape parasite” si ,,doar cativa cumparatori” pentru animale de sacrificiu, in regiunea din Pont, exact la nord-est de Efes.

A abatut mult norod. Ei au fost abatuti de la devotiunea lor fata de Artemis si, in felul acesta, de la cumpararea de temple si alte materiale de vanzare la templu.

Nu sunt dumnezei. Vezi Fapte 14,14,15; 1 Corinteni 8,4. In manie, Dimitrie de fapt s-a consacrat ideii opuse – ca idolul era dumnezeu. Filozofii pagani totdeauna insistau ca chipurile erau doar reprezentari simbolice si ideale.



19:27 Primejdia, care vine din acest fapt, nu este numai ca meseria noastra cade in dispret; dar si ca templul marii zeite Diana este socotit ca o nimica, si chiar maretia aceleia, care este cinstita in toata Asia si in toata lumea, este nimicita.

Meseria. Gr. meros, ,,parte”, ,,portiune”, adica, ramura de ocupatie. Meros nu e cuvantul grec tradus ,,meserie” in v. 25.

Marii zeite. Adjectivul ,,mare” (megas) a fost in mod deosebit folosit cu privire la Artemis din Efeseni Apare pe multe monede si medalii ale cetatii.

Socotit ca o nimica. [Va fi dispretuit, KJV.] Literal, ,,poate fi socotit ca o nimica”. Acesta ar fi cazul daca oamenii ar fi inceput sa gandeasca ca dumnezeii reprezentati de lucrarea mainilor oamenilor nu erau dumnezei adevarati. In ravna lui, Dimitrie a uitat sa spuna ceea ce logofatul orasului a mentionat dupa aceea (v. 35) ca chipul era presupus sa fi coborat din cer. El era interesat numai de chestiunea venitului in legatura cu cultul zeitei. Dregatorul cetatii din Efes devenise, inconstient, un profet al prapadului viitor al paganismului.

Maretia aceleia... nimicita. [Maretia ei... distrusa, KJV.] Mai degraba, ,,aproape sa fie doborata din maretia ei”. Marea zeita era pe punctul de a fi jefuita de maretia ei. Cuvantul grec redat ,,maretia” nu e rareori folosit pentru a exprima maiestatea lui Dumnezeu.

In toata Asia si in toata lumea. Asia era una dintre provinciile proconsulilor si cuvantul ,,lumea” e folosit conventional, ca la Luca 2,1 pentru Imperiul Roman. Bogatia din Rasarit, ca si de la populatia Romei, era revarsata asupra acestui templu maret.



19:28 Cuvintele acestea i-au umplut de manie, si au inceput sa strige: Mare este Diana Efesenilor!

I-au umplut de manie. [Plin de manie, KJV.] Dimitrie apelase in asa fel la oameni, incat sa-i excite din ce in mai mult cu fiecare nou argument. Mai intai au fost facute apeluri, cu iscusinta, la interesul lor personal si apoi la mandrie si la superstitia lor.

Sa strige. Timpul implica inceputul unei actiuni continue sau repetate.

Marea Diana. Gloata, atatata de oratoria lui Dimitrie, pare ca a preluat strigarea aceasta ca pe

o lozinca, strigand-o iarasi si iarasi, pe masura ce excitarea lor crestea si puterea lor de judecata disparea intr-un potop de emotie de masa.



19:29 Toata cetatea s-a tulburat. Au navalit cu totii intr-un gand in teatru, si au luat cu ei pe Macedonenii Gaiu si Aristarh, tovarasii de calatorie ai lui Pavel.

Toata cetatea. Cetatea pare ca nu era atat de interesata de castigurile argintarilor, cat de slava si maretia de care Efes se bucura, ca sediu al cultului zeitei Artemis. In felul acesta, zarva care a inceput la adunarea convocata de Dimitrie a fost insusita de intreaga populatie efeseana.

In teatru. Adica, fara indoiala, amfiteatrul Efesului. Ruinele lui inca s-au pastrat si dau dovada ca putea sa cuprinda 25.000 o persoane. Nu se raporteaza ca lui Gaiu si lui Aristarh li s-ar fi facut ceva mai mult decat ca au fost adusi in teatru. Poate se va fi crezut ca ei vor dezvalui ascunzatoarea lui Pavel. Vezi ilustratiile p. 353.

Gaiu si Aristarh. Se poate ca gloata sa fi cautat sa gaseasca pe Pavel si, neizbutind lucrul acesta, au pus mana pe acesti doi barbati. Includerea acestor doi convertiti macedoneni in ceata credinciosilor da dovada de efectul permanent al lucrarii lui Pavel in tara aceea in cursul calatoriei sale anterioare. Scurtimea raportului din Fapte face cu atat mai pline de sens aceste indicatii intamplatoare, date asa neintentionat. ,,Gaiu” reprezinta numele roman ,,Gaius”, un nume latin obisnuit (vezi Fapte 20,4; Romani 16,23; 1 Corinteni 1,14; 3 Ioan 1) Aristarh era din Tesalonic (Fapte 20,4; 27,2) si se poate ca deja sa fi suferit violenta de felul aceleia de care avea acum parte (cf. 1 Tesaloniceni 2,14). El apare ca unul din insotitorii lui Pavel in calatoria la Ierusalim (Fapte 20,4), probabil ca un delegat din partea bisericilor macedonene. El poate va fi impartasit intemnitarea apostolului la Roma (Coloseni 4,10), fie ca detinut impreuna cu el sau, mai probabil, pentru a sluji nevoilor lui Pavel.

Tovarasii... lui Pavel. Nu se stie exact cand Gaiu si Aristarh fusesera ,,tovarasii de calatorie ai lui Pavel”. Poate ca ei fusesera aceia care-l insotisera de la Berea la Atena (cap. 17,15). Poate ca mergerea lor cu el fusese in legatura cu vreo lucrare misionara nerelatata, in afara de Efes, in timpul ramanerii lor acolo.



19:30 Pavel voia sa vina inaintea norodului, dar nu l-au lasat ucenicii.

Pavel voia sa vina. [Pavel voia sa intre, KJV.] Sau ,,Pavel dorind sa intre”. Zelul lui Pavel nu-i putea ingadui sa lase pe tovarasii sai sa sufere atacul principal, singuri. El era intotdeauna gata pentru linia intai.

Nu l-au lasat. [Nu au suferit, KJV.] Teama ingrijorata pentru siguranta lui a determinat pe frati sa impiedice pe Pavel de a face un pas care i-ar fi primejduit viata, fara sa fi ajutat pe cei doi. Nu exista cale de a sti la ce extreme de ferocitate ar putea merge o gloata, cand e infuriata.



19:31 Chiar si unii din mai marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el sa-l roage sa nu se duca la teatru.

Mai marii Asiei. Sau ,,asiarhi”. Acest titlu oficial era aplicat celor care erau alesi anual din cetatile principale ale provinciei, pentru a prezida la festivalurile religioase si la jocurile publice. Erau alesi zece asiarhi din numarul mai mare de reprezentanti de cetati si pe unul din acestia, proconsulul il numea presedinte. Datoriile lor ii conduceau la diferite cetati, unde si cand erau tinute jocurile sau festivalurile. Intrucat ei aveau legatura cu teatrul si cultul zeitei Artemis, ca si cultul imparatului, asirahii au fost probabil informati de zarva si de cauza ei. Referirea la serviciul Pastelui din 1 Corinteni 5,1-8 a fost considerata ca sugereaza ca Pavel a scris epistola aceea cam pe vremea Pastelui. Cand probabil a parasit Corintul nu peste multe saptamani (2 Corinteni a fost scrisa din Macedonia) si intrucat plecarea lui a avut loc la scurt timp dupa zarva (Fapte 20,1), se prea poate ca zarva sa fi avut loc la scurt timp dupa Paste, primavara. In cazul acela oamenii tineau sau asteptau marea sarbatoare in cinstea zeitei Artemis in luna care-i purta numele, Artemision (aprilie

– mai). Drept urmare, ei erau mai susceptibili la apelul lui Dimitrie. La acel sezon al anului, asiarhiierau de asemenea in Efes.

Prieteni. Tactul si curtoazia zelului si curajului lui Pavel pare sa fi castigat atentia si respectul oamenilor din autoritatea publica. Lucrul acesta era adevarat cu privire la asirahi, ca si in alte dati cu privire la Sergius Paulus (cap. 13,7–12), Gallio (cap. 18,14-17), Festus (cap. 25,9-12), Agrippa (cap. 26,28, 32) si centurionul Julius (cap. 27,3.43). Asiarhii i-au dat acelasi sfat ca si ucenicii, desi din motive diferite. Ei si-au dat seama ca prezenta lui n-ar fi contribuit decat sa atate si mai mult pasiunile gloatei.

Sa nu se duca. [Sa nu se aventureze, KJV.] Sau ,,sa nu se duca”. Acesti slujbasi prietenosi au dat pe fata un interes personal pentru siguranta lui Pavel.



19:32 Unii strigau una, altii alta, caci adunarea era in invalmaseala, si cei mai multi nici nu stiau pentru ce se adunasera.

Strigau. Sau ,,staruiau sa strige”. Vioiciunea naratiunii o marcheaza ca fiind relatarea unui martor ocular. Aristarh si Gaiu, tovarasii lui Pavel in drum spre Ierusalim (cap. 20,4), s-ar putea sa-i fi povestit intamplarea lui Luca.

Adunarea. Gr. ekklesia, un ,,grup chemat”. Gloata care se adunase in amfiteatru nu era o ekklesia in sensul unei adunari legale, guvernamentale, asa cum lasa a se intelege cuvantul in uzanta clasica (vezi Matei18,17; cf. cele de la Fapte 19,39). Mai degraba cuvantul e folosit aici intrun sens mai general pentru o multime neorganizata.

In invalmaseala. [Confuza, KJV.] Literal, ,,turnati laolalta”, ,,amestecati” [violent]. O gloata care nu gandeste, urmeaza orbeste pe conducatorii ei.

Nu stiau pentru ce. Daca nu ar fi fost tragica, din cauza faptului ca era in joc succesul Evangheliei, descrierea lui Luca a unei mari multimi strigand si invartindu-se ca o turma incoace si incolo prin amfiteatru, majoritate careia nestiind nici macar pentru ce erau acolo, ar fi fost caraghioasa.



19:33 Atunci au scos din norod pe Alexandru, pe care Iudeii il impingeau inainte. Alexandru a facut semn cu mana, si voia sa se apere inaintea norodului.

Au scos. [Au tras, KJV; Facura sa iasa, Nitz.] Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) o exprimare variata care, desi dificil de tradus, e aici redata cel mai bine, ,,ei imboldeau.” Cu exprimarea aceasta, intreaga propozitie ar putea fi tradusa ,,unii din multime imboldeau pe Alexandru” (RSV).

Alexandru. Alexandru acesta era probabil ,,caldararul” (2 Timotei 4,14) care a facut mult rau apostolului, in Efes.

Sa se apere. [Sa-si faca apararea, KJV.] Gr. apologeomai, ,,sa se justifice [in ochii altuia]”. Zarva era esential pagana – Dimitrie era un facator pagan de idoli si acuzatia lui ar fi avut insemnatate numai fata de pagani. Fara indoiala, Pavel era cunoscut ca e iudeu si iudeii efeseni care de asemenea refuzau sa aduca inchinare zeitei Artemis, pare ca se temeau ca nu cumva scandalul sa se transforme intr-un pogrom antisemit. Evident, deci, ,,apararea” pe care Alexandru cauta sa o prezinte era pentru a disocia pe iudeii efeseni de orice legatura cu Pavel si asociatii lui, in mintea paganilor.



19:34 Dar cand l-au cunoscut ca este Iudeu, au strigat toti intr-un glas, timp de aproape doua ceasuri: Mare este Diana Efesenilor!

Au cunoscut. Sau ,,priceput”. Trasaturile fetei si imbracamintea lui iudaice au parut sa atate si mai mult gloata, ca unii care stiau repulsia iudaica fata de idolatrie. Iudeii erau acuzati ca fac negot cu lucruri furate de la temple (vezi Romani 2,22). Vorbirea logofatului orasului (Fapte 19,37) sugereaza acelasi gand, deoarece el putea sa arate spre Aristarh si Gaiu si sa declare emfatic, ,,oamenii acestia nu sunt jefuitori de temple”.

Toti intr-un glas. Gloata avea acum un scop in jurul caruia sa-si concentreze zarva si, timp de doua ore, au repetat strigatul lor. Reiese din aceasta ca iudeii nu erau populari, mania trezita impotriva iudeului Pavel, de cuvantarea lui Dimitrie, era acum pe punctul de se intoarce impotriva intregului grup de iudei din cetate.



19:35 Totusi logofatul a potolit norodul, si a zis: Barbati Efeseni, cine este acela care nu stie ca cetatea Efesenilor este pazitoarea templului marii Diane si a chipului ei cazut din cer?

Logofatul. [Secretarul comunal, KJV; Cancelarul, Nitz.] Gr. grammateus, tradus ,,carturar” in Evanghelii. El era custodele rapoartelor cetatii si era un om foarte influent in Efes. Prin el se faceau toate comunicarile publice catre cetate si se dadeau raspunderile. Lucrul acesta a dus la redarea titlului ca ,,secretar comunal” sau ,,logofat”. Titlul grecesc apare in multe inscriptii din Efes, adesea in legatura cu acela de asiarhi ai cetatii Efesului, si cu proconsulul. Vorbirea slujbasului public este tot atat de prevazatoare pe cat fusese de incendiar discursul lui Dimitrie. Ca si asiarhii, el privea la Pavel si la tovarasii sai cu vadit respect. El nu era fanatic si nu avea intentia de a deveni persecutor. El nu s-a impotrivit multimii, ci a cautat sa o potoleasca cu o marturisire de dragoste pentru religia lor.

Pazitoarea. [Inchinatoarea, KJV; Slujitor, Nizt.] Gr. neokoros, literal ,,maturator al templului” si, prin extensiune, orice inchinator al unui zeu si al altarului lui. Intreaga cetate e prezentata ca fiind consacrata serviciului zeitei. Cuvantul neokoros se gaseste pe monede din Asia Mica, exprimand devotiunea unor anumite cetati fata de un zeu sau de un imparat. Oamenii din Efes priveau la Artemis ca la pazitoarea si ocrotitoarea lor. Pe o inscriptie, cetatea pretindea ca e ,,doica” ei.

Marii Diane. [Marii zeite Diana, KJV.] Dovezi textuale (cf. p. 10) atesta omiterea cuvantului ,,zeite”. In unele inscriptii din Efes ea e descrisa ca ,,mai mare ca toti”, ca ,,prea inalta”.

A chipului ei cazut din cer. [Chipului care a cazut de la Jupiter, KJV¸ Al chipului ei cazut de la Joe, Nitz.] Gr. Diopetes, ,,cazut de la Zeus [sau din cer]”, un nume dat adesea unor chipuri vechi, preistorice, ca de pilda al aceluia al lui Palas Atena din Atena si acela al Paladiului Troienilor (Virgil, Eneida ii. 183). Aici, cuvantul se poate sa fi avut un inteles mai literal, ca aplicat unei pietre meteoritice, care era adorata in forma ei originara sau folosita in sculpturile cele mai timpurii. In felul acesta se poate sa nu se fi referit la chipul zeitei Artemis (vezi v. 24) care, potrivit autorilor din antichitate, era facuta nu din piatra, ci din lemn de maslin, de abanos, de cedru sau din lemn de vita, daca nu din aur.



19:36 Fiindca nimeni nu poate sa tagaduiasca lucrul acesta, trebuie sa va potoliti, si sa nu faceti nimic cu pornire nechibzuita.

Sa tagaduiasca. [Contrazise, KJV.] Logofatul pretinde ca nimeni nu poate sa contrazica ceea ce el spusese. Cuvantarea lui are mai mult tonul unei declaratii oficiale cu privire la cultul recunoscut, decat acela de devotiune personala fata de el.

Trebuie sa va potoliti. [Trebuie sa fiti linistiti, KJV.] Sau ,,trebuie sa deveniti ordonati”, o alta forma a cuvantului tradus ,,potolit”, in v. 35.

Sa nu faceti nimic cu pornire nechibzuita. [Sa nu faceti nimic pripit, KJV.] Literal, ,,sa nu faceti nimic pripit”. Adjectivul grec descrie bine zarva incapatanata, nesabuita pentru care nu fusese motiv intemeiat si din care nu putea sa iasa nimic bun, ca si conduita impulsiva a gloatei de a pune mana pe doua persoane care nu erau delicvente si contra carora, evident, ei nu puteau lua nici o masura.



19:37 Caci ati adus aici pe oamenii acestia, care nu sunt vinovati nici de jefuirea templului, nici de hula impotriva zeitei noastre.

Jefuirea templului. [Jefuitorii de biserici, KJV.] Sau ,,jefuitorii de temple”. Intrucat templul fabulos din Efes avea un mare tezaur, delictul nu ar fi putut sa nu fie cunoscut intre oameni. Tot ce era plasat in templu era sub paza zeitei si, astfel, pentru timpul acela era proprietatea templului, iar a fura ceva ce apartinea templului ar fi fost un sacrilegiu (vezi v. 34).

Zeitei noastre. [Zeitei voastre, KJV.] Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) exprimarea ,,zeitei noastre”. Intr-o cuvantare populara ar fi natural ca oratorul sa se identifice cu concetatenii sai. S-ar putea intelege din versetul acesta ca vorbirea lui Pavel si a tovarasilor lui trebuia sa fi fost aleasa cu grija cand vorbeau despre cultul special de la Efeseni Ei sadisera principiul mare ca zeii facuti de maini omenesti nu erau dumnezei si lasasera ca afirmatia sa-si faca lucrarea (v. 26). Pavel si-a impus aceeasi restrictie la Atena, desi fusese intaratat cand vazuse aceasta cetate ,,plina de idoli” [,,cetate cu totul data idolatriei”] (cap. 17,16).



19:38 Deci, daca in adevar, Dimitrie si mesterii lui au sa se planga impotriva cuiva, sunt zile de judecata, si sunt dregatori; sa se parasca unii pe altii.

Au sa se planga. [Au vreo chestiune, KJV.] Adica daca cineva are vreo acuzatie anumita sa o prezinte. Daca lucrurile erau asa cum pretindeau ei, ar fi putut fi temeiuri pentru actiune juridica. Dar nu exista scuza pentru zarva pusa la cale de caldarar si prietenii sai.

Sunt zile de judecata. [Judecata e la indemana, KJV; Adunari pentru judecata se tin, Nitz.] Traducerea da sensul general. Cuvintele grecesti sunt la plural si pot sa insemne fie ,,sunt randuite zile de judecata” – adica sunt timpuri fixate, cand astfel de cazuri pot fi audiate sau, poate mai bine, pentru ca timpul verbului lasa sa se inteleaga ca ocazia actiunii judecatoresti e acum la indemana, ,,sedinte de judecata se tin chiar acum”. Sensul acesta l-a adoptat RSV, traducand ,,curtile lucreaza acum.”

Dregatori. [Deputati, KJV; Proconsuli sunt, NITZ.] Gr. anthupatoi, ,,proconsuli” (cf. cap. 13,7, 8, 12; 18,12, unde ,,proconsuli” de asemenea e traducerea corecta). Asia era o provincie proconsulara (vezi cap. 6,9). Dificultatea in pasajul de fata apare din folosirea numarului plural, deoarece era un singur proconsul peste o provincie la o anumita data si, prin urmare, era numai unul la Efes, cand vorbea logofatul. Sunt diferite explicatii, (1) asistentii (consiliarii) proconsulului ar fi putut, pe buna dreptate, fi numiti ,,delegati”; (2) logofatul ar fi putut reaminti poporului prevederea facuta de institutiile imperiului pentru obtinerea dreptatii, in caz de greseala, ca si cum ar fi spus, ,,Proconsulii sunt o institutie imperiala. In fiecare provincie ca a noastra exista un magistrat suprem si asa nu este teama cu privire la indreptarea greselilor adevarate.”; (3) proconsulul Silanus fusese de curand otravit (Tacitus Annals xiii. 1), iar Celer si Helius, care aveau grija treburilor imperiale in Asia, ar fi putut fi intentionati prin acest titlu la plural; (4) s-ar fi putut sa fie prezent in Efes un alt proconsul dintr-o provincie invecinata, ca Cilicia, Cipru, Bitinia sau din alta parte. A doua din cele patru explicatii pare cea mai plauzibila.

Sa se parasca. Gr. egkaleo, ,,a aduce o invinuire”, ,,a acuza”. Dimitrie si prietenii sai urmau sa depuna o plangere in toata regula, cu privire la acuzatia pe care o aducea impotriva celor invinuiti. Cei acuzati urmau sa introduca o replica si cu aceste doua probleme unite, fiecare parte urma sa-si prezinte martorii.



19:39 Dar daca umblati dupa altceva, se va hotari intr-o adunare legiuita.

Daca umblati. [Daca intrebati ceva, KJV; Cereti ceva, Nitz.] Sau ,,daca voi cautati ceva”.

Dupa altceva. Dovezi textuale pot fi citate (cf. p. 10) pentru exprimarea ,,mai departe”, ,,in plus”. Pare ca anumite chestiuni puteau fi duse la proconsul pentru judecata si altele, la adunare, pentru cercetare.

Adunare legiuita. Traditional, cetatile grecesti aveau adunari populare ale cetatenilor, la care erau tratate treburile publice. Aici logofatul lasa a se intelege ca o astfel de gloata ca aceea careia el ii vorbeste, nu este o adunare de felul acesta, ,,legiuita”, legal constituita. Potrivit cu cele spuse de Crisostom (Omilia xlii, vezi Fapte 19,21, 23), astfel de adunari se intruneau de trei ori pe luna.



19:40 Noi, de fapt, suntem in primejdie sa fim invinuiti de rascoala pentru cele intamplate astazi, caci n-avem nici un temei, ca sa putem indreptati zarva aceasta.

In primejdie sa fim invinuiti. [Trasi la socoteala, KJV.] sau ,,acuzati”.

Cele intamplate astazi. [Pentru zarva de astazi, KJV; Rascoala de astazi, Nitz.]

Zarva aceasta. [Afluenta aceasta, KJV.] Gr. sustrophe, ,,o rasucire impreuna”, ,,o conspiratie”.



19:41 Dupa aceste cuvinte, a dat drumul adunarii.

A dat drumul adunarii. Lucrul acesta l-ar fi putut face in calitatea lui oficiala. Probabil ultimul argument pe care la folosit a avut cea mai mare greutate fata de ascultatorii sai. Daca purtarea razvratita, ca de pilda aceea in care ei se angajasera, ar fi fost relatata la Roma, ar fi putut duce la

o restrangere a privilegiilor cetatii lor. Logofatul readusese gloata la realitate si-i adusese la punctul

de a se imprastia in liniste si sa se duca la casele lor. COMENTARII ELLEN G. WHITE 1 AA 281 1–41 AA 281–297 2, 3 AA 282 5 AA 285 5, 6 AA 283 7 AA 282 8, 9 AA 285 11, 12 AA 286 13–16AA 287 17–20AA 288; MYP 275–278 21, 22 AA 291 23–27AA 292 27 AA 295 28 AA 286 28–31AA 293 32–41AA 294


Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: