18:9 Noaptea, Domnul a zis lui Pavel intr-o vedenie: Nu te teme; ci vorbeste si nu tacea,
Domnul a zis lui Pavel. [Apoi a vorbit Domnul, KJV.] Sau ,,Si Domnul a zis”. Aici e inca o vedenie data lui Pavel. Pe cat se pare, judecand dupa cuvintele Domnului, pentru oarecare motive, apostolul pierde curajul si era in primejdie de a suferi din punct de vedere fizic. Pavel a primit solia aceasta la fel cum primise chemarea macedoneana (cap. 16,9,17), dar aici Insusi Domnul i S-a aratat servului Sau. I-au fost date viziuni de la Dumnezeu in diferite crize mari ale vietii sale. El vazuse prima data pe Domnul Isus, cu ocazia convertirii lui (cap. 9,4-6; cf. AA 115). Mai tarziu el a auzit aceeasi voce si a vazut acelasi chip, in vedenia sa din Templul de la Ierusalim (cap. 22,17-21). Acum, el a si vazut si a si auzit din nou pe Domnul sau.
Nu te teme. Sau ,,inceteaza de a te teme”. Cuvintele lasa a se intelege ca Pavel era in clipa aceea cuprins de oarecare temere si deprimare si simtea din greu povara sarcinii pe care incerca sa
o poarte pentru Domnul sau. In marea lor majoritate, convertitii lui erau din categoria sclavilor sau a oamenilor eliberati din sclavie; cei care aveau o cultura corespunzatoare cu a lui, fie greci, fie iudei, pareau intarzietori in a primi predica lui (cf. 1,26,27). Fara indoiala el era si in primejdie personala fizica. El deja vazuse insultele iudeilor izbucnind in violenta fizica. Lucrul acesta se putea usor intampla din nou. Plin de indurare, Domnul i s-a adresat in cuvintele: ,,Inceteaza a te teme.”
Vorbeste. Sau ,,vorbeste inainte.”
Nu tacea. Sau ,,nu incepe sa taci”. Ispita intr-un moment de slabiciune era de a cauta sa gaseasca siguranta in tacere, cand cuvintele pareau fara rod. Dar acesta era un indemn pentru el sa predice chiar si mai staruitor decat inainte. Nimic nu trebuia sa opreasca marturia lui Pavel. Ilie trecea printr-o criza asemanatoare de descurajare (1 Regi 19,4-14) si Ieremia la fel, nu numai o singura data (Ieremia 1,6-8; 15,15-21)