18:7 Si dupa ce a iesit de acolo, a intrat in casa unui om temator de Dumnezeu, numit Iust, a carui casa era vecina cu sinagoga.
Casa unui om. Pavel a folosit casa aceasta pentru invatatura si cult. Probabil ca inca mai locuia la Acuila si Priscila.
Temator de Dumnezeu. [Se inchina lui Dumnezeu, KJV.] Gr. sebomai, ,,a respecta”, ,,a adora”. Forma cuvantului folosit aici este aplicata la ,,prozelitii evlaviosi” (cap. 13,43) si la ,,grecii tematori de Dumnezeu” (cap. 17,4; vezi cap. 10,2). Casa lui era deci un loc corespunzator in care sa se poata aduna atat iudeii, cat si grecii, si la care persoanele dintre neamuri ar fi fost mai dispuse sa vina, decat la una care apartinea unui iudeu.
Iust. Acesta era un supranume roman (cf. cele de la cap. 1,23). Se pot de asemenea cita dovezi textuale (cf. p. 10) pentru numele Titus Justus. Totusi, nu sunt temeiuri pentru a deduce din faptul acesta ca el este unul si acelasi cu Tit din Galateni 2,3, pe care Pavel l-a lasat mai tarziu in Creta. Numele de Titus era unul din cele mai obisnuite nume romane. Tit, cel care a fost trimis la Creta era totusi strans legat de biserica din Corint, asa cum reiese din 2 Corinteni 7,14; 8,16, 23. Iust cel numit aici era o persoana dintre neamuri, necircumcis, la fel ca Tit, si lua parte la sinagoga ca un ,,temator de Dumnezeu” (vezi mai sus la ,,temator de Dumnezeu”).
Vecina. [Strans lipita, KJV.] Sau ,,era alaturata”, ,,era vecina” (RSV). Evident, dupa ce Pavel a intampinat impotrivire in sinagoga din Corint, a ales un loc invecinat pentru adunari, asa incat sa fie usor sa vina orice iudeu care si-ar fi schimbat simtamintele fata de Evanghelie. Dar aceasta vecinatate urma sa fie si o pricina de inversunare in plus, mai ales cand numarul urmasilor lui Pavel a inceput sa creasca si cand chiar si un conducator al sinagogii a acceptat Evanghelia (v. 8).