18:18 Pavel a mai ramas destul de multa vreme in Corint. In urma, si-a luat ziua buna de la frati, si a plecat cu corabia spre Siria, impreuna cu Priscila si Acuila, dupa ce si-a tuns capul in Chencrea, caci facuse o juruinta.
A mai ramas destule zile. [A intarziat... un bun rastimp, KJV.] Literal, ,,dupa ce a ramas multe zile.” Pavel locuise si lucrase intr-o liniste cumpanita un an si sase luni (v. 11). Dupa aceasta perioada sau poate in decursul ultimei parti a ei a fost tarat inaintea lui Galion. Dupa criza aceasta, apostolul a mai avut un nou timp de pace in care sa lucreze.
Spre Siria. Motivele calatoriei sale ar fi putut sa fie urmatoarele: (1) la fel ca mai tarziu (vezi cap. 20,3,4), el dorea fara indoiala sa predea darurile colectate pentru discipolii din Ierusalim, in persoana (cf. Romani 15,25, 26; Galateni 2,10). E clar ca atunci cand Pavel s-a hotarat sa se intoarca dorea sa ajunga la Ierusalim cat mai repede cu putinta, deoarece a refuzat sa ramana la Efes, desi predica lui era primita mai cu placere de iudeii de acolo, decat in multe alte locuri; (2) votul lui recent cerea o vizita la Templu; (3) probabil vroia sa relateze rezultatele lucrarii sale printre neamuri, mai ales in regiunile departate, Macedonia si Ahaia (cf. Fapte 15,4).
Priscila si Acuila. Vezi v. 2.
Chencrea. Portul rasaritean al Corintului in Golful Saronic. Romani 16,1 lasa a se intelege ca acolo era o biserica organizata. Recunostinta cu care Pavel se refera la Fivi si la serviciul ei crestin (Romani 16,2) arata ca el avusese legaturi apropiate cu biserica aceasta. Probabil el a intemeiat-o.
Juruinta. Aceasta pare sa fie o juruinta aparte, o forma modificata a juruintei nazirene temporare, descrisa in Num. 6,1-21. Aceasta din urma cerea o despartire de lume si de viata obisnuita a oamenilor (cuvantul ,,nazireu” inseamna persoana ,,separata” sau ,,consacrata”. Pentru durata juruintei lui, nazireul nu trebuia sa bea vin sau bautura imbatatoare si nici sa-si rada capul sau fata. La sfarsitul perioadei juruintei sale, el urma sa-si rada capul la Templu si sa-si arda parul in focul altarului, sub jertfa sa. Dupa ce si-au terminat juruinta, nazireii din Fapte 21,24 si-au ras capetele. Persoanele care locuiau departe de Ierusalim pare ca aveau permisiunea sa-si taie parul si sa aduca cu ei suvitele de par la Templu, pentru a le aduce ca jertfa cand restul parului lor era ras de pe capul lor. Lucrul acesta l-a facut Pavel la Chencrea, inainte de a pleca in calatorie, pe mare, spre Siria. Este evident din 1 Corinteni 11,14, ca Pavel considera parul lung la barbati, ca efeminat, dar juruinta nazireica producea in mod necesar par lung. Prin urmare, desi tinea mai departe juruinta, el si-a tuns parul din motive de infatisare si din cauza obiceiului locului, afara de cazul ca se terminase perioada juruintei sale cand a ajuns la Chencrea.
Pare ca motivul acestor juruinte a fost o recunostinta deosebita pentru eliberare din primejdie. Teama, fagaduinta si eliberarea au fost notate in raportul lucrarii lui Pavel la Corint si o juruinta de consacrare fata de programul de predicare a Evangheliei ar fi fost un rezultat natural. Pavel nici nu a dispretuit, nici nu a condamnat exprimarea sentimentului evlavios, deoarece nu le-a considerat legaliste, asa cum a facut cu anumite practici ale iudeilor.
E de asemenea posibil ca Pavel aplica principiul sau de a fi ,,totul tuturor oamenilor” (1 Corinteni 9,22) si de aceea, ca iudeu, actiona in simpatie cu iudeii (v. 20). Un vot sau o juruinta nazireica urma sa demonstreze tuturor fratilor sai iudei ca el, personal, nu dispretuise legea si nici nu invata pe alti iudei sa o dispretuiasca (vezi Fapte 21,21-24).