18:17 Atunci au pus toti mana pe Sosten, fruntasul sinagogii, si-l bateau inaintea scaunului de judecata, fara ca lui Galion sa-i pese.
[Grecii, KJV.] Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) exprimarea ,,ei toti au luat pe Sosten”,
Au pus mana. [Au pus mana, KJV.] Mai degraba, ,,au apucat” (cf. cap. 16,19; 17,19). Acelasi verb este folosit si in cap. 21,30 cu privire la actiunea violenta a gloatei din Ierusalim si, imediat dupa aceea (v. 33), cu privire la purtarea capitanului pentru salvarea lui Pavel.
Sosten. Numele era obisnuit; el nu are nevoie sa fie identificat cu Sostene, mentionat in 1 Corinteni 1,1, desi e posibil ca liderul persecutiei sa fi fost dupa aceea convertit, la fel ca in cazul lui Pavel.
Fruntasul sinagogii. Pare ca Sosten fusese facut conducatorul sinagogii dupa convertirea lui Crisp (v. 8). Se prea poate ca el sa fi fost zelos sa-si arate ravna impotriva crestinilor, aducand de indata acuzatii impotriva lui Pavel, in fata proconsulului. Ca purtator de cuvant, a atras privirea lumii ingramadite in jur, dintre care multi erau greci. Ei, evident, au prins tonul de dispret al lui Galion si au urmat decizia la care au mai adaugat propria lor contributie si inca una aspra. Sau se poate ca iudeii sa se fi intors impotriva noului lor conducator, dupa ce nu izbutisera in prima lor actiune. Pavel, fara indoiala avea nu putini simpatizanti printre neamuri. In orice caz, Sosten a intrat in centrul atentiei multimii.
Si-l bateau. Sau ,,au inceput sa-l bata.”
Fara ca lui Galion sa-i pese. [Galion nu se ingrijea de nici unul din lucrurile acestea, KJV; Nu-i pasa de acestea, Nitz.] Mai degraba ,,nici unul din lucrurile acestea nu ingrijora pe Galion.”
Declaratia lui Galion reflecta nepasarea oamenilor lumii fata de adevarul descoperit. Dar cuvintele nu insemnau in chip necesar ca era indiferent fata de religie. El recunostea pur si simplu limitele propriei sale jurisdictii. Carmuirea lui trebuie sa fi constituit un precedent favorizant pentru raspandirea crestinismului.
Cu privire la felul in care era privit de romani, felul de viata iudaic (cf. v. 14), vezi Vol. V, p. 60-62; Vol. VI, p. 59, 60.