18:14 Pavel voia sa inceapa vorba, cand Galion a zis Iudeilor: Daca ar fi vorba de vreo fapta rea sau de vreo blestematie, v-as asculta dupa cuviinta, Iudeilor!
Sa inceapa vorba. [Sa-si deschida gura, KJV.] O formula obisnuita folosita pentru a introduce
o cuvantare explicita (cf. Matei5,2; 13,35; Fapte 10,34). Pavel era pe punctul de a incepe o aparare precisa, dar aceasta s-a dovedit a nu fi necesara.
Galion a zis. Galion n-ar fi putut sa locuiasca in Ahaia, oricat de lung timp, fara sa auda de noua miscare. Fara indoiala cunostea din dificultatile iudeilor. De asemenea probabil cunostea ceva despre Pavel. Dar din punctul sau de vedere – acela de filosof si barbat de stat – aceasta nu era o chestiune pentru judecata sa. El nu intentiona sa traga o linie precisa intre religiile recunoscute de Roma si cele care nu erau.
Vreo nedreptate sau vreo fapta rea. Cele doua lucruri pe care sa le ia in consideratie un dregator erau: 1) orice fapta rea (cf. cap. 24,20) sau fapte de injustitie, sau (2) orice conduita nescrupuloasa cuprinzand vreun rau moral. Condamnand lucruri de felul acesta, el si-ar fi indeplinit datoria ca administrator al legii si echitatii romane. Ambele expresii folosite aici atrag atentia la fapte de rau fatis, ca de pilda jaf si atac; a doua desemneaza pe aceia in care abilitatea sau istetimea frauduloasa este caracteristica principala.
V-as asculta. Adica, as asculta cazul vostru. Verbul e folosit si ca un termen tehnic pentru preluarea unei plangeri. Galion arata prin vorbirea sa ca romanii se considerau superiori fata de iudeii tolerati. Dar, daca cazul lor era intemeiat, iudeii urmau sa se bucure de beneficiul unei astfel de tolerante si ar fi cercetat orice chestiuni care cadrau cu slujba sa si cu legea romana.
Dupa cuviinta. Sau ,,asa cum este drept.”