Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Faptele Apostolilor
Printable ModeFaptele Apostolilor, 18
|
18:1 Dupa aceea, Pavel a plecat din Atena, si s-a dus la Corint. Pavel a plecat. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) omiterea lui ,,Pavel”, zicand ,,el a plecat”. La Corint. Cam la 40 de mile de vest de Atena. Pavel ar fi putut calatori pe uscat, de-a lungul Istmului de Corint, sau pe apa, de la Pireu la Chencrea. Cetatea Corint era pe istm si avea un port pe ambele tarmuri – unul la Chencrea, pe cel de est, si altul la Lecheum, pe cel de vest. Ea fusese de importanta comerciala, din cele mai vechi timpuri grecesti. Comertul adusese lux si viciu. Aici, Pavel si-a inceput lucrarea, cu rezultate mult mai rodnice decat in Atena. 18:2 Acolo a gasit pe un Iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curand din Italia, cu nevasta sa Priscila, de oarece Claudiu poruncise ca toti Iudeii sa plece din Roma. A venit la ei. Acuila. Un nume latin, insemnand ,,vultur”, al carui echivalent grec este Akulas. Onkelos, probabil o alta forma modificata, a fost purtat de scriitorul traditional al targumurilor iudaice (vezi Vol. V, p. 95, 96). Era o tendinta comuna a iudeilor cand traiau in tari pagane sa ia nume derivate de la animale. De neam din Pont. [Nascut in Pont, KJV.] Literal, ,,un om din Pont, dupa neam.” Provinciile din Asia Mica abundau in familiile iudaice din Diaspora, cum se vede pretutindeni in Faptele Apostolilor (vezi Fapte 2,9,10; cf. 1 Petru 1,1). Unii iudei din Pont fusesera la Ierusalim, cu ocazia Zilei Cincizecimii (Fapte 2,9). Pontul a ajuns sub stapanirea romana cand regele lui, Mitriade, a fost infrant de Pompei, cam cu un secol inainte de data aceasta. Venit de curand din Italia. Vezi mai jos, la ,,Claudiu poruncise”. Priscila. Numele apare in alta parte (2 Timotei 4,19; cf. textul cel mai bine atestat grec la Romani 16,3; 1 Corinteni 16,19) in forma de Prisca, al carui diminutiv este. Prisca probabil reflecta legatura cu gens sau clanul Prisci-lor care, din cele mai vechi timpuri romane, dadusera statuluicetate o lunga serie de pretori si consuli. Casatoria lui Acuila cu Priscila ar putea fi un exemplu deci de influenta iudeilor culti in mijlocul clasei superioare de femei la Roma. Plasarea numelui Priscilei mai intai (Fapte 18,18; Romani 16,3; 2 Timotei 4,19) ar fi explicat daca era romana de neam nobil. Faptul ca ea participa la instruirea lui Apolo (vezi Fapte 18,26) sugereaza ca era o femeie culta. Intrebare daca aceste doua persoane erau convertiti ai lui Pavel nu poate fi deplin clarificata, dar anumite fapte sugereaza ca nu: 1) Raportul tace cu privire la faptul ca ei ar fi ascultat vreodata pe Pavel, asa cum facuse Lidia (cap. 18,14), un lucru pe care Luca nu l-ar fi omis, daca ar fi avut loc. 2) Faptul ca Pavel, fara sa ezite, li se alaturase (cap. 18,3) chiar inainte de a fi inceput sa predice in sinagoga ar fi putut lasa sa se inteleaga o atitudine plina de simpatie din partea lor. Claudiu poruncise. Raportul expulzarii iudeilor din cetatea Romei (vezi p. 80) e dat de Suetoniu, in cuvintele acestea, ,,Intrucat iudeii dadeau fara incetare nastere la tulburari, la instigatia lui Chrestus, el [Claudiu] i-a expulzat din Roma.” (Lives of the Caesars, v. 25. 4; ed. Oeb, Suetonius, vol. 2, p. 53). O colonie considerabila de iudei era stabilita in cetatea Romei, pe vremurile acelea, la poalele Dealului Janiculum (vezi harta p. 462). Ei exercitau o considerabila influenta asupra claselor superioare din Roma; aveau propriile lor sinagogi si locuri de rugaciune (vezi cap. 16,13); erau tolerati ca o religia licita (religie legal recunoscuta); si intretineau propriile lor cimitire, pe Calea Apia. Porunca de a-i expulza din Roma pare sa fi fost brusca; Suetoniu gandea ca un om cu numele, in latineste, ,,Chrestus”, era legat de acea porunca. Cu privire la acest om, Suetoniu nu relateaza nimic mai departe. Dar pe vremea aceea, sunetele din greceste ,,i” si ,,e” puteau sa fie cu greu distinse si Tertullian (Apologia iii. 5) spune ca numele grecesc Christos era adesea pronuntat la fel cu Chrestos, ,,bun”, ,,folositor” sau ,,amabil”. O explicatie cu putinta a decretului lui Claudiu e ca venisera crestini la Roma, dupa Ziua Cincizecimii si rezultase tumult ca acela de la Antiohia din Pisidia (cap. 13,50), de la Listra (cap. 14,19), de la Tesalonic (cap. 17,5-8) si de la Berea (cap. 17,13). Numele lui Hristos era in mare masura pe buzele atat ale celor care primeau, cat si ale celor care respingeau pretentia Lui de a fi Mesia. De aceea, dregatorii romani, care, ca si Galion, pareau ca nu le pasa de chestiuni privitoare la nume si cuvinte (cap. 18,15), ar fi tras usor concluzia ca Hristos era conducatorul uneia din partide si puteau asuma (ca la Tesalonic, cap. 17,7) ca El pretindea ca e un pretendent regal la un tron pamantesc. Explicatia aceasta ar lamuri confuzia cu privire la nume si decretul de expulzare (vezi Vol. V, p. 71). Acuila si sotia lui fusesera la Roma pana la expulzare si, intrucat multi dintre iudeii din Roma sau descendentii lor erau oameni eliberati din robie (vezi cap. 6,9), e probabil ca Acuila sau parintii lui sa fi facut parte din categoria acestora. Acuila si Priscila sunt amintiti mai tarziu (Romani 16,13) ca si cum s-ar fi inapoiat la Roma. Daca au facut-o, lucrul acesta s-a petrecut dupa de fusesera cu Pavel la Efes, deoarece ei erau cu el cand a scris prima sa epistola catre corinteni (1 Corinteni 16,19) si casa in care locuiau acolo, era pusa in serviciul crestinilor din Efeseni Daca Timotei era la Efes cand Pavel i-a adresat a doua lui epistola, ei se mai gaseau inca acolo (2 Timotei 4,19). Nimic mai mult nu se mai cunoaste despre viata si faptele lor. In ce priveste cine au fost primii predicatori in Roma, se poate forma o parere in cadrul urmatoarelor date: 1) nu se putea sa fi trecut douazeci si cinci de ani de la Ziua Cincizecimii, fara ca iudeii din Roma sa nu fi primit oarecare vesti precise cu privire la intamplarile din Palestina, unde Evanghelia era predicata cu remarcabil succes; 2) printre cei care fusesera de fata la Ziua Cincizecimii fusesera ,,oaspeti din Roma, iudei sau prozeliti” (Fapte 2,10); 3) printre iudeii elenisti care au avut disputa cu Stefan erau eliberati [,,izbaviti”] din Roma si Stefan insusi s-ar fi putut sa fi apartinut acestei categorii (vezi cap. 6,5.9); 4) Andronic si Iustia, carora Pavel le-a trimis salutari, fusesera ,,in Hristos” inainte de el (Romani 16,7). Printre acestia s-ar cuveni sa se caute intemeietorii bisericii din Roma si nu la apostolul Petru, caruia traditia ii atribuie aceasta onoare. Totul arata ca teologia crestinilor din Roma era la fel ca marile principii trasate de Stefan, a carui intelegere a Evangheliei l-a influentat pe Pavel. Lucrul ar ajuta sa se explice de ce Acuila si Priscila au gasit cu cale atat de usor sa primeasca pe Pavel in Corint. E cu putinta ca multi dintre cei numiti de Pavel in Romani 16,3-15 sa fi fost expulzati din Roma, sub Claudiu, si mai apoi sa inapoiasera. 18:3 Si, fiindca avea acelasi mestesug, a ramas la ei, si lucrau: meseria lor era facerea corturilor. A ramas la ei. Potrivit Talmudului (Sukkah 5lb; ed. Soncino, p. 245), in Alexandria, cel putin, fiecare meserie sedea la un loc la serviciile sinagogii. Un strain care intra ar fi putut gasi pe colegii sai de meserie in sinagoga si putea gasi salas la ei. daca aceasta era practica si la Corint, probabil la fel cum Pavel a gasit usor gazduire si de lucru la Acuila si Priscila. Facerea corturilor. [Facatori de corturi, KJV.] Meseria de facere a corturilor era o meserie pe care Pavel usor ar fi putut s-o fi invatat si practicat in cetatea lui de nastere, Tars. Cetatea aceea era vestita atunci si a fost si mai tarziu pentru tesaturile ei aspre din par de capra, foarte cautate pentru vele de corabii si pentru corturi si cunoscute romanilor, dupa numele provinciei, ca cilicium. Provincia Pont, de unde venea Acuila, era vestita pentru acelasi fel de marfuri, materialul lor fiind furnizat de caprele care pasteau pe pantele Muntilor Taurus si ale muntilor invecinati. Indicatia de bogatie in prima parte a vietii lui Pavel si faptul ca el a primit o educatie superioara n-au nici o legatura cu faptul ca i s-a cerut sa invete o meserie, deoarece proverbul rabinic: ,,Cine nu invata pe fiul sau o meserie, il invata sa fie hot.”, facea o astfel de instructiune aproape universala in familiile ebraice. De pilda, marele Hillel era tamplar. Deci Pavel era echipat sa lucreze pentru intretinerea sa in Corint, as cum facuse in Tesalonic, in felul acesta ocrotindu-se fata de orice acuzatie de interes personal in predicarea Evangheliei printre greci (1 Corinteni 9,15–19; 2Cor. 11,7–13; 1 Tesaloniceni 2,9). El a inceput la Corint ca un nou meserias, lucrand pentru salariu sau poate ca partener, in atelierul unui iudeu, nefiind inca cunoscut orasului Corint ca nimic altceva decat ca un iudeu. 18:4 Pavel vorbea in sinagoga in fiecare zi de Sabat, si indupleca pe Iudei si pe Greci. Vorbea. [Discuta, KJV.] Pavel totdeauna se ducea mai intai la iudei (vezi cap. 13,5.14). Dar in Corint, ca mai tarziu in Efes (cap. 19,8.9) nu i s-a ingaduit sa continue in sinagoga tot timpul perioadei ramanerii sale in oras (cf. cap. 18,7). In fiecare zi de Sabat. Pavel a fost la Corint cel putin un an si sase luni (vezi v. 11). Indupleca. Sau ,,incerca sa induplece”. Greci. Gr. Hellenai, probabil nu iudei care vorbeau greceste sau prozeliti in sensul tehnic al cuvantului, ci, ca si in alta parte (vezi cap. 11,20), aceia care erau pagani. Pavel se poate sa fi intalnit pe unii din acestia daca erau ,,tematori de Dumnezeu” (vezi cap. 10,2) in sinagoga, dar pe multi dintre ei, fara indoiala, ii intalnise la locul lui de munca si in alte locuri. 18:5 Dar cand au venit Sila si Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat in totul propovaduirii, si dovedea Iudeilor ca Isus este Hristosul. Dar cand au venit Sila si Timotei. Sau ,,cand Sila si Timotei au coborat”, adica ,,din Macedonia”. 1 Tesaloniceni 3,2 arata ca Timotei, care pare sa fi venit la Pavel, la Atena, a fost trimis inapoi aproape imediat, la Tesalonic, pentru noi vesti de la biserica de acolo. El s-a reintors cu un bun raport cu privire la credinta si iubirea lor (1 Tesaloniceni 3,6). Poate ca la data aceasta, ,,fratii, cand au venit din Macedonia” (2 Corinteni 11,9) au adus dovezi proaspete de stima si iubire pentru Pavel, in forma de daruri. S-a dedat in totul propovaduirii. [Apasat in duhul, KJV; Cu totul prins in invatatura, Nitz.] Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) suprimarea ,,el era constrans [sau ,,greu apasat”] de cuvant [sau ,,solie”]”. RSV e mai putin emfatica, Pavel ,,era ocupat cu predicarea”. Cunoscand Cuvantul lui Dumnezeu, Pavel se simtea constrans sa-l prezinte (cf. Psalmi 39,3). Nu e sigur daca a fost vreo legatura intre venirea lui Sila si Timotei si acest impuls sa predice. Nu e nici o indicatie ca darurile pe care poate le-au adus ei au facut pe Pavel mai putin ocupat la meseria sa si 1 Corinteni 9 este contra ideii acesteia, desi e cu putinta ca darurile sa-l fi facut sa se consacre pentru un timp, numai predicarii. El era deja sub o constrangere de a predica si, fara indoiala, cuvintele incurajatoare din partea lui Sila si a lui Timotei au intarit constrangerea aceea. Dovedea... ca Isus e Hristosul. Sau, ,,marturisind... Isus era Hristosul”, scotand in evidenta ca Isus era suferindul Mesia, Mantuitorul, un adevar pe care iudeii aveau mare nevoie sa-l cunoasca. 18:6 Fiindca Iudeii i se impotriveau si-l batjocoreau, Pavel si-a scuturat hainele, si le-a zis: Sangele vostru sa cada asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum incolo, ma voi duce la Neamuri. Se impotriveau. Sau, ,,se asezau impotriva”. Verbul implica impotrivire puternica, precum o forta aliniata in ordine de bataie. Opozitia fata de Pavel era bine organizata si condusa. Batjocoreau. [Huleau, KJV.] Gr. blasphemeo, ,,a vorbi de rau [pe cineva]”, ,,a defaima”, ,,a huli”. Cuvantul deriva de la blax, ,,prost”, si blasphemi, ,,a vorbi”. Cu siguranta defaimarea neintemeiata e ,,vorbire rea” si hula e mult mai mult. In cazul prezent, hula iudeilor fara indoiala cuprindea vorbirea de rau nu numai contra lui Pavel, dar si impotriva lui Hristos, care era hula in intelesul cel mai deplin. Comparati folosirea lui blasphemeo in 2 Petru 2,2: ,,Calea adevarului va fi vorbita de rau.” Aceeasi purtare, desi cuvantul e diferit, e descrisa in Fapte 19,9: ,,Vorbea de rau Calea Domnului inaintea norodului”. Tulburarile reproduceau ceea ce fara indoiala avusese loc la Roma (vezi cap. 18,2) si ceea ce avusese loc in multe alte locuri (vezi cap. 13;14 etc.). Un ecou al vorbirii de rau [,,hulelor”] poate fi gasit in cuvintele ,,Isus sa fie anatema!” (1 Corinteni 12,3 RSV). Si-a scuturat hainele. In ce priveste insemnatatea faptului vezi Neemia 5,13; Matei 10,14; Fapte 13,51. Ca un act din partea unui iudeu fata de iudei, el exprima indignarea apostolului mai bine ca orice alta actiune. A fost ultimul recurs al lui Pavel. Apelurile sale la ratiune si constiinta au fost intampinate doar cu violenta brutala. Sangele. El foloseste cuvantul ,,sange” in sensul de ,,nimicire”, folosind vorbirea figurata (cf. Iosua 2,19). Ideea si forma in care e exprimata sunt esential ebraice (vezi Matei 27,25). Comparati vorbirea lui Ezechiel care definea raspunderea lui ca strajer (Ezechiel 3,18.19). La Neamuri. Vezi cap. 13,46. Evident ceea ce spunea Pavel cu privire la intoarcerea de la iudei avea numai o aplicatie limitata si locala. Apostolul n-a incetat orice lucrare printre iudei, ci numai a incetat de a le predica in Corint (cf. cap. 9,15; 19,8). 18:7 Si dupa ce a iesit de acolo, a intrat in casa unui om temator de Dumnezeu, numit Iust, a carui casa era vecina cu sinagoga. Casa unui om. Pavel a folosit casa aceasta pentru invatatura si cult. Probabil ca inca mai locuia la Acuila si Priscila. Temator de Dumnezeu. [Se inchina lui Dumnezeu, KJV.] Gr. sebomai, ,,a respecta”, ,,a adora”. Forma cuvantului folosit aici este aplicata la ,,prozelitii evlaviosi” (cap. 13,43) si la ,,grecii tematori de Dumnezeu” (cap. 17,4; vezi cap. 10,2). Casa lui era deci un loc corespunzator in care sa se poata aduna atat iudeii, cat si grecii, si la care persoanele dintre neamuri ar fi fost mai dispuse sa vina, decat la una care apartinea unui iudeu. Iust. Acesta era un supranume roman (cf. cele de la cap. 1,23). Se pot de asemenea cita dovezi textuale (cf. p. 10) pentru numele Titus Justus. Totusi, nu sunt temeiuri pentru a deduce din faptul acesta ca el este unul si acelasi cu Tit din Galateni 2,3, pe care Pavel l-a lasat mai tarziu in Creta. Numele de Titus era unul din cele mai obisnuite nume romane. Tit, cel care a fost trimis la Creta era totusi strans legat de biserica din Corint, asa cum reiese din 2 Corinteni 7,14; 8,16, 23. Iust cel numit aici era o persoana dintre neamuri, necircumcis, la fel ca Tit, si lua parte la sinagoga ca un ,,temator de Dumnezeu” (vezi mai sus la ,,temator de Dumnezeu”). Vecina. [Strans lipita, KJV.] Sau ,,era alaturata”, ,,era vecina” (RSV). Evident, dupa ce Pavel a intampinat impotrivire in sinagoga din Corint, a ales un loc invecinat pentru adunari, asa incat sa fie usor sa vina orice iudeu care si-ar fi schimbat simtamintele fata de Evanghelie. Dar aceasta vecinatate urma sa fie si o pricina de inversunare in plus, mai ales cand numarul urmasilor lui Pavel a inceput sa creasca si cand chiar si un conducator al sinagogii a acceptat Evanghelia (v. 8). 18:8 Dar Crisp, fruntasul sinagogii, a crezut in Domnul impreuna cu toata casa lui. Si multi dintre Corinteni, care auzisera pe Pavel, au crezut si ei, si au fost botezati. Crisp, fruntasul sinagogii. [Crisp, conducatorul principal, KJV.] Sau, ,,Crisp, carmuitorul”. Cuvantul de ,,carmuitor” cuprinde ideea de ,,fruntas”. La acest Crisp se face aluzie in 1 Corinteni 1,14 ca unul din putinii pe care Pavel insusi i-a botezat. Pozitia lui fruntasa printre iudei, inainte de convertirea lui si acceptarea Evangheliei de catre intreaga lui familie, l-a facut demn de atentie printre crestini. Au crezut si ei si au fost botezati. Forma greaca a celor doua verbe sugereaza un proces continuu pentru o perioada de timp nejustificata. Printre convertiti a fost Gaiu (1 Corinteni 1,14), poate un om de o pozitie sociala mai inalta decat altii, care era vestit printre crestini pentru ospitalitatea lui si care a primit pe Pavel ca oaspete cu prilejul celei de-a doua vizite a sa (Romani 16,23). Membrii casei lui Stefana, ,,cele dintai roade ale Ahaiei”, au fost pe cat se pare printre primii convertiti de acolo (1 Cor, 16,15). Pe acestia i-a botezat chiar Pavel (1 Corinteni 1,16). De asemenea ceilalti pot fi socotiti ca fiind convertiti atunci sau la scurt timp dupa aceea, Fortunatus si Achaicus (1 Corinteni 16,17); Chloe, o femeie distinsa (1 Corinteni 1,11); Cvart, un frate, si Erast, batranul cetatii (Romani 16,23) si Eponet, la fel printre ,,cele dintai roade al Ahaiei” (Romani 16,5). Sila si Timotei erau cu Pavel la data aceasta si, fara indoiala, ei au botezat pe cei mai multi dintre convertiti (vezi 1 Corinteni 1,14-16). 18:9 Noaptea, Domnul a zis lui Pavel intr-o vedenie: Nu te teme; ci vorbeste si nu tacea, Domnul a zis lui Pavel. [Apoi a vorbit Domnul, KJV.] Sau ,,Si Domnul a zis”. Aici e inca o vedenie data lui Pavel. Pe cat se pare, judecand dupa cuvintele Domnului, pentru oarecare motive, apostolul pierde curajul si era in primejdie de a suferi din punct de vedere fizic. Pavel a primit solia aceasta la fel cum primise chemarea macedoneana (cap. 16,9,17), dar aici Insusi Domnul i S-a aratat servului Sau. I-au fost date viziuni de la Dumnezeu in diferite crize mari ale vietii sale. El vazuse prima data pe Domnul Isus, cu ocazia convertirii lui (cap. 9,4-6; cf. AA 115). Mai tarziu el a auzit aceeasi voce si a vazut acelasi chip, in vedenia sa din Templul de la Ierusalim (cap. 22,17-21). Acum, el a si vazut si a si auzit din nou pe Domnul sau. Nu te teme. Sau ,,inceteaza de a te teme”. Cuvintele lasa a se intelege ca Pavel era in clipa aceea cuprins de oarecare temere si deprimare si simtea din greu povara sarcinii pe care incerca sa o poarte pentru Domnul sau. In marea lor majoritate, convertitii lui erau din categoria sclavilor sau a oamenilor eliberati din sclavie; cei care aveau o cultura corespunzatoare cu a lui, fie greci, fie iudei, pareau intarzietori in a primi predica lui (cf. 1,26,27). Fara indoiala el era si in primejdie personala fizica. El deja vazuse insultele iudeilor izbucnind in violenta fizica. Lucrul acesta se putea usor intampla din nou. Plin de indurare, Domnul i s-a adresat in cuvintele: ,,Inceteaza a te teme.” Vorbeste. Sau ,,vorbeste inainte.” Nu tacea. Sau ,,nu incepe sa taci”. Ispita intr-un moment de slabiciune era de a cauta sa gaseasca siguranta in tacere, cand cuvintele pareau fara rod. Dar acesta era un indemn pentru el sa predice chiar si mai staruitor decat inainte. Nimic nu trebuia sa opreasca marturia lui Pavel. Ilie trecea printr-o criza asemanatoare de descurajare (1 Regi 19,4-14) si Ieremia la fel, nu numai o singura data (Ieremia 1,6-8; 15,15-21) 18:10 caci Eu sunt cu tine; si nimeni nu va pune mana pe tine, ca sa-ti faca rau: vorbeste, fiindca am mult norod in aceasta cetate. Eu sunt cu tine. In original ,,Eu” este emfatic. Porunca data cu putin inainte a fost urmata de o fagaduinta care a facut fata nevoii lui Pavel, in acel moment. Desi oamenii erau impotriva lui, Hristos era cu el. Fagaduinta data candva bisericii: ,,Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele” (Matei 28,20) a fost repetata aici personal lui Pavel – ,,Eu sunt cu tine”. Desi ascultarea de aceasta noua porunca insemna o viata de suferinta, impreuna cu ea era asigurarea ca intentiile cele rele ale oamenilor urmau sa fie franate si ca lucrarea lui Pavel nu urma sa fie permanent impiedicata. Ca sa-ti faca rau. Sau ,,sa-ti dauneze”, ,,sa te maltrateze”. Hristos nu a fagaduit lui Pavel scutire fata de atac. Dar vrajmasului nu urma sa-i fie ingaduit sa-i faca rau. Aceasta asigurare insemna pentru apostol ceea ce Elisei intelesese si proclamase cu secole mai inainte: ,,Mai multi sunt cu noi decat cu ei.” (2 Regi 6,16), Mult norod. Cuvintele aduc aminte de acelea rostite fata de Ilie, in momentul lui de slabiciune: ,,Dar voi lasa in Israel sapte mii de barbati” (1 Regi 19,18). Chiar si printre cei mai adanc afundati in viciile Corintului (1 Corinteni 5,10,11) erau suflete sincere care tanjeau dupa eliberare si care asteptau chemarea la pocainta. Chemarea aceasta trebuia sa fie facuta de Pavel si de urmasii lui. Intrucat Corintul era unul dintre centrele importante de activitate comerciale, in perioada aceasta era, omeneste vorbind, de insemnatate vitala ca biserica de la inceput sa-si afirme pozitia. Importanta si extinderea comunitatii crestine din Corint poate fi vazuta din epistolele pe care Pavel le-a scris ulterior, bisericii de acolo. Printr-o viziune, Domnul a dat lui Pavel asigurarea milostiva ca predica lui va fi din plin binecuvantata. El s-a ridicat imbarbatat, gata pentru orice insarcinare. 18:11 Aici a ramas un an si sase luni, si invata printre Corinteni Cuvantul lui Dumnezeu. A ramas. [A continuat, KJV.] Gr. kathizo, ,,a sedea”, ,,a se aseza undeva”. Verbul sugereaza permanenta si continuitate. Un an si sase luni. Timpul petrecut in Corint a dat ocazia lui Pavel nu numai pentru intemeierea si organizarea bisericii, dar si pentru lucrarea in districtele invecinate, ca de pilda, portul Chencrea (vezi Romani 16,1). Pe langa predicarea la corinteni si invatarea lor, Pavel a scris probabil la data aceasta cele doua epistole catre Tesaloniceni, care sunt considerate cele mai timpurii dintre scrisorile lui si poate cea mai timpurie din literatura intregului NT, afara de cazul ca Epistola lui Iacob e datata mai timpuriu. Adresa la 2 Corinteni ,,catre Biserica lui Dumnezeu care este in Corint si catre toti sfintii care sunt in toata Ahaia” arata lamurit raspandirea Evangheliei dincolo de limitele cetatii. Pavel recunostea aceasta rodnicie extensiva ca o implinire a fagaduintei Domnului data lui in viziune care l-a pregatit pentru venirea persecutiei urmatoare. 18:12 Pe cand era Galion carmuitor al Ahaiei, Iudeii s-au ridicat cu un gand impotriva lui Pavel, l-au dus inaintea scaunului de judecata, Galion. Numele lui intreg originar era Marcus Annaeus Novatus, dar fiind adoptat de un roman bogat, numit Lucius Junius Gallio, el a fost dupa aceea cunoscut ca Junius Annaeus Gallio. El era fratele filozofului stoic, Seneca, tutorele lui Nero. Seneca a dedicat fratelui sau, proconsulul, doua tratate despre ,,Manie” si ,,Viata fericita”. Galion a fost proconsul al Ahiaiei, probabil candva intre anii 51 si 53 d.Hr. (vezi p. 98). Dupa ce s-a retras din Ahaia, in urma unui atac de friguri (Seneca, Epistole civ. 1), s-a reintors la Roma. La inceput s-a bucurat de favoarea lui Nero, dar cu timpul a cazut in dizgratia tiranului. O alta traditie il prezinta ca anticipandu-si soarta prin sinucidere. Tacit, insa, vorbeste despre el ca fiind ,,mahnit de moartea fratelui sau, Seneca” si rugandu-se de Nero pentru viata sa (Annals, xv. 73, ed. Loeb, Tacit, vol. 4, p. 333). Carmuitor. [Delegat, KJV; Proconsul, Nitz.] Mai degraba, ,,proconsul” (vezi cap. 13,7). Aici de asemenea Luca dovedeste acuratetea sa caracteristica la folosirea titlurilor oficiale. Sub Tiberiu, Ahaia, care cuprindea toata Grecia, la sud de provincia Macedonia, fusese o provincie imperiala si era deci guvernata de un procurator. Dar pe la anul 44, ea fusese inca o data facuta provincie senatoriala, de catre Claudiu, intrucat nu mai avea nevoie de control militar direct (Tacit, Annals, i. 76; Suetoniu, Vietile Cezarilor, v. 25. 3). Din aceasta cauza, pe vremea vizitei lui Pavel era din nou carmuita de un proconsul. Iudeii s-au ridicat. [Iudeii au facut insurectie, KJV.] Mai degraba, ,,s-au ridicat”. Cuvantul ,,insurectie” a capatat de la data cand a fost tradusa KJV, sensul special de revolta a supusilor contra carmuitorilor lor. Aceasta nu e ceea ce a avut loc aici. Iudeii, evident nadajduiau ca, prezentandu-se in grup impotriva lui Pavel, puteau obtine expulzarea apostolului din cetate. Scaunul de judecata. Se obisnuia de catre guvernatorii romani ai provinciilor sa tina sedinte in agora sau forum, adica in piata in anumite zile fixate (vezi cap. 19,38), pentru ca oricine sa poata apela la ei ca sa i se poata satisface plangerile. Pare ca iudeii s-au folosit de o astfel de ocazie. Dar pentru Galion, ei au aparut ca o ceata de iudei care acuzau pe unul din neamul lor de vreo invatatura gresita. Daca ar fi fost venit numai de curand de la Roma, ar fi fost probabil ca el sa fi auzit de tulburarile cu privire la ,,Chrestus” (vezi cap. 18,2) si ar fi considerat ca aceasta era o cearta cu privire la acelasi subiect. Vezi ilustratiile din fata p. 448, 449. 18:13 si au zis: Omul acesta atata pe oameni sa se inchine lui Dumnezeu intr-un fel care este impotriva Legii. Omul acesta. Gr. houtos, ,,acesta”, un pronume demonstrativ exprimand bine dispretul pe care ar fi dorit sa-l imprime in mintea lui Galion. Legii. Pare evident ca in acest apel la proconsul, iudeii nu se refereau la Legea lui Moise, ci la legea romana. Sirul gandirii lor ar fi fost ca, desi din punct de vedere al convenientei, iudeii fusesera expulzati din Roma, iudaismul era totusi o religio licita, tolerata si recunoscuta de statul roman. De aceea, acuzatia lor nu ar fi fost cu privire la vreun punct al religiei iudaice, ci ca Pavel predica o religie noua, nerecunoscuta (cf. cele de la cap.17,7). 18:14 Pavel voia sa inceapa vorba, cand Galion a zis Iudeilor: Daca ar fi vorba de vreo fapta rea sau de vreo blestematie, v-as asculta dupa cuviinta, Iudeilor! Sa inceapa vorba. [Sa-si deschida gura, KJV.] O formula obisnuita folosita pentru a introduce o cuvantare explicita (cf. Matei5,2; 13,35; Fapte 10,34). Pavel era pe punctul de a incepe o aparare precisa, dar aceasta s-a dovedit a nu fi necesara. Galion a zis. Galion n-ar fi putut sa locuiasca in Ahaia, oricat de lung timp, fara sa auda de noua miscare. Fara indoiala cunostea din dificultatile iudeilor. De asemenea probabil cunostea ceva despre Pavel. Dar din punctul sau de vedere – acela de filosof si barbat de stat – aceasta nu era o chestiune pentru judecata sa. El nu intentiona sa traga o linie precisa intre religiile recunoscute de Roma si cele care nu erau. Vreo nedreptate sau vreo fapta rea. Cele doua lucruri pe care sa le ia in consideratie un dregator erau: 1) orice fapta rea (cf. cap. 24,20) sau fapte de injustitie, sau (2) orice conduita nescrupuloasa cuprinzand vreun rau moral. Condamnand lucruri de felul acesta, el si-ar fi indeplinit datoria ca administrator al legii si echitatii romane. Ambele expresii folosite aici atrag atentia la fapte de rau fatis, ca de pilda jaf si atac; a doua desemneaza pe aceia in care abilitatea sau istetimea frauduloasa este caracteristica principala. V-as asculta. Adica, as asculta cazul vostru. Verbul e folosit si ca un termen tehnic pentru preluarea unei plangeri. Galion arata prin vorbirea sa ca romanii se considerau superiori fata de iudeii tolerati. Dar, daca cazul lor era intemeiat, iudeii urmau sa se bucure de beneficiul unei astfel de tolerante si ar fi cercetat orice chestiuni care cadrau cu slujba sa si cu legea romana. Dupa cuviinta. Sau ,,asa cum este drept.” 18:15 Dar daca este vorba de neintelegeri asupra unui cuvant, asupra unor nume si asupra Legii voastre, treaba voastra: eu nu vreau sa fiu judecator peste aceste lucruri. Daca este vorba. [Chestiunea, KJV.] Mai degraba ,,chestiuni”. Asupra unui cuvant, asupra unor nume. [Cuvinte sau nume, KJV.] Sau ,,vorbire si nume”. Fara indoiala multe puncte cu privire la invataturile lui Pavel ar fi fost prezentate de iudei, daca aveau ocazie. Dar daca Isus era Hristos sau nu, ar fi fost pentru roman o chestiune stricta de definitie teologica, asupra careia legea romana nu ar avea nici o influenta. Daca Galion ar fi auzit numele ,,Chrestus” la Roma (vezi v. 2), el ar fi fost cu atat mai mult inclinat sa urmeze conduita stapanului sau regal si sa se lipseasca pe cat mai repede posibil de iudeii care se certau (cf. cap. 23,29). Legii voastre. Literal, ,,legea care [este] potrivit cu voi”. Prin accentul sau, Galion lasa a se intelege ca el a vazut ce urmareau ei prin apelul lor la lege. Ei se preocupau de legea iudaica si nu de legea romana; in cazul lor si el a refuzat sa se lase amestecat in lucrul acesta. Nu vreau sa fiu judecator. Respingerea emfatica a cazului de catre Galion spune literal, ,,Judecator al acestor lucruri eu nu doresc sa fiu.” Cuvantul grec pentru ,,judecator” este emfatic, la fel ca pronumele pentru ,,eu”. Galion a renuntat la jurisdictia asupra cazului deoarece nu intra in cadrul legii romane. 18:16 Si i-a alungat de la scaunul de judecata. I-a alungat. Asezat asa cum era fara indoiala, in agora sau forum, cu lictorii si ceilalti slujbasi in jurul sau, acum a poruncit ca locul sa fie eliberat de certaretii turbulenti despre ,,cuvinte si nume”. El avea destul de lucru cu cele care reveneau de drept jurisdictiei sale in viata comerciala zbuciumata a Corintului. 18:17 Atunci au pus toti mana pe Sosten, fruntasul sinagogii, si-l bateau inaintea scaunului de judecata, fara ca lui Galion sa-i pese. [Grecii, KJV.] Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) exprimarea ,,ei toti au luat pe Sosten”, Au pus mana. [Au pus mana, KJV.] Mai degraba, ,,au apucat” (cf. cap. 16,19; 17,19). Acelasi verb este folosit si in cap. 21,30 cu privire la actiunea violenta a gloatei din Ierusalim si, imediat dupa aceea (v. 33), cu privire la purtarea capitanului pentru salvarea lui Pavel. Sosten. Numele era obisnuit; el nu are nevoie sa fie identificat cu Sostene, mentionat in 1 Corinteni 1,1, desi e posibil ca liderul persecutiei sa fi fost dupa aceea convertit, la fel ca in cazul lui Pavel. Fruntasul sinagogii. Pare ca Sosten fusese facut conducatorul sinagogii dupa convertirea lui Crisp (v. 8). Se prea poate ca el sa fi fost zelos sa-si arate ravna impotriva crestinilor, aducand de indata acuzatii impotriva lui Pavel, in fata proconsulului. Ca purtator de cuvant, a atras privirea lumii ingramadite in jur, dintre care multi erau greci. Ei, evident, au prins tonul de dispret al lui Galion si au urmat decizia la care au mai adaugat propria lor contributie si inca una aspra. Sau se poate ca iudeii sa se fi intors impotriva noului lor conducator, dupa ce nu izbutisera in prima lor actiune. Pavel, fara indoiala avea nu putini simpatizanti printre neamuri. In orice caz, Sosten a intrat in centrul atentiei multimii. Si-l bateau. Sau ,,au inceput sa-l bata.” Fara ca lui Galion sa-i pese. [Galion nu se ingrijea de nici unul din lucrurile acestea, KJV; Nu-i pasa de acestea, Nitz.] Mai degraba ,,nici unul din lucrurile acestea nu ingrijora pe Galion.” Declaratia lui Galion reflecta nepasarea oamenilor lumii fata de adevarul descoperit. Dar cuvintele nu insemnau in chip necesar ca era indiferent fata de religie. El recunostea pur si simplu limitele propriei sale jurisdictii. Carmuirea lui trebuie sa fi constituit un precedent favorizant pentru raspandirea crestinismului. Cu privire la felul in care era privit de romani, felul de viata iudaic (cf. v. 14), vezi Vol. V, p. 60-62; Vol. VI, p. 59, 60. 18:18 Pavel a mai ramas destul de multa vreme in Corint. In urma, si-a luat ziua buna de la frati, si a plecat cu corabia spre Siria, impreuna cu Priscila si Acuila, dupa ce si-a tuns capul in Chencrea, caci facuse o juruinta. A mai ramas destule zile. [A intarziat... un bun rastimp, KJV.] Literal, ,,dupa ce a ramas multe zile.” Pavel locuise si lucrase intr-o liniste cumpanita un an si sase luni (v. 11). Dupa aceasta perioada sau poate in decursul ultimei parti a ei a fost tarat inaintea lui Galion. Dupa criza aceasta, apostolul a mai avut un nou timp de pace in care sa lucreze. Spre Siria. Motivele calatoriei sale ar fi putut sa fie urmatoarele: (1) la fel ca mai tarziu (vezi cap. 20,3,4), el dorea fara indoiala sa predea darurile colectate pentru discipolii din Ierusalim, in persoana (cf. Romani 15,25, 26; Galateni 2,10). E clar ca atunci cand Pavel s-a hotarat sa se intoarca dorea sa ajunga la Ierusalim cat mai repede cu putinta, deoarece a refuzat sa ramana la Efes, desi predica lui era primita mai cu placere de iudeii de acolo, decat in multe alte locuri; (2) votul lui recent cerea o vizita la Templu; (3) probabil vroia sa relateze rezultatele lucrarii sale printre neamuri, mai ales in regiunile departate, Macedonia si Ahaia (cf. Fapte 15,4). Priscila si Acuila. Vezi v. 2. Chencrea. Portul rasaritean al Corintului in Golful Saronic. Romani 16,1 lasa a se intelege ca acolo era o biserica organizata. Recunostinta cu care Pavel se refera la Fivi si la serviciul ei crestin (Romani 16,2) arata ca el avusese legaturi apropiate cu biserica aceasta. Probabil el a intemeiat-o. Juruinta. Aceasta pare sa fie o juruinta aparte, o forma modificata a juruintei nazirene temporare, descrisa in Num. 6,1-21. Aceasta din urma cerea o despartire de lume si de viata obisnuita a oamenilor (cuvantul ,,nazireu” inseamna persoana ,,separata” sau ,,consacrata”. Pentru durata juruintei lui, nazireul nu trebuia sa bea vin sau bautura imbatatoare si nici sa-si rada capul sau fata. La sfarsitul perioadei juruintei sale, el urma sa-si rada capul la Templu si sa-si arda parul in focul altarului, sub jertfa sa. Dupa ce si-au terminat juruinta, nazireii din Fapte 21,24 si-au ras capetele. Persoanele care locuiau departe de Ierusalim pare ca aveau permisiunea sa-si taie parul si sa aduca cu ei suvitele de par la Templu, pentru a le aduce ca jertfa cand restul parului lor era ras de pe capul lor. Lucrul acesta l-a facut Pavel la Chencrea, inainte de a pleca in calatorie, pe mare, spre Siria. Este evident din 1 Corinteni 11,14, ca Pavel considera parul lung la barbati, ca efeminat, dar juruinta nazireica producea in mod necesar par lung. Prin urmare, desi tinea mai departe juruinta, el si-a tuns parul din motive de infatisare si din cauza obiceiului locului, afara de cazul ca se terminase perioada juruintei sale cand a ajuns la Chencrea. Pare ca motivul acestor juruinte a fost o recunostinta deosebita pentru eliberare din primejdie. Teama, fagaduinta si eliberarea au fost notate in raportul lucrarii lui Pavel la Corint si o juruinta de consacrare fata de programul de predicare a Evangheliei ar fi fost un rezultat natural. Pavel nici nu a dispretuit, nici nu a condamnat exprimarea sentimentului evlavios, deoarece nu le-a considerat legaliste, asa cum a facut cu anumite practici ale iudeilor. E de asemenea posibil ca Pavel aplica principiul sau de a fi ,,totul tuturor oamenilor” (1 Corinteni 9,22) si de aceea, ca iudeu, actiona in simpatie cu iudeii (v. 20). Un vot sau o juruinta nazireica urma sa demonstreze tuturor fratilor sai iudei ca el, personal, nu dispretuise legea si nici nu invata pe alti iudei sa o dispretuiasca (vezi Fapte 21,21-24). 18:19 Au ajuns in Efes; si Pavel a lasat acolo pe insotitorii lui. A intrat in sinagoga, si a stat de vorba cu Iudeii, Au ajuns in Efeseni [A ajuns la Efes, KJV.] Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) exprimarea ,,ei au ajuns la Efes.” Verbul grec tradus ,,el a venit” este un termen nautic insemnand ,,venind la uscat”. Efesul era o cetate vestita, capitala districtului grec Ionia si, mai tarziu, a provinciei romane Asia. El a devenit scena lucrarilor de mai tarziu ale apostolului Ioan. Cetatea nu era departe de mare, pe un teren deluros la gura raului Cayster, intre raurile mai mari, Hermus si Meander. Efesul fusese o colonie timpurie greaca pe tarmul estic al Asiei Mici, dar in sec. al VI-lea i.Hr., a ajuns sub puterea regilor Lidiei. De la inceput, ea fusese un centru pentru cultul Artemisei (Diana romana; vezi cap. 19,24) al carei templu de acolo era vizitat de pelerini din toate partile lumii cunoscute. De secole, Estul si Vestul venisera in contact strans la Efes si acolo, religia Greciei a luat un caracter mai oriental si cuprindea magie, mistere si farmece. Pe vremea lui Pavel, Efesul era cu mult cel mai aglomerat si cel mai popular oras din Asia proconsulara. Erau acolo destui iudei pentru cel putin o sinagoga. A lasat acolo. Se presupune ca Acuila si Priscila s-au asezat pentru catava vreme la Efeseni In ce priveste diferitele lor deplasari, vezi v. 2. In sinagoga. Aceasta era practica obisnuita a lui Pavel; el nu putea sa paraseasca propriul sau popor, desi in mod constant era expus la un tratament dur din partea lor, ci i-a cautat aici din nou, de indata ce a sosit. Totusi, ce a predicat aici pare sa fi fost primit cu mai putina ostilitate, deoarece iudeii din Efes l-au rugat sa stea mai mult (v. 20). S-ar putea ca felul cosmopolitan al populatiei din Efes sa fi avut de-a face cu aceasta deosebire in atitudine. A stat de vorba. Gr. (vezi cap. 20,7). 18:20 care l-au rugat sa ramana la ei mai multa vreme. El insa n-a voit, L-au rugat. [Au dorit de la el, KJV.] Verbul tradus aici ,,au dorit” e de cele mai multe ori redat prin ,,au rugat”. Dorinta lor era un semn plin de nadejde si fagaduia o serie de roade pe masura. Nicaieri in alta parte, afara de Berea, nu a gasit Pavel o atitudine mai primitoare fata de adevarul pe care-l prezenta. El privea la corinteni ca la niste copii care aveau nevoie sa fie hraniti cu lapte (1 Corinteni 3,2), dar mai tarziu s-a aflat in stare sa vesteasca efesenilor ,,tot planul lui Dumnezeu” [,,tot sfatul lui Dumnezeu”, KJV] (Fapte 20,27), deoarece erau in stare de a fi partasi la stiinta lui cu privire la taina Evangheliei (Efeseni 3,4). La ei. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) omiterea acestor cuvinte. N-a voit. [N-a consimtit, KJV.] Literal, ,,n-a incuviintat”, adica ,,a fi de acord”, ,,a accepta”. 18:21 ci si-a luat ramas bun de la ei, si a zis: Trebuie numaidecat ca sarbatoarea care vine, s-o fac in Ierusalim. Daca va voi Dumnezeu, ma voi intoarce iarasi la voi. Si a plecat din Efes. Si-a luat ramas bun. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) omiterea cuvintelor ,,trebuie numaidecat ca sarbatoarea care vine s-o fac in Ierusalim. Daca...” Cuvintele omise sunt considerate o insertie sugerata de cap. 20,16. Acceptarea omiterii face sa nu fie necesara o tratare a problemei care sarbatoare iudaica ar fi putut sa fie aceasta. Ma voi intoarce. Indata ce Pavel a avut prilej, el si-a indeplinit fagaduinta (cap. 19,1). Daca va voi Dumnezeu. Pavel si Iacov erau de acord cand se incredeau vointei Tatalui care indruma toate lucrurile bine, chiar pana la folosirea aproape a aceleiasi expresii (cf. Iacov 4,15). Pentru ei era mai mult decat formula deo volente, ,,daca va voi Dumnezeu”, care mai inainte era asa de adesea pe buzele crestinilor. In ce priveste demonstrarea voii lui Dumnezeu, prin oprelistea Duhului a ceea ce Pavel asteptase sa faca, vezi Fapte 16,6,7. 18:22 S-a dat jos din corabie in Cezarea, s-a suit la Ierusalim, si, dupa ce a urat de bine Bisericii, s-a pogorat in Antiohia. In Cezareea. Evident o mare masura de actiune e cuprinsa in versetul acesta. La Cezareea, fara indoiala, el si-a reinnoit legatura cu evanghelistul Filip. El a fost oaspete in casa lui Filip, in Cezareea, cu un prilej ulterior (cap. 21,8). S-a suit. Adica, de la orasul de litoral, la cetatea Ierusalim. A urat de bine bisericii. [A salutat biserica, KJV.] Aceasta este o notita scurta cu adevarat despre vizita la ceea ce pe atunci era centrul intregii vieti si actiuni crestine. Aceasta este a patra vizita a lui Pavel, dupa convertirea sa (cf. cap. 9,26; 11,30; 15,4; 21,17). Nici o mentiune nu e facuta cu privire la o adunare a bisericii, ca in cap. 14,27, sau la un raport despre ceea ce au facut Pavel si asociatii sai. Nici macar numele cetatii nu e dat, si nu se spune nimic cu privire la implinirea juruintei lui Pavel. Unii sugereaza ca Pavel a avut parte de o primire rece si ca pozitia lui cu privire la lege, in raport cu crestinii dintre neamuri, instrainasera pe crestinii din Ierusalim, care, in mod natural, erau plini de ravna pentru lege. Dar aceasta e numai cu putin mai mult decat o speculatie. Indiferent care ar fi motivul, apostolul s-a grabit sa ajunga cat mai curand cu putinta la locul plin de amintiri scumpe lui, in sanul crestinilor din Antiohia. In Antiohia. Reintoarcerea lui Pavel la Antiohia marcheaza sfarsitul celei de-a doua calatorii misionare. Era cam pe la anul 52 d.Hr. (cf. p. 102). 18:23 Dupa ce a petrecut catava vreme in Antiohia, Pavel a plecat, si a strabatut din loc in loc tinutul Galatiei si Frigiei, intarind pe toti ucenicii. A stat catava vreme. Vizita trebuie sa fi fost de o durata de cateva luni. Unii atribuie acestei ocazii disensiunea pe care Pavel o relateaza in Galateni 2,11-14. Motivarea este ca Pavel fusese multa vreme absent din Antiohia si ca partida iudaizanta avusese timp sa organizeze un atac proaspat asupra libertatii neamurilor. Ei exercitasera o presiune innoita asupra lui Petru si un element dainuitor de instabilitate din caracterul lui, l-a facut sa cedeze. Totusi, altii sustin ca incidentul a avut loc inainte ca Pavel si Sila sa fi parasit Antiohia pentru a se duce la Conciliul din Ierusalim (vezi cap. 15,39,40). A plecat. Antiohia este punctul de plecare al celei de-a treia calatorii misionare, ca si pentru cele doua anterioare (cap. 13,1-3; 15,36-40). Galatiei si Frigiei. Fara indoiala, Pavel a luat aceeasi directie ca si mai inainte, vizitand Listra si Derbe, inainte de a ajunge la partea mai nordica a Asiei Mici (vezi Nota Aditionala la cap. 16). Intarind. Pavel nu era numai un evanghelist care infiinta biserici noi, el era si un pastor, in intelesul ca pastra o preocupare activa pentru binele dainuitor al bisericilor. Pentru unele dintre aceste biserici infiintate cu prilejul celei dintai calatorii misionare, aceasta era cea de-a patra vizita a lui Pavel acolo (vezi cap. 13,51; 14,6, 21; 16,1, 6). Vezi traseul celei de a treia calatorii misionare a lui Pavel 18:24 La Efes, a venit un Iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii si era tare in Scripturi. Apolo. Probabil o contragere de la Apoloniu sau Apolodor. Versetele urmatoare sunt parantetice si procura un fundal pentru ceea ce a avut loc mai tarziu. Faptele date in NT cu privire la Apolo sugereaza ca el a avut un loc de frunte in biserica primara. Influenta lui ca invatator s-a facut remarcabil simtita in Corint. Pavel mentioneaza o partida a urmasilor lui acolo (vezi 1 Corinteni 1,12; 3,5; 4,6). De neam din Alexandria. [Nascut in Alexandria, KJV.] Literal, ,,un alexandrin din nastere”. Traducerea LXX a VT fusese facuta in Alexandria de catre iudei. Alexandria era un mare centru cultural, avand una dintre cele mai mari biblioteci ale lumii antice. Filosoful Filo era un conducator intelectual distins printre iudeii de-acolo. Intrucat a trait pana in anul 50 d.Hr., Apolo se poate sa fi ajuns sub influenta lui. Avea darul vorbirii. [Elocvent, KJV.] Gr. logios, ,,invatat”, ,,elocvent”. Oricare din aceste traduceri da numai jumatate din ideea cuvantului. El era invatat si putea folosi efectiv invatatura lui. Tare. [Puternic, KJV.] Gr. dunatos, ,,capabil”, ,,puternic”. 18:25 El era invatat in ce priveste Calea Domnului, avea un duh infocat, si vorbea si invata amanuntit pe oameni despre Isus, macar ca nu cunostea decat botezul lui Ioan. Era invatat. Gr. katcheo, ,,a sonda adanc despre”, si, prin extensiune, ,,a invata prin viu grai pe altii”. Cuvantul de la care deriva cuvantul nostru, ,,a catehiza”, lasa a se intelege ca Apolo fusese invatat de cineva, pe langa studiul sau personal din VT. Stim de la Josephus (Antiquities, xviii. 5. 2) ca invatatura si botezul lui Ioan produsesera un puternic efect printre iudei. Nu este deci surprinzator ca se iveau la Ierusalim si la Efes, iudei care acceptasera invatatura lui Ioan Botezatorul, despre Isus. Dar o astfel de instruire era fara indoiala putin cuprinzatoare. Ei vor fi stiut ca Ioan boteza ca pregatire pentru imparatia care urma sa vina si vor fi auzit ca el prezentase pe Isus ca fiind Mielul lui Dumnezeu si despre glasul din cer, cand fusese El botezat. Dar Ioan fusese decapitat la scurt timp dupa aceea si Isus suferise moartea pe Golgota. Multi dintre ucenicii lui Ioan s-ar fi putut sa nu fi stiut ce se petrecuse in legatura cu solia lui Hristos, dupa aceea – infiintarea bisericii, randuielile botezului crestin si a Sfintei Cine, revarsarea Duhului Sfant, invatatura despre convertire urmand pocaintei si primirea darului mantuirii prin har, prin credinta. Ioan Botezatorul insusi nu intelesese decat in mod neclar ceea ce Isus prezenta in directia aceasta, deoarece a venit o zi cand a trimis sa intrebe pe Domnul, ,,Tu esti Acela care are sa vina?” (Matei 11,3). Calea. Erau multe lucruri pe care oricine umbla pe ,,calea” lui Ioan avea nevoie sa le stie cu privire la ,,calea” Domnului. Expresia e folosita intr-un sens semitehnic, ca in expresia ,,unii umbland pe calea credintei” [,,calea aceasta”, KJV] (vezi cap. 9,2), ca echivalent la ceea ce astazi ar fi numit religia crestina. Un duh infocat. Sau ,,plin de ravna cu duhul” (cf. Romani 12,11, unde, la fel, cuvantul ,,duh” insemneaza duhul omului, nu Duhul Sfant al lui Dumnezeu). Vorbea si invata amanuntit. [Vorbea si invata sarguincios, KJV.] Expresia ,,calea Domnului” este o traducere a unor cuvinte din VT (Isa. 40,3), citate de scriitorii Evangheliei cu privire la predica lui Ioan Botezatorul (Matei3,3; Marcu 1,3; Luca 3,4; Ioan 1,23). Apolo era foarte clar si precis in proclamarea a ceea ce Ioan predicase cu privire la venirea imparatiei cerului, ilustrata din propriile sale studii din VT. S-ar putea ca el sa fi aratat cum Ioan pregatise calea pentru Isus si se poate sa fi facut cunoscut mare parte din faptele si cuvintele lui Isus, ca o dovada ca Dumnezeu trimitea profeti mai mari decat cei pe care de multa vreme ii avusesera iudeii si ca, deci, viata lui Hristos era o marturie ca mantuirea era aproape. Dar invatatorul lui Apolo, indiferent cine ar fi fost acela, nu dusese pe elevul sau dincolo de solia Botezatorului, care recunostea pe Isus ca Hristosul. Apolo primise un fel de iudaism proslavit, care avea sa pastreze caracteristicile vechii religii. Fara indoiala, el nu intelesese pana acum ca ,,taierea imprejur nu e nimic” (1 Corinteni 7,19; cf. Galateni 5,6) si nu si-a dat seama ca sistemul sacrificiilor era ,,aproape de pieire” (Evrei 8,13). Cunostea. Gr. epistamai, ,,a fi vat in”, ,,a avea cunostinta de”. Botezul lui Ioan. Sub ,,botez” trebuie inclusa ideea cunostintei si experientei religioase la care botezul era introducerea. Cuvintele sunt pline de interes, aratand ca lucrarea lui Ioan Botezatorul, ca inainte mergator al lui Hristos, ajunsese mai departe de cum arata relatarea Evangheliei. Cu siguranta ajunsese la Alexandria. Cu privire la limitarile acestui ,,botez”, vezi comentariul mai sus la ,,era invatat”. 18:26 A inceput a vorbi cu indrazneala in sinagoga. Acuila si Priscila, cand l-au auzit, l-au luat la ei, si i-au aratat mai cu de-amanuntul Calea lui Dumnezeu. Vorbi cu indrazneala. Se cerea indrazneala, deoarece iudeii nu erau in nici un caz cu totii gata sa asculte predicarea cu privire la venirea lui Mesia. Oratorul trebuia sa fie pregatit cu invatatura si elocventa, ca si curaj, pentru a trata tema aceasta, cu privire la care iudeii fusesera inselati iarasi si iarasi de impostori. Acuila si Priscila. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) exprimarea ,,Priscila si Acuila”, ca in v. 18 (cf. Romani 16,3; 2 Timotei 4,19). Ea evident a luat parte activa la instruirea lui Apolo, dovedind ca era o femeie cu multa putere si ravna printre crestini. Acuila si Priscila aparent continuasera sa ia parte la serviciile sinagogii. Cand Apolo a aparut acolo in rolul de rabi si a predat solia sa (cf. Fapte 13,14,15), ei l-au ascultat si au fost atrasi catre el. L-au luat. Intrucat mersese atat de departe in solia lui Ioan, Apolo ar fi fost mult mai mult in simpatie cu Acuila si Priscila, in pozitia lor cu privire la Hristos, decat cu iudeii care nu mersesera atat de departe. El era pregatit sa primeasca pe Mesia, dar nu intelegea in ce fel implinise Isus conditiile acelui titlu. I-au aratat. [I-au expus, KJV.] Mai bine ,,mai exact.” Calea lui Dumnezeu. Ceea ce i-au ,,aratat” ei lui Apolo era ceea ce ei aflasera de la Pavel si poate prin contacte mai timpurii cu crestinatatea din Roma (vezi v. 2). Aceasta ar fi cuprins doctrinele mantuirii prin har, indreptatirii prin credinta, darul Duhului Sfant, dupa convertire si botez si intelesul si necesitatea Sfintei Cine. Ar fi urmat fara indoiala, ca in cazul celor doisprezece oameni din cap. 19,1-7, ca Apolo, care mai inainte cunoscuse numai botezul lui Ioan, sa fie rebotezat ,,in numele Domnului Isus”. 18:27 Fiindca el voia sa treaca in Ahaia, fratii l-au imbarbatat sa se duca, si au scris ucenicilor sa-l primeasca bine. Cand a ajuns, a ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei ce crezusera; Voia sa treaca. [Era dispus sa treaca, KJV.] Adica, dorea sa mearga. In Ahaia. Probabil la Corint, orasul cel mai de seama al Ahaiei. Formularea cap. 19,1 si referirea la Apolo, in 1 Corinteni 1,12, face din aceasta o certitudine. Cultura lui, insusirile lui naturale si invatatura si experienta lui recenta il calificau sa indeplineasca acolo o lucrare asemanatoare cu aceea pe care Pavel o savarsise la Atena. Nu exista nici un raport cu privire la vreo insarcinare apostolica pentru Apolo, dar unii dintre corinteni ajunsesera sa-l considere egal cu Pavel (1 Corinteni 1,12). Din aceasta cauza, a aparut un puternic sentiment de partida in acea biserica, pe care Pavel l-a reprimat (1 Corinteni 3,3-17). Nu exista motiv de a presupune ca Apolo insusi a produs situatia aceasta, deoarece Pavel vorbeste de Apolo ca a udat ceea ce el sadise (1 Corinteni 3,6). Se pare ca faptul ca Apolo avea cunostinte de existenta duhului de partida in biserica l-a facut sa nu doreasca sa se inapoieze in Corint (1 Corinteni 16,12). Fratii l-au imbarbatat. [Indemnand, KJV.] Sau ,,incurajandu-l”. Pasajul acesta poate fi tradus si ,,incurajand [pe Apolo], fratii au scris ucenicilor.” Au scris. [Fratii au scris, KJV.] Aceasta este cea dintai relatare a ceea ce a ajuns sa fie cunoscut drept ,,scrisoare de recomandare” (vezi 2 Corinteni 3,1; cf. Romani 16,1,2; Coloseni 4,10), trimisa de la o biserica la alta, in favoarea purtatorului recomandatiei. Ele erau ,,scrisorile de acreditare” de pe acea vreme. Faptul ca biserica din Efes era dispusa sa dea lui Apolo o astfel de scrisoare, arata excelenta impresie pe care el o facuse pe cand era acolo. A ajutat mult prin harul... Pasajul poate fi tradus si ,,prin har a ajutat mult pe cei care crezusera”. Traducerea aceasta pare preferabila, deoarece prin harul lui Dumnezeu conlucrand cu darurile intelepciunii si elocventei, Apolo a fost in stare sa conduca pe oameni la o experienta mai adanca in Hristos. Aceasta corespunde exact cu ceea ce Pavel spunea cu privire la legatura lui Apolo cu propria sa lucrare: ,,Eu am sadit, Apolo a udat”; eu ,,am pus temelia si un altul cladeste deasupra” (1 Corinteni 3,16,10). 18:28 caci infrunta cu putere pe Iudei inaintea norodului, si le dovedea din Scripturi ca Isus este Hristosul. Infrunta cu putere. [Convingea cu putere, KJV.] Gr. diakatelegchomai, ,,a infrange de tot prin argumente”, ,,a convinge deplin”. Apolo confrunta obiectiunile iudeilor cu proba Scripturii si biruia. El ducea pe iudei la aceeasi concluzie la care ii indemnase Pavel. Metoda lui probabil a fost diferita de aceea a lui Pavel, deosebirea fiind in personalitatea lui. Lucrarea lui in mod natural atragea urmasi la noul predicator si poate ii dadea un succes numeric mai mare decat cel ce insotise eforturile lui Pavel. Intrucat Apolo nu mai apare in alt loc in Fapte, trebuie sa se noteze aici ceea ce se stie cu privire la istoria lui ulterioara. Desi numele lui a fost folosit la Corint ca parola a unui partid, Pavel nu arata nici o diferenta doctrinara intre el si Apolo si, intrucat si unul si altul fusesera in stransa legatura de afinitate cu Acuila si Priscila, probabil nu era nici un dezacord. Ar reiesi din 1 Corinteni 16,12 ca Apolo ar fi revenit candva la Efes, probabil cu scrisori de recomandare de la biserica din Corint (2 Corinteni 3,1). Pavel avea incredere in el, cum e aratat de dorinta lui ca el sa poata veni la Corint cu Stefana, Fortunat si Ahaic (1 Corinteni 16,12-17). Apolo iese din campul vizual dupa aceea, pana catre sfarsitul carierei lui Pavel. Putem crede ca anii care au intervenit au fost plini de munca evanghelistica plina de ravna, asa cum savarsise la Efes si la Corint. Catre finele lucrarii lui Pavel (c. anul 67 d.Hr.), Apolo e mentionat de catre Pavel (Tit 3,13). El era in tovarasie cu Zena, legiuitorul, adica cineva care ca si Apolo, avea o reputatie cu privire la o adanca cunoastere a legii, fie iudaica, fie romana (vezi Matei 22,35; Vol. V, p. 55, 56). Sentimentul lui Pavel fata de Apolo evident a continuat sa fie un sentiment de interes plin de afectiune, deoarece solicita pe Tit sa-i dea tot ajutorul cu putinta. Apolo lucrase in Creta si acolo pare ca adunase in jurul sau o grupa selecta de ucenici, pe care Pavel ii distinge de cei care erau asociati cu el (Titu 3,13,14). Isus este Hristosul. Mai degraba, ,,Hristosul este Isus” sau ,,Isus este Hristosul” (vezi v. 5; cap. 17,3). COMENTARII ELLEN G. WHITE 1–3AA 243, 349 1–18AA 243–254 3 AA 347; CT 279; FE 97; PP 593; 4T 409 4, 5 AA 350 5 AA 247 5–7AA 248 8 AA 249 9, 10 AA 250; PK 277 11 AA 270, 298; Ev 327; 7T 268 12, 13 AA 252 14–17AA 253 18 AA 254 18, 19 AA 351 18–21AA 269–280 19–21AA 269 23 AA 281 24 AA 269 25–28AA 270 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: