17:7 si Iason i-a gazduit. Ei toti lucreaza impotriva poruncilor Cezarului, si spun ca este un alt Imparat: Isus.
I-a gazduit. [I-a primit, KJV.] Gr. hupodechomai, ,,a primi [ca oaspete]”, ,,a gazdui”, ca in Luca 10,38; 19,6; Iacov 2,25. Apostolii erau oaspetii lui Iason si, in consecinta, el era considerat un simpatizant al invataturii lor.
Ei toti. [Acestia toti, KJV.] Adica Iason si anumiti frati, Pavel si Sila, pe care acuzatorii nu-i gasisera, ar fi fost si ei cuprinsi in acuzatie, daca erau prinsi. Intr-un sens chiar si mai larg, acuzatia s-ar fi putut sa fie contra intregii biserici crestine.
Poruncilor. [Decretelor, KJV.] Gr. dogmata (vezi cap. 16,4). Referirea e probabil la legile romane contra invataturilor care indeamna la razvratire. Totusi, e posibil ca ,,decretele” de aici sa se refere la termenii edictului emis de imparatul Claudiu, pe temeiul caruia iudeii au fost expulzati din Roma, daca edictul acela a fost inspirat de cresterea crestinismului (vezi Vol. V, p. 71; vezi cap. 18,2). De fapt, edictul acesta era obligatoriu numai in Roma si in coloniae ei (ca Filipi), dar ar fi influentat toate partile Imperiului Roman. In felul acesta, Tesalonicul, desi o cetate libera, era sub carmuire romana si si-ar fi armonizat legislatia cu punctul de vedere al politicii romane imperiale.
Alt imparat. Gr. basileus heteros, adica, un alt fel de rege (vezi Matei6,24). Pe aceasta expresie acuzatorii isi bazau acuzatia principala. Ei pretindeau ca crestinii proclamau un rege sau imparat rival. O acuzatie mai serioasa cu greu putea fi adusa impotriva acestui grup (vezi Marcu 12.14; vezi Luca 23,2) si, desi nu era adevarata, avea destul temei pentru a parea plauzibila. Crestinii pretutindeni sustineau superioritatea calitatii lui Hristos de imparat (vezi Matei3,2,3; Ioan 18,36) si cuvintele lor puteau usor fi interpretate ca sentimente de razvratire si de critici ostile. E clar din scrisorile catre tesaloniceni, ca Pavel accentuase imparatia in predica lui si subliniase a doua venire ca Imparat a lui Hristos (1 Tesaloniceni 1,9, 10; 2,12; 4,14-17; 5,2, 23; 2 Tesaloniceni 1,5-8; 2,8). In ochii slujbasilor romani, o asemenea invatatura era suficienta pentru a dovedi acuzatia pe care o aduceau iudeii furiosi impreuna cu acolitii.