17:6 Fiindca nu i-au gasit, au tarat pe Iason si pe vreo cativa frati inaintea dregatorilor cetatii, si strigau: Oamenii acestia, care au rascolit lumea, au venit si aici,
Nu i-au gasit. Cativa prieteni indemanatici i-au luat pe Pavel si pe Sila din casa si-i tineau ascunsi pana cand puteau fi scosi in siguranta din Tesalonic (v. 10). Cand au ramas pagubasi de prada lor nadajduita, scandalagii au pus mana pe victime locale, dar s-au purtat legal cu ei.
Au tarat. Gr. suro, ,,a tari”, ,,a trage”. In cap. 8,3, cuvantul e folosit cu privire la ,,aruncarea” de barbati si de femei in inchisoare.
Cativa frati. Fratii acestia nu sunt numiti, dar nu sunt nicidecum trecuti cu vederea.
Dregatorii cetatii. Gr. politarchai, de la polis (,,cetate”) si archon, (,,dregator”). In literatura cunoscuta, cuvantul pare sa fi fost folosit numai de Luca, dar arheologia a aratat ca el l-a folosit corect. Au fost descoperite 19 inscriptii in care e folosit cuvantul politarches. In majoritatea cazurilor, referirea e la dregatori din cetati macedonene si cinci inscriptii se refera faptic la Tesalonic, asa ca acuratetea detaliata a lui Luca e confirmata. El a descris corect pe slujbasii din Filipi, o colonie romana, ca strategoi, (vezi cap. 16,20); dar Tesalonicul era o cetate libera macedoneana si dregatorii lui neromani, dintre care acum erau cinci sau sase, erau recunoscuti oficial ca politarchai. In fata acestor dregatori au fost tarati Iason si prietenii lui.
Au rascolit lumea. [Au intors totul cu susul in jos, KJV; Au intaratat la rascoala, Nitz.] Sau ,,au atatat lumea”, ca si in Fapte 21,38; Galateni 5,12. in ce priveste comentariul la cuvantul ,,lume” (gr. oicoumene), vezi Matei 24,14; Luca 2,1. Acuzatii asemanatoare de producere de tulburare au fost aduse impotriva lui Ilie (1 Regi 18,17) si a crestinilor sec. al III-lea (Tertulian, Apologie 40; Ad Nationes 9). Acuzatii similare vor fi aduse impotriva poporului lui Dumnezeu, in zilele de pe urma (GC 614,615).
In cazul de fata, acuzatia era fara indoiala exagerata, in infierbinteala momentului, dar importanta lui era serioasa. Romanii se faleau cu a lor Pax Romana (,,Pacea romana”) si erau gata sa procedeze cu severitate fata de aceia care o tulburau. Dar, indiferent de cat de exagerata ar fi fost acuzatia, ea arata ca reputatia misionarilor de a castiga convertiti ii precedase la Tesalonic si marturiseste despre rapida raspandire a crestinismului.