17:31 pentru ca a randuit o zi, in care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul, pe care L-a randuit pentru aceasta si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada netagaduita prin faptul ca L-a inviat din morti
Pentru ca. Sau ,,intrucat”. Pavel deduce chemarea la pocainta din faptul judecatii viitoare.
O zi. Adica, un timp anumit, nu in mod necesar o zi literala.
Va judeca. Gr. melloo krinein, ,,a fi pe punctul de a judeca” sau, simplu ca un viitor, ,,va judeca”, ,,a intentiona sa judece” [,,Va sa judece”, Nitz.]. Pavel, citand Psalmi 9,8, scoate in evidenta certitudinea si poate apropierea judecatii (cf. Fapte 24,25; Romani 2,5.6.16). Proclamarea unei judecati viitoare este o parte integranta a doctrinei pauline si crestine (vezi Apocalipsa 14,6.7). Crestinismul nu lasa pe oameni in necunostinta de ceea ce ii asteapta, ci da o privire generala cuprinzatoare, dar scurta, a evenimentelor viitoare. Dar ideea unei judecati rareori e salutata cu placere de omenire. Oamenilor nu le place perspectiva venirii inaintea barei de judecata a lui Dumnezeu. Grecii nu faceau exceptie in aceasta privinta si e probabil ca, de la imprejurarea aceasta, inainte, epicurienii si stoicii s-au opus cu putere expunerii lui Pavel.
Lumea. Gr. oikoumene, ,,lumea locuita” (vezi Matei 24,14; Luca 2,1). Cuvantul era de asemenea in mod obisnuit folosit pentru a desemna lumea romana sau lumea civilizata, in contrast cu tinuturile barbare.
Dupa dreptate. [In dreptate, KJV.] Adica, intr-o atmosfera dreapta, cu dreptate (cf. Psalmi 9,8; 96,13; 2 Timotei 4,8).
Prin Omul. [Prin Omul Acela, KJV.] Literal, ,,printr-un om”. Din ceea ce urmeaza, e clar pentru crestini ca Pavel se refera la Isus, dar relatarea cuvantarii nu arata ca apostolul a avut prilejul de a identifica public ,,omul” (vezi v. 32).
Pe care L-a randuit. Adica, randuit, indeosebi pentru lucrarea de judecata. Compara cu cele de la Fapte 10,42; Romani 2,16. A dat... o dovada. [A dat asigurare, KJV; A dat credinta, Nitz.] Adica a furnizat temeiuri pentru incredere.
L-a inviat. Invierea lui Isus e introdusa aici ca o garantie a intentiilor fata de omenire, cu privire la judecata si, prin implicatie, la acordarea din partea Lui a vietii vesnice, prin Hristos Isus. Lui Pavel nu i s-a dat prilejul de a dezvolta tema sa, pentru ca amintirea invierii a trezit dispretul ascultatorilor sai si a pus brusc capat cuvantarii sale. Daca cuvantarea ar fi fost completa, Pavel probabil ar fi vorbit intr-un mod mai precis cu privire la viata si lucrarea lui Isus si pozitia Lui cheie in planul lui Dumnezeu pentru omenire. Notati cum progreseaza argumentatia lui Pavel, mai intai vorbeste despre Dumnezeu ca Creator al lumii si al omului si despre reglementarile pe care El le-a facut pentru salasluirea omului pe pamant. Apoi rationeaza ca toate acestea ar trebui sa inspire pe oameni de a cunoaste ca Dumnezeu e mult inaltat deasupra oamenilor. Aceasta ar trebui sa-i determine sa-L caute, cunoscand ca un astfel de Creator nu e niciodata departe si asteapta cautarile fapturilor Sale. Dar, acum, zilele cand oamenii neluminati trebuiau sa depinda de descoperirea lui Dumnezeu prin natura, s-au sfarsit. El a vorbit prin Fiul omului, pe care L-a dovedit ca e Fiul lui Dumnezeu. Prin Fiul Sau, Dumnezeu va judeca lumea, si pentru aceasta judecata oamenii ar trebui sa se pregateasca prin pocainta.