17:22 Pavel a stat in picioare in mijlocul Areopagului, si a zis: Barbati Atenieni! In toate privintele va gasesc foarte religiosi.
Areopagului. [Dealul lui Marte, KJV.] Mai degraba, ,,Areopagul” (vezi v.19). Daca apostolul statea pe varful dealului stancos, privea in jos la templul lui Hefaistos, spre nord-vest, si in sus, spre Partenon, care se inalta mai sus de el, pe Acropole. Pe inaltimea acelei coline mai mari, se gasea statuia colosala de bronz a Atenei, care era considerata zeita protectoare a iubitei ei, Atena. Mai jos de apostol se intindea cetatea insasi, care era veritabil ,,plina de idoli”. Vezi ilustratia, p. 352.
Barbati atenieni. Desi aceasta este o introducere respectuoasa, cuvantarea care urmeaza nu este aceea a unui om chemat la judecata (cf. cu v.19), ci a unui aparator inflacarat al unor doctrine deosebite, indragite. Pavel adopta vorbirea oratorilor atenieni. Aceasta era in conformitate cu obiceiul sau de a se adapta la ascultatorii sai (vezi 1 Corinteni 9,13-22). Faptul ca Pavel putea sa faca lucrul acesta ii onoreaza mult capacitatea. Luca comprima cuvantarea apostolului in zece versete (Fapte 17,22-31), dar e probabil ca Pavel a vorbit mult mai pe larg, mai ales in fata unui auditoriu atat de distins.
Va gasesc. [Va privesc, KJV.] Gr. theoreo, ,,a privi”, ,,a se uita la”, sugerand ca Pavel isi intemeia observatiile pe ceea ce vazuse.
Foarte religiosi. [Prea superstitiosi, KJV; Mai tematori de Dumnezeu, KJV.] Gr. deisidaimonesteroi, un adjectiv comparativ din deido (,,a se teme” daimon (,,divinitate”). Cuvantul grecesc (deisdaimon) era folosit atat intr-un sens bun, cat si intr-unul rau. Un deisdaimon era un consultant si ghicitor si un prevestitor credincios. El urma, de pilda, sa evite a face o calatorie, daca vedea pe drum o nevastuica. Un exemplu remarcabil al acestei supra-religiozitati in locuri inalte este acela al lui Nicias, generalul atenian, care era intotdeauna apasat de un simt al geloziei zeilor si de aceea a contramandat importante miscari strategice, pentru ca era o eclipsa de luna (Tucidide, History vii. 504). Imparatul Marc Aureliu, stoic (Meditatii i. 16) se felicita ca nu e un deisdaimon ci, din devotiunea mamei sale, un theosebes,un om evlavios (ibid., i.3). Pavel nu putea sa foloseasca un cuvant intr-un sens denigrator chiar de la inceputul cuvantarii sale. Mai degraba ar fi cautata sa comenteze asupra felului scrupulos in care atenienii cautau sa recunoasca toate formele de divinitate. O astfel de introducere ar fi castigat atentia filosofilor si a atenienilor, in general.