17:21 Caci toti Atenienii si strainii, care stateau in Atena, nu-si petreceau vremea cu nimic altceva decat sa spuna sau sa asculte ceva nou.
Toti atenienii. Versetul acesta este o paranteza pentru a explica pe cele care preced. Aceasta neobosita tendinta spre cercetare a mintii ateniene era proverbiala. In cuvinte aproape identice cu acelea pe care Luca le foloseste aici, Demostene reprosa mai inainte concetatenilor sai irosirea timpului in agora, cautand vesti cu privire la miscarile lui Filip in Macedonia sau cu privire la actiunile propriilor lor ambasadori, cand, de fapt, ei ar fi trebuit sa-si devoteze eforturile pregatirii pentru War (First Philippic 10–13 [43]).
Strainii. Adica, rezidenti straini, dintre care erau multi la Atena. Viata intelectuala a cetatii atragea un grup foarte amestecat – tineri romani, trimisi ca sa-si definitiveze invatatura, artisti, excursionisti, filosofi si cautatori de curiozitati, din orice provincie a imperiului si multi altii.
Isi petreceau vremea. Mai literal, ,,aveau timp liber pentru”. Timpul verbului in greaca lasa a se intelege ca aceasta era starea lor mentala continua. Daca tot timpul cuiva e folosit cu o anumita ocupatie nu mai ramane timp liber pentru altceva. Atenienii puteau gasi timp pentru cautarea de noutati, dar nu prea gaseau pentru altceva.
Ceva nou. Literal, ,,ceva mai nou” sau, cum am spune noi, ,,vestile cele mai proaspete”. Aceasta tendinta a populatiei ateniene e confirmata de afirmatii ale autorilor clasici. Tudicidide reprezinta pe Cleon ca plangandu-se de concetatenii sai ca aveau obiceiul de a juca rolul de ,,spectatori ai cuvintelor si ascultatori de fapte” (Istoria iii. 38. 4; ed. Loeb, Thucydides, vol. 2, p. 63). S-a facut deja referire la o invinuire asemanatoare adusa de Demostene.