16:6 Fiindca au fost opriti de Duhul Sfant sa vesteasca Cuvantul in Asia, au trecut prin tinutul Frigiei si Galatiei.
Au fost opriti. Mai degraba ,,fiindca erau opriti”, implicand ca oprelistea de la Duhul a fost data la scurt timp dupa ce grupul parasise districtul Iconiei si inainte de a intra in Frigia. Vezi Nota Aditionala la finele capitolului.
Duhul Sfant. Cum a fost instruit Pavel de Duhul Sfant, fie prin indemnuri launtrice sau prin vedenii de noapte, ori prin profetii date prin aceia care primisera darul (cf. cap. 21,4), Luca nu spune (cf. cele de la cap. 2,4; 8,29.39; 13,2). Dar Pavel a stiut hotarat, indiferent pe ce cale ca Dumnezeu, prin Duhul, ii interzicea sa intre in Asia si apoi in Bitinia (cap. 16,17), iar el n-a intrat in nici una din aceste regiuni. Pentru un timp, el a fost tinut in felul acesta, in afara Asiei, cu cetatile ei misunand de oameni, ca Efes, Smirna si Sardes, care aveau comunitati mari iudaice si erau centre mari de cult idolatru. Astfel de cetati trebuie sa fi atras cu putere pe Pavel, dar a fost complet ascultator de poruncile Duhului. In felul acesta, grupul misionar a fost condus catre coasta de nordvest, nestiind unde vor fi lucrarile lor urmatoare.
In Asia. [Acum cand, KJV.] Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) exprimarea ,,dar ei au trecut prin” in loc de ,,acum cand trecusera prin”. Constructia greaca a v. 5 si 6 lasa a se intelege o diviziune in naratiune la punctul acesta. Un episod e complet, altul incepe. Aceasta are legatura cu interpretarea versetului urmator.
Frigiei. O arie greu definita in Asia Mica de apus (vezi harta din fata p. 33). Numele era folosit mai mult cu un sens etnologic decat politic, si la data aceasta nu indica o provincie romana. Solia Evangheliei s-ar putea sa fi fost deja dusa acolo de catre locuitori ai tinutului care fusesera la Ierusalim, cu ocazia Cincizecimii. Frigia prezinta un interes pentru crestini deoarece, mai tarziu, a cuprins bisericile din valea Lycus, Colose si Laodiceea. Vezi Nota Aditionala de la finele capitolului.
Galatiei. Adica tinutul galilor (gr. Galatai). O ramura insemnata a populatiei galice emigrase spre vest, in Europa, si a ocupat teritoriul care a ajuns sa fie cunoscut sub numele de Galia, care, in general, corespunde cu Franta moderna. In sec. al III-lea i.Hr., o alta ramura a aceluiasi popor s-a revarsat spre sud, peste Grecia si Asia Mica, unde s-au asezat in partea centrala a tarii si au absorbit o mare parte din populatia frigiana. La randul lor, galatenii au fost ulterior biruiti de romani si, in anul 25 i.Hr., pe vremea lui Cezar August, teritoriul lor a devenit provincie romana (vezi Vol. I,
p. 23). Locuitorii vorbeau un dialect celtic, similar cu acela folosit de galii din Europa de Vest, si pastrau acea vioiciune si tendinta spre instabilitate emotionala ce caracterizau temperamentul celtic. Ei au adoptat usor religia frigiana, cu cultul ei orgiastic al zeitei pamantului, Cybele, in ale carei temple se gaseau preoti eunuci consacrati slujbei ei (vezi Galateni 5,12). Sediul principal al acestui cult era orasul Pessinus.
In Galateni 4,13-15 (vezi comentariul de acolo), Pavel se refera la vizita lui in Galatia, unde pare sa fi fost retinut de o boala serioasa, poate o afectiune a ochilor. Multi comentatori au inteles afirmatia lui Pavel despre ,,un tepus in carne” (2 Corinteni 12,7; cf. cele de la Fapte 9,18) ca referindu-se la o maladie a ochilor. Probabil aceasta a dus la o mai indelungata sedere a lui Pavel in aceasta regiune, decat intentionase Pavel la inceput. In decursul acestei boli, galatenii avusesera prilej de a se arata deosebit de devotati fata de el. El declara ca ei si-ar fi ,,scos pana si ochii”, daca ar fi fost cu putinta sa inlocuiasca pe ai lui cu ai lor si, in felul acesta, sa-i aline suferinta. Ei considerau ca era cea mai mare ,,fericire” a lor sa aiba pe cineva ca Pavel in mijlocul lor. Ei il primisera ,,ca pe un inger al lui Dumnezeu, ca pe Insusi Hristos Isus”. Amintirea acelei primiri facea intristarea lui cu atat mai amara cand, mai tarziu, a gasit pe galateni dusi in ratacire de invatatorii iudaizanti, si el i-a mustrat pentru faptul ca-si parasisera iubirea dintai.