16:33 Temnicerul i-a luat cu el, chiar in ceasul acela din noapte, le-a spalat ranile, si a fost botezat indata, el si toti ai lui.
I-a luat. Indata ce convingerea a patruns in inima temnicerului, a dat dovada de schimbare a inimii. Slujbasul pagan inasprit a devenit un crestin impreuna simtitor, atent la binele evanghelistilor suferinzi. El nu avea autoritate sa elibereze pe detinuti, dar a facut tot ce a putut pentru a le alina durerile, spaland spinarile lor sfasiate. O purtare atat de duioasa era dovada practica a convertirii lui.
A fost botezat. E clar ca invatatura data de Pavel si de Sila era cuprinzatoare. Ea a fost primita cu toata inima de casa temnicerului si i-a condus sa doreasca si ei sa primeasca botezul. Acela, care cu putin mai inainte spalase ranile detinutilor sai, era impreuna cu cei dragi ai lui spalat de petele pacatului. Aceasta servire reciproca e tipica pentru adevarata comuniune crestina. Nu e nerational de a presupune ca inchisoarea avea un iaz sau un rezervor de apa unde a putut avea loc botezul prin imersiune. Vezi Matei3,6.
Indata. Nu s-a pierdut timp. Intre miezul noptii si zorii zilei (v. 25,6), inchisoarea fusese clatinata, detinutii eliberati, intrebarea vitala a fost pusa, raspunsul dat, convertirea a avut loc si botezul a fot savarsit.