16:25 Pe la miezul noptii, Pavel si Sila se rugau, si cantau cantari de lauda lui Dumnezeu; iar cei inchisi ii ascultau.
Pe la miezul noptii. Intrucat somnul iesea din discutie, Pavel si Sila au petrecut noaptea in devotiune.
Se rugau si cantau cantari de lauda. Sau ,,rugandu-se, cantau imnuri”, deoarece greaca exprima un act continuu, si nu doua. Deprinderile devotionale bine fixate ale misionarilor au invins circumstantele cele mai descurajatoare. Chiar cand erau in temnita si ferecati asa ca nu puteau ingenunchea la rugaciune, ei continuau sa laude pe Domnul lor. Imnul s-ar putea sa fi fost unul din psalmii de rugaciune, dar oricare ar fi fost cantarea, cuvintele lui Tertullian erau adevarate, ,,Desi trupul este in prinsoare, desi carnea e tintuita pe loc, toate sunt deschise pentru duh... Piciorul nu simte lantul cand mintea e in ceruri.” (Ad Martyras 2; ANF, vol. 3, p. 694).
Lui Dumnezeu. Ei erau servi ai Dumnezeului Celui Prea Inalt, ei sufereau pentru cauza Lui si in mod sincer laudau sfantul Lui Nume. La randul Lui, El le-a dat mangaierea si taria Lui, intr-un chip de neinteles pentru aceia care nu-i servesc.
Ii ascultau. [Ii auzeau, KJV.] Mai degraba ,,ascultau la ei”. Inchisoarea dinauntru si alti ocupanti proscrisi si criminali care niciodata nu auzisera asa sunete intr-un loc care de obicei rasuna de injuraturi nesabuite si glume murdare.