16:17 Roaba aceasta s-a luat dupa Pavel si dupa noi, si striga: Oamenii acestia sunt robii Dumnezeului Celui Preainalt si ei va vestesc calea mantuirii.
S-a luat dupa. [A urmat, KJV.] Gr. katakoloutheo ,,a se tine dupa”, ,,a urma de-aproape”. Tanara se tinea indeaproape de misionari si striga fara incetare (cf. v. 18). Compara cu publicitatea facuta lui Isus de duhurile necurate sau demoni (Luca 4,33-37; 8,26-36).
Noi. Ultima aparitie a pronumelui inclusiv in aceasta parte a naratiunii. Nu mai e folosit pana la cap. 20,5, unde Pavel se reintoarce in Filipi. Pare de aceea probabil ca Luca a ramas la Filipi, poate pentru a raspandi Evanghelia in districtul acela, si a reluat legatura cu apostolii din nou, cand Pavel a trecut prin cetatea aceea, in a treia lui calatorie misionara. Aceasta ar da lui Luca o sedere de vreo sapte ani in Filipi (vezi p. 102), desi, natural, trebuie sa se admita ca el trebuie sa fi facut diferite calatorii in regiunile invecinate, in decursul acestui timp.
Dumnezeului Celui Prea Inalt. Gr. ho theos ho hupsistos, literal, ,,Dumnezeul cel prea inalt.” Pentru o corecta intelegere a acestui titlu, e necesar sa retinem cadrul in care a fost folosit si intelesul cuvantului hupsistos. Cuvantul acesta era un termen poetic insemnand ,,cel mai inalt” sau ,,cel prea inalt” si adesea cu referire la pozitie sau rang. Sensul lui in plan religios poate fi legat cu terminologia semitica. Canaanitii aveau un dumnezeu al boltii cerului, pe care il numea Elyon, ,,Prea Inaltul”. Titlu acesta era aplicat si lui Iehova, Dumnezeul israelitilor (vezi Geneza 14,18). Grecii foloseau pe hupsistos ca un echivalent al lui Elyon si-l foloseau pentru Zeus, capetenia propriului lor panteon. Cand au venit in contact cu religia iudaica, au folosit hupsistos pentru a reprezenta pe Iehova, Dumnezeul iudeilor. Asa e folosit in LXX (Geneza 14,18-22; Numeri 24,16; Deuteronom 32,8; 2 Samuel 22,14 etc.). Titlul a devenit atat de bine cunoscut prin activitatea misionara a iudeilor din Diaspora, incat era folosit pentru Dumnezeire de romanii care dobandisera oarecare invatatura iudaica, fara sa fi acceptat pe deplin religia lor. Inscriptii din regatul Bosforului, la nord de Marea Neagra, facute in sec. I d.Hr. si, deci, contemporane cu Pavel, marturisesc amplu cu privire la folosirea lui hupsistos.
In cazul de fata, titlul hupsistos era rostit de tanara roaba. Intrucat se spune ca fusese posedata de ,,un duh al lui Python” (vezi Fapte 16,16), cuvintele ei trebuie sa fie considerate din punct de vedere al fundalului lor pagan. Cand, deci, ea vorbea despre ,,Dumnezeul cel Prea inalt”, probabil ca se referea la conceptia pagana comuna a unei fiinte divine vagi, despre care se presupunea ca stapanea peste binecunoscutul panteon grec. Cu toate acestea, cuvintele ei exprimau un mare adevar. Crestinii dupa care se tinea erau cu adevarat slujitori ai singurului Dumnezeu Prea Inalt. In ce priveste cazuri oarecum similare, compara Marcu 1,24; 5,7.
Calea mantuirii. Vezi Ioan 14, 6; Fapte 4,12, unde Isus Hristos este descoperit ca singura cale de mantuire. Mintea intunecata a tinerei dorea dupa o participare la ,,calea mantuirii”, dar demonul din ea se impotrivea acelei ,,cai” si cuvintele ei impiedicau lucrarea misionarilor.