16:13 In ziua Sabatului am iesit afara pe poarta cetatii, langa un rau, unde credeam ca se afla un loc de rugaciune. Am sezut jos, si am vorbit femeilor, care erau adunate laolalta.
In ziua Sabatului. Pavel, Sila, Timotei si Luca se gaseau intr-o cetate straina, intr-o tara straina. Ei fusesera acolo cateva zile, dar cand Sabatul a venit, ei ar fi dorit in mod natural sa fie cu semenii lor, iudei, impreuna cu care puteau sa se inchine si carora ar fi putut sa le aduca vestile lor bune cu privire la mantuire (vezi cap. 13,14).
Afara pe poarta cetatii. [Afara din cetate, KJV.] Mai de graba, ,,afara de porti”. Ei poate au cautat prin cetate o sinagoga si, negasind niciuna, au mers sa caute un loc permanent de cult, pe malul raului. Alternativ, ei poate vor fi stiut ca sinagoga sau locul de adunare se afla in afara zidului cetatii.
Langa un rau. Gr. para potamon, ,,langa un rau”, adica, fara indoiala langa raul Gangites, care se varsa in raul Strymon.
Credeam ca se afla. [Era obiceiul sa fie facuta, KJV; Era obicei sa fie loc, Nitz.] Dovezi textuale importante (cf. p. 10) pot fi citate pentru exprimarea ,,unde se presupunea sa fie [un loc] de rugaciune” (vezi mai jos, la ,,rugaciune”).
Rugaciune. Gr. proseuche, ,,rugaciune” sau, probabil aici, ,,loc de rugaciune” (vezi 3 Mac. 7,20; cf. cele de la Fapte 1,14; 16,16). Daca nu erau sinagogi in Filipi, cei cativa iudei se poate sa fi stabilit un loc de adunare pe malul raului, unde ar fi putut savarsi spalarile lor ceremoniale (cf. Ezra 8,15, 21; Psalmi 137,1). Juvenal (Satires iii. 13, 14; ed. Loeb, p. 33) noteaza aceasta ca unul din cazurile de decadere a vechii religii a Romei, ,,Sfintele izvoare, dumbravi si altare sunt lasate iudeilor”. O aplicatie oportuna se vede intr-un alt rand de acelasi scriitor (Ibid., 296; ed. Loeb, p. 55), ,,Spune, unde-ti este locul de sedere la rugaciune? In ce loc de rugaciune [proseuche ] te pot gasi?” Astfel de imprejmuiri sau oratorii erau adesea circulare si fara acoperis. Practica de a avea astfel de locuri a continuat pana pe vremea lui Tertulian, care vorbeste despre rugaciunile la malul apei (orationes litorales) ale iudeilor (Ad Nationes i. 13).
Am sezut jos. O deprindere obisnuita a invatatorilor iudei (vezi Vol. I, p. 57,58).
Am vorbit. Sau ,,am inceput vorbirea”. Forma verbului in greaca sugereaza ca toti cei patru apostoli s-au adresat grupului.
Femeilor care erau adunate laolalta. [Femeilor care venisera acolo, KJV.] Expresia ar putea fi tradusa mai bine ,,femeilor care se adunasera” sau ,,femeilor adunate”. Cineva a observat ca ,,omul din Macedonia” (v. 9) s-a dovedit a fi un grup de femei iudeice evlavioase. Unii predicatori ar fi gasit in aceasta o scuza pentru a-si neglija insarcinarea, dar Pavel si insotitorii sai nu au fost asa usor convinsi sa-si neglijeze lucrarea. Faptul ca erau numai femei adunate la locul de rugaciune arata ca era o lipsa aproape totala de barbati iudei in populatia locala. Lucrul acesta ar explica lipsa probabila a unei sinagogi, intrucat nu se putea infiinta nici una fara de un minimum de 10 barbati. Unele dintre femeile pe care le-au gasit misionarii se poate sa fi fost prozeliti, ca Lidia (vezi v. 14). Astfel de femei, in mod natural, ar fi primit bine strainii iudei care veneau sa le dea invatatura. In Macedonia, femeile par sa se fi bucurat de mai multa libertate decat era obisnuit pentru statutul lor, pe vremea aceea.