16:12 De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintai cetate dintr-un tinut al Macedoniei, si o colonie romana. In cetatea aceasta am stat cateva zile.
De acolo. La Neapolis, probabil si-au parasit corabia si au mers pe uscat spre tinta lor imediata, Filipi.
Filipi. Numele vechi este Krenides, ,,loc cu mici izvoare”, cetatea a fost recladita de Filip al Macedoniei (359-336 i.Hr.), tatal lui Alexandru cel Mare, si numit asa spre cinstirea lui. Intre Neapolis si Filipi se intinde un sir de munti, in care erau zacaminte bogate de aur si argint.
Cea dintai cetate dintr-un tinut. Expresia aceasta prezinta oarecare dificultati. Filipi n-a fost cetatea cea mai de seama a nici uneia din cele patru subdiviziuni ale provinciei romane Macedonia (vezi v. 9), cetatile principale fiind Amfipolis, Tesalonic, Pela si Pelagonia. Totusi, intrucat nu e articol hotarat in versiunea greaca, e probabil ca Luca sa fi inteles doar ca era un oras de seama al provinciei, si nu capitala ei. Adjectivul protos, ,,intai”, tradus aici ,,cea dintai”, a fost adesea gasit pe monedele unor cetati care nu erau capitale. E de asemenea cu putinta ca el sa fi fost folosit cuvantul meris, tradus ,,parte” sau ,,tinut”, in sensul de ,,zona de frontiera” si ca era cetatea cea dintai a acelui district de frontiera, fie ca cea mai importanta, fie ca cea dintai in care calatorii ar fi sosit din Tracia. Aceasta era precis pozitia cetatii Filipi, care fusese dotata cu o garnizoana, ca un post inaintat roman, din cauza triburilor turbulente din Tracia.
Colonie. Filipi devenise o colonie romana, dupa infrangerea lui Brutus si Cassius, de catre Octavian si Antoniu, in 42 i.Hr. Dupa batalia de la Actium, de la 31 i.Hr., situatia aceasta a fost intarita si titlul dezvoltat al cetatii, asa cum e aratat de monedele descoperite, a ajuns sa devina Colonia Augusta Julia Philippensis. O colonia romana avea o mica relatie cu conceptia noastra moderna cu privire la colonie. Ea era o portiune de teritoriu cucerit, atribuit cetatenilor romani care erau adesea soldati veterani. Acestia erau trimisi sub autoritatea Romei pentru a reproduce un echivalent al vietii civile si sociale romane. Aceste colonii erau adesea pe frontiere ca o protectie si ca o frana asupra slujbasilor provinciali locali. Numele colonistilor erau pastrate pe listele de treburi ale Romei. Ei duceau cu ei limba latina si monedele lor romane. Adesea slujbasii lor principali erau numiti din cetatea mama si erau independenti fata de guvernatorii provinciei unde era fixata colonia. In acest fel, colonia era strans unita cu Roma. Coloniile acestea erau adesea descrise ca ,,fortarete ale unui imperiu” (Cicero, De Lege Agraria ii. 27. 73; ed. Loeb, Cuvantari, vol. 3, p. 449) sau ,,ca sa zicem asa, miniaturi si in anumite sensuri, copii” ale poporului Romei (Aulus Gellius Nopti Atice xvi. 13. 9; ed. Loeb, vol. 3, p. 181). Spiritul unei colonii era, deci, intens roman. In felul acesta, in aceasta cetate macedoneana, Pavel a venit direct in contact cu un exemplu infloritor de organizatie imperiala romana.
Cateva zile. Vezi cap. 9,19. Aici, expresia pare sa se refere la mai putin de o saptamana, deoarece pare ca Sabatul din cap. 16,13 a fost cel dintai Sabat la Filipi.