English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Faptele Apostolilor

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

Faptele Apostolilor, 16


16:1 In urma, Pavel s-a dus la Derbe si la Listra. Si iata ca acolo era un ucenic, numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase si al unui tata Grec.

A ajuns. Gr. katantao ,, a sosi la”, ,,a ajunge la”, un anumit loc. In ce priveste folosire formei singulare, vezi cap. 15,41. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 10) cu privire la includerea lui ,,de asemenea” , ,,si”, intre ,,a ajuns”, si ,,la”. Includerea lui poate servi la accentuarea continuitatii dintre cap. 15, 41 si 16,1. Impartire pe capitole ar fi mai bine plasata in cap. 15 intre v. 35-36.

Derbe si Listra. Vizitarea bisericilor propusa anterior (cap. 15,36). Vezi cap. 14,6, are loc in ordine inva in acord cu geografia. Astfel, Pavel si Sila ar sosi mai intai la Derbe (vezi harta de la p. 316). Pentru a ajunge in aceasta regiune venind din Cilicia, Pavel si tovarasii sai ar fi trebuit sa treaca prin vestita trecatoare din munti, portile Ciliciei, prin care treceau soldatii lui Alexandru cel Mare.

Acolo era. E lucru incert daca aceasta se refera la Listra sau la Derbe. Pareri informate favorizeaza Listra, desi unii pe baza celor spuse in cap. 20,4 prefera Derbe. (vezi cap. 14,6). E cel putin clar ca Timotei provenea din districtul Derbe-Listra si era cunoscut bisericilor din zona aceea drept un ucenic promitator.

Timotei. Un nume grecesc, obisnuit, insemnand ,,onorat de Dumnezeu”. El a fost probabil convertit de Pavel in timpul vizitei sale la Listra si Derbe, in Prima Calatorie Misionara (vezi cap. 14, 6). In felul acesta, Pavel, putea cu adevarat sa-l numeasca ,,copilul meu iubit” (1 Corinteni 4,17) si ,,Fiul meu in credinta” (1 Timotei 1,2). Era tanar (1 Timotei 4,12; vezi AA 203), probabil nu mai mare de 18 sau 20 de ani, intrucat peste vreo 12 ani inca se mai vorbeste de tineretea lui in 1 Timotei 4,12. Dar in cei aproape 2 ani care trecusera de la plecarea lui Pavel din Listra (in ce priveste cronologia, vezi pag 100,102). Timotei ajunsese sa aiba un nume bun pentru evlavia si ,,credinta” lui ,,neprefacuta”(2 Timotei 1,5). El fusese educat sa cunoasca din pruncie VT (2 Timotei 3,15). Faptul ca el era vorbit de bine de fratii sai de credinta din Iconia ca si din Listra (Fapte 16,2) sugereaza ca se straduia sa tina legatura intre cele doua biserici. Pavel ii scrie lui si despre el ca si cum el n-ar fi fost destul de puternic din punct de vedere fizic, si poate cu atat mai putin in viata de mai tarziu datorita faptului ca urmase un riguros program misionar (1 Timotei 5,23). Pare sa fi fost emotiv (2 Timotei 1,4), totusi gata sa infrunte greutatile si sa poarte raspunderile in puterea lui Hristos (1 Corinteni 16,10). Timotei e considerat un conlucrator al lui Pavel (Romani 16,21) si a fost tovarasul lui in lucrarile celei de a doua si a treia calatorii misionare, cel putin pana la Troa (Fapte 20,4.5). Din 1 Corinteni 4,17 aflam ca a fost solul lui Pavel la Corint si in 2 Corinteni 1,1 este unit cu Pavel in salutarea catre acea biserica. El a mai fost sol si intre Pavel si biserica din Tesalonic (1 Tesaloniceni 3,2.6) si trebuie sa fi fost la Roma cu Pavel in cursul primei lui detentii acolo, deoarece este mentionat in Epistola catre Filipeni (cap 1,1 si 2,19), catre Coloseni (cap 1,1) si catre Filimon

(v. 1). Evrei 13,23 se refera la faptul ca el fusese in inchisoare, un eveniment care nu poate fi fixat in privinta timpului si a locului. Eusebiu (History Bisericeasca III 4,5 ) scrie despre el ca fiind cel dintai episcop la Efes. Se spune despre el ca ar fi suferit martiraj din partea populatiei din Efes.

Unei iudeice. (,,unei femei” KJV; ,,unei femei iudeice” Nitz). Literal ,,unei femei, o credincioasa iudeica”. Exista slabe dovezi textuale (cf p 10) pentru adaugarea de ,, o vaduva” dupa ,,femeie”. Daca tatal lui Timotei era mort, aceasta impreuna cu probabila diferenta a ei in religie, ar explica locul de frunte al mamei in viata lui Timotei. Numele ei era Eunice (Eunike, ,,biruind bine” sau ,,buna biruinta”). Pare ca Lois si Eunice sa fi fost crestine evlavioase (2 Timotei 1,5 ) si fusesera atente spre a da lui Timotei o educatie crestina bazata pe o personala cunoastere a Scripturilor (2 Timotei 3,15).

Tata. Luca nu da o informatie clara cu privire la religia tatalui lui Timotei. Faptul ca era ,,grec” poate sa arate ca era un pagan dintre neamuri, in acest caz casatoria lui cu Eunice nu ar fi fost recunoscuta de evrei; sau ar fi putut sa fie o persoana dintre neamuri, ,,temator de Dumnezeu”( vezi cap 10,2). Oricum, el nu era un prozelit autentic deoarece fiul lui, Timotei, nu fusese circumcis.



16:2 Fratii din Listra si Iconia il vorbeau de bine.

Fratii. Adica membrii bisericilor crestine din regiune. In decursul celor trei sau patru ani care trecusera de la vizita anterioara a lui Pavel (cap 14,6.7), noile biserici se dezvoltasera si caracterul unui membru atat de zelos cum era Timotei, era binecunoscut. Legatura dintre bisericile din Listra si Iconia era lesnicioasa intrucat intre ele erau numai 20 de mile.

Il vorbeau de bine. (,,era vorbit de bine”,KJV) expresii asemanatoare sunt folosite cu privire la Corneliu (cap 10,22) si cu privire la Anania ( cap 22,12). Un astfel de raport ar fi tins sa incurajeze pe Pavel sa aleaga pe acest tanar ca insotitor al sau.



16:3 Pavel a vrut sa-l ia cu el; si, dupa ce l-a luat, l-a taiat imprejur, din pricina Iudeilor, care erau in acele locuri; caci toti stiau ca tatal lui era Grec.

Pavel a vrut sa-l ia cu el. Se pare ca Pavel ar fi dorit ca Timotei sa ia locul care ar fi trebuit sa fie ocupat de Ioan Marcu, spre a servi ca ,,slujitor” [,,asistent”] (vezi cap. 13,5) si, in felul acesta, sa inceapa ,,lucrul unui evanghelist” (2 Timotei 4,5). Apostolul a vazut cat de folositor ar fi putut sa fie Timotei, dar si-a dat seama ca, daca nu era circumcis, ar fi dat nastere la incurcaturi, in loc sa fie de ajutor.

L-a taiat imprejur. [L-a circumcis, KJV.] Poate ca insusi Pavel va fi savarsit ritualul. Fapta aceasta pare la prima vedere inconsistenta cu conduita lui Pavel cu privire la Tit, pe care a refuzat sa-l circumcida (vezi Galateni 2,3) si cu invatatura lui generala cu privire la circumcizie (vezi 1 Corinteni 7,18.19; Galateni 2,3). Dar e un contrast distinct intre cazul lui Tit si cel al lui Timotei. Tit era grec si a-l circumcide ar fi insemnat sa renunte la un principiu pe care Pavel nu era pregatit sa-l cedeze. Ascendenta mixta al lui Timotei facea din el un iudeu, deoarece codul rabinic sustinea ca un copil al unei mame iudeice era socotit iudeu (Talmud Yebamoth 45b, ed. Soncino, p. 297). Daca ambii parinti ar fi fost iudei credinciosi, el ar fi fost circumcis in ziua a opta (Levitic 12,3), dar diferentele religioase intre parintii lui fara indoiala ar fi impiedicat aceasta.

Acum, insa, tanarul Timotei era pe punctul de a intra in lucrare publica si a fi in strans contact cu iudeii. Daca ar fi fost necircumcis, el ar fi fost o sursa de dificultate pentru iudeii care ar fi gandit ca un iudeu rau nu putea fi o buna calauza crestina. Prin urmare, Pavel n-a vazut nici o inconsistenta in opunerea la invatatura ca circumcizia era o necesitate spirituala, esentiala pentru mantuire, in timp ce facea ca acest tanar cu stramosi iudei sa fie circumcis pentru a nu da nastere la jignire. Lucrul acesta era in armonie cu filosofia lui declarata (vezi 1 Corinteni 9,20) si este motivul relatat de Luca pentru aceasta actiune – ,,din pricina iudeilor”.



16:4 Pe cand trecea prin cetati, invata pe frati sa pazeasca hotararile apostolilor si prezbiterilor din Ierusalim.

Hotararile. [Decretele, KJV.] Gr. dogmata, ,,pareri”, ,,judecati”, ,,decrete”, de la dokeo, ,,a prezenta o opinie”. ,,Hotararile” de aici erau deciziile conciliului de la Ierusalim (vezi cap. 15,22-31). Deductia este ca Pavel a transmis copii ale deciziilor (numite ,,epistola” in cap. 15,30) bisericilor pe care le infiintase mai inainte. Apostolii dadeau hotararile crestinilor dintre neamuri, pentru calauzire si punere in practica. Nu era nimic in ele pe care iudeul crestin sa le treaca cu vederea si libertatea acordata neamurilor nu se aplica la crestinii iudei. Pentru neamuri insa, ele luau caracterul unui privilegiu, pe baza caruia neamurile puteau sa ia pozitie fata de iudaizanti. Aceleasi hotarari mai trebuie sa fi si ajutat multora dintre neamuri sa intre in biserica crestina, stiind ca nu vor fi impovarati cu un sir greu de ceremonii.



16:5 Bisericile se intareau in credinta, si sporeau la numar din zi in zi.

Se intareau. Biserica, iesind din pruncie, se pregateste sa faca mari progrese, iar misionarii intareau pe membrii ei pentru o asemenea desfasurare de evenimente.

Sporeau la numar. O bariera foarte insemnata care sta in fata primirii neamurilor fusese indepartata si numarul crestinilor sporea zilnic. Dar aici, referirea se poate sa fie nu numai la o sporirea numarului credinciosilor, dar si la o crestere a numarului adunarilor. Nu se dau alte informatii. Trei secole mai tarziu, cand crestinismul a fost legalizat, o biserica cuprindea pe toti credinciosii dintr-o cetate, organizata intr-un numar de adunari. Adunarile din satele invecinate erau de asemenea incluse in ,,biserica” aceasta, dupa stilul satului-cetate grec sau roman. Prezbiterul adunarii centrale la data aceea, devenise episcop care detinea raspunderi grele atat in biserica, cat si in stat. Pe vremea lui Pavel si timp de peste doua sute de ani dupa aceea, pana cand crestinismul a devenit religie de stat, crestinii n-au posedat cladiri de biserica. Vezi p. 26, 38.



16:6 Fiindca au fost opriti de Duhul Sfant sa vesteasca Cuvantul in Asia, au trecut prin tinutul Frigiei si Galatiei.

Au fost opriti. Mai degraba ,,fiindca erau opriti”, implicand ca oprelistea de la Duhul a fost data la scurt timp dupa ce grupul parasise districtul Iconiei si inainte de a intra in Frigia. Vezi Nota Aditionala la finele capitolului.

Duhul Sfant. Cum a fost instruit Pavel de Duhul Sfant, fie prin indemnuri launtrice sau prin vedenii de noapte, ori prin profetii date prin aceia care primisera darul (cf. cap. 21,4), Luca nu spune (cf. cele de la cap. 2,4; 8,29.39; 13,2). Dar Pavel a stiut hotarat, indiferent pe ce cale ca Dumnezeu, prin Duhul, ii interzicea sa intre in Asia si apoi in Bitinia (cap. 16,17), iar el n-a intrat in nici una din aceste regiuni. Pentru un timp, el a fost tinut in felul acesta, in afara Asiei, cu cetatile ei misunand de oameni, ca Efes, Smirna si Sardes, care aveau comunitati mari iudaice si erau centre mari de cult idolatru. Astfel de cetati trebuie sa fi atras cu putere pe Pavel, dar a fost complet ascultator de poruncile Duhului. In felul acesta, grupul misionar a fost condus catre coasta de nordvest, nestiind unde vor fi lucrarile lor urmatoare.

In Asia. [Acum cand, KJV.] Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) exprimarea ,,dar ei au trecut prin” in loc de ,,acum cand trecusera prin”. Constructia greaca a v. 5 si 6 lasa a se intelege o diviziune in naratiune la punctul acesta. Un episod e complet, altul incepe. Aceasta are legatura cu interpretarea versetului urmator.

Frigiei. O arie greu definita in Asia Mica de apus (vezi harta din fata p. 33). Numele era folosit mai mult cu un sens etnologic decat politic, si la data aceasta nu indica o provincie romana. Solia Evangheliei s-ar putea sa fi fost deja dusa acolo de catre locuitori ai tinutului care fusesera la Ierusalim, cu ocazia Cincizecimii. Frigia prezinta un interes pentru crestini deoarece, mai tarziu, a cuprins bisericile din valea Lycus, Colose si Laodiceea. Vezi Nota Aditionala de la finele capitolului.

Galatiei. Adica tinutul galilor (gr. Galatai). O ramura insemnata a populatiei galice emigrase spre vest, in Europa, si a ocupat teritoriul care a ajuns sa fie cunoscut sub numele de Galia, care, in general, corespunde cu Franta moderna. In sec. al III-lea i.Hr., o alta ramura a aceluiasi popor s-a revarsat spre sud, peste Grecia si Asia Mica, unde s-au asezat in partea centrala a tarii si au absorbit o mare parte din populatia frigiana. La randul lor, galatenii au fost ulterior biruiti de romani si, in anul 25 i.Hr., pe vremea lui Cezar August, teritoriul lor a devenit provincie romana (vezi Vol. I,

p. 23). Locuitorii vorbeau un dialect celtic, similar cu acela folosit de galii din Europa de Vest, si pastrau acea vioiciune si tendinta spre instabilitate emotionala ce caracterizau temperamentul celtic. Ei au adoptat usor religia frigiana, cu cultul ei orgiastic al zeitei pamantului, Cybele, in ale carei temple se gaseau preoti eunuci consacrati slujbei ei (vezi Galateni 5,12). Sediul principal al acestui cult era orasul Pessinus.

In Galateni 4,13-15 (vezi comentariul de acolo), Pavel se refera la vizita lui in Galatia, unde pare sa fi fost retinut de o boala serioasa, poate o afectiune a ochilor. Multi comentatori au inteles afirmatia lui Pavel despre ,,un tepus in carne” (2 Corinteni 12,7; cf. cele de la Fapte 9,18) ca referindu-se la o maladie a ochilor. Probabil aceasta a dus la o mai indelungata sedere a lui Pavel in aceasta regiune, decat intentionase Pavel la inceput. In decursul acestei boli, galatenii avusesera prilej de a se arata deosebit de devotati fata de el. El declara ca ei si-ar fi ,,scos pana si ochii”, daca ar fi fost cu putinta sa inlocuiasca pe ai lui cu ai lor si, in felul acesta, sa-i aline suferinta. Ei considerau ca era cea mai mare ,,fericire” a lor sa aiba pe cineva ca Pavel in mijlocul lor. Ei il primisera ,,ca pe un inger al lui Dumnezeu, ca pe Insusi Hristos Isus”. Amintirea acelei primiri facea intristarea lui cu atat mai amara cand, mai tarziu, a gasit pe galateni dusi in ratacire de invatatorii iudaizanti, si el i-a mustrat pentru faptul ca-si parasisera iubirea dintai.

16:7 Ajunsi langa Misia, se pregateau sa intre in Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.

Misia. Vezi Nota Aditionala de la finele capitolului.

Se pregateau. [Incercau, KJV.] Vezi cap. 9,26.

Bitinia. Bitinia, aflandu-se la nord de traseul urmat de Pavel, avea orase mari, ca de pilda Nicomedia si Niceea, si o considerabila populatie iudaica. Era natural ca Pavel si grupa lui sa doreasca sa lucreze acolo. Dar Domnul avea alte planuri cu privire la vreo lucrare pe care ei sa o fi facut la acest stadiu al calatoriei lor si, probabil, au trecut numai prin cateva sate neinsemnate.

Duhul. Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) exprimarea ,,Duhul lui Isus”. Aceasta confirma ca Duhul se gaseste in aceeasi relatie fata de Fiul ca si fata de Tatal si se poate vorbi de El tot atat de bine ca fiind Duhul lui Dumnezeu sau al lui Hristos sau al lui Isus (cf. cele de la Romani 8,9).

Nu le-a dat voie. E cu posibil ca Petru sa fi lucrat in ,,Pont, Galatia, Capadocia, Asia si Bitinia”, deoarece convertitilor din acele regiuni le-a scris prima sa epistola (1 Petru 1,1). Un timp corespunzator pentru aceasta lucrare a fost dupa ,,prefacatoria” sa de la Antiohia (Galateni 2,11-16). De aceea, unii au sugerat posibilitatea ca, pe cand Pavel lucra in Frigia, in drumul lui spre Europa, si Barnaba, care fusese ,,prins in lantul fatarniciei” (Galateni 2,13), predica in Cipru (Fapte 15,39), Petru ar fi putut foarte bine sa fi lucrat chiar in regiunile acelea, incluzand Galatia de Nord, de la care Duhul il indepartase acum pe Pavel. In ce masura Pavel si Petru isi aplanasera neintelegerile, nu se stie. Dar acesti doi mari barbati ai lui Dumnezeu au fost poate scutiti de chinul unei alte neintelegeri, fiind feriti a se mai intalni in ,,campul misionar” si Pavel putea spune ca se ferise a cladi pe temelia altui om (Romani 15,20). Indiferent de lucrul acesta, motivul principal pentru interzicerea de a lucra in Bitinia si Asia pare sa fi fost faptul ca Evanghelia trebuia dusa in Europa, la data aceasta.



16:8 Au trecut atunci prin Misia, si s-au pogorat la Troa.

Au trecut atunci prin Misia. [Trecand pe langa Misia, KJV.] Adica au omis Misia. Misia era in general socotita ca o parte din Asia, unde li se interzisese de Duhul sa predice (vezi Nota Aditionala de la finele capitolului).

S-au pogorat. Din interiorul muntos.

Troa. In cele din urma, calatoriile lor ii adusesera la tarm si ei au pornit spre apus, peste apele Marii Egee. Orasul Alexandria Troa, numit asa in cinstea lui Alexandru cel Mare, era socotit la data aceea, o colonie romana si o cetate libera. Locul vechii cetatii Troia se afla la cateva mile spre nord de Troa. Dar Pavel, fara indoiala, nu avea interes de relatarea lui Homer a asedierii vechiului oras grec. Intrebarile care-i framantau gandurile erau cu privire la mijloacele cele mai bune de a proclama pe Hristos ca Mantuitor, pentru ca locuitorii orasului Troa sa poata gasi viata vesnica. Ganduri de felul acesta erau fara indoiala exprimate in rugaciunile lui Pavel si, ca raspuns la rugaciunile acelea, a venit viziunea relatata in v. 9. Nu e nici o mentiune cu privire la vreo lucrare misionara facuta de Pavel la Troa la data aceasta, dar Scriptura da ambele dovezi ca, ulterior, s-a infiintat acolo o biserica (vezi Fapte 20,5-12; 2 Corinteni 2,12.13; 2 Timotei 4,13).



16:9 Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta in picioare si i-a facut urmatoarea rugaminte: Treci in Macedonia, si ajuta-ne!

Vedenia. Gr. horama, ,,ceea ce e vazut”, deci ,,o vedenie”. Horama e folosit de 11 ori de Luca in Fapte si numai o data, in alta parte (Matei17,9). In ce priveste ,,vedenii”, vezi Fapte 2.17. Compara vedenia mai timpurie a lui Pavel, relatata in cap. 22,17-21.

Macedonia. Originar, o tara la nord de Grecia clasica. A ajuns repede la putere, sub Filip (359-336 i.Hr. ) si Alexandru cel Mare (336-323 i.Hr.). Totusi, in anul 142 i.Hr., a devenit o provincie romana si a pastrat situatia aceea pana pe vremea lui Pavel (vezi Vol. V, p. 23-28). Multe dintre orasele lui infloritoare detineau mari comunitati iudaice, care erau baze excelente pentru lucrarea crestina de evanghelizare. Unii s-au intrebat de unde stia Pavel ca omul pe care-l vazuse in viziune era un macedonean. Un raspuns apare chiar in propriile cuvinte ale omului – el se leaga de Macedonia. Un alt raspuns e ca Luca nu a dat in mod necesar un raport complet al vedeniei, ci a relatat numai punctele ei principale, omitandu-le pe acelea care sustineau doar schita pe care el o relatase.

Rugaminte. [Se ruga, KJV.] Gr. parakaleo literal ,,a chema la o parte”, de unde ,,a invita”, ,,a se adresa”, ,,a ruga”. Cuvintele dau un sens de urgenta apelului omului. Vezi Matei 5,4.

Treci. Gr.diabaino, literal ,,a trece prin”, ,,a trava”.

Ajuta. Gr. boetheo, ,,a alerga la strigatul [celor in primejdie]”, de unde ,,a sprijini”, ,,a ajuta”.

Ne. Omul vorbeste pentru toti conationalii sai din Macedonia. Dintr-un punct de vedere mai modern, apelului i se poate da chiar o si mai larga interpretare, intrucat omul sta in Europa si cheama pe Pavel sa intre cu solia Evangheliei in acest mare continent. Acesta este unul dintre momentele cruciale ale istoriei. Mare parte din viitorul Europei depinde de raspunsul lui Pavel la apel. Europa poate fi multumitoare ca apostolul curajos nu a ezitat sa raspunda la chemarea care i se facea acum. Pana aici fusese impiedicat sa-si implineasca marea dorinta de a face lucrare de evanghelizare in Asia si Bitinia (vezi v. 6,7); dar acum un intreg continent ii face semn cu mana sa vina, si el nu poate gresi in a vedea motivele care se gaseau in spatele interzicerilor de care el ascultase in chip atat de credincios.

Chemarea macedoneana, strigatul celor care nu cunosc nici un Hristos, au constrans nenumarate mii de oameni sa-si paraseasca patria si sa duca Evanghelia in tari straine, unde au lucrat sub incercari si necazuri, in singuratate si in umbra mortii. Un astfel de serviciu plin de jertfire de sine a adus taria bisericii. Cand crestinii isi astupa urechile fata de chemarea macedoneana, se furiseaza slabiciunea spirituala. Chemarea poate fi neexprimata de catre cei in nevoie, deoarece se poate ca ei sa nu-si dea seama de lipsa lor spirituala. Dar lipsa lor face un puternic apel la constiinta crestinilor si ei se vor grabi, ca si Pavel, la salvarea acelora care nu-si dau seama ca sunt pierduti.



16:10 Dupa vedenia aceasta a lui Pavel, am cautat indata sa ne ducem in Macedonia, caci intelegeam ca Domnul ne cheama sa le vestim Evanghelia.

[Noi, KJV.] Inceperea primului pasaj cu ,,noi” din Fapte (v. 10-17). Celelalte pasaje apar la cap. 20,5 la 21,18; 27,1 la 28,16. Cele mai multe se ocupa de calatorii si fac sa se inteleaga ca autorul lor era tovarasul de calatorie al lui Pavel (vezi Vol. V, p. 663). Cand o naratiune este relatata la pers. a III-a si persoana I-a se trage concluzia lamurita ca autorul a devenit un actor in evenimentele relatate. Cei mai multi comentatori trag concluzia ca Luca, autorul Faptelor (vezi Introducere), s-a alaturat grupului misionar la Troa. Este putin probabil ca el ar fi scris, reprezentand punctul de vedere al lui Sila sau al lui Timotei. Intrucat Luca nu mentioneaza propria sa convertire, e posibil de a presupune ca ea avusese loc inainte de momentul unirii lui cu ceilalti, la Troa. Intrucat se include pe sine in expresia ,,Domnul ne cheama sa le vestim Evanghelia”, Luca trebuie sa fie si el socotit ca unul dintre evanghelisti.

Am cautat. [Ne-am straduit, KJV.] Mai degraba, ,,am cautat”. Cautarea urma sa fie in ceea ce priveste caile si mijloacele de a trece peste Marea Egee, in Europa.

Indata. Din cauza urgentei chemarii, Pavel a facut de indata pregatiri pentru a intra in Macedonia. Intrucat mai inainte fusese impiedicat de la predicare, fara indoiala ca acum era mai mult decat in mod obisnuit, plin de ravna sa vorbeasca altora despre Hristos.

Sa ne ducem. Literal, ,,a iesi”, spre a trece din Asia in Macedonia, care pana aici era necunoscuta misionarilor. Ar trebui, totusi, sa fie inteles ca distinctia dintre Asia si Europa nu exista pe vremea lui Pavel. Aceeasi cultura greaca se intindea peste amandoua regiunile si constituia un model cultural comun.

Intelegeam. [Judecand, Nitz.] Gr. sumbibazo( vezi cap. 9,22). Aici, sumbibazo poate fi tradus ,,deducand”. Evanghelistii au folosit o ratiune sfintita pentru a decide care era voia lui Dumnezeu pentru ei.

16:11 Dupa ce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia, si a doua zi ne-am oprit la Neapolis.

Am pornit. [Slabind, KJV.] Cuvantul ,,slabind” are legaturi nautice, referindu-se la desfacerea odgoanelor care tin o corabie la chei. In ce priveste dovezi in plus cu privire la cunostintele nautice ale autorului, vezi Nota Aditionala la cap. 27.

Am mers cu corabia drept. Gr. euthudromeo, ,,a merge pe un drum drept” si, ca termen nautic, ,,a alerga inaintea vantului”. Faptul ca ei au tinut ,,un drum drept”, lasa sa se inteleaga ca Pavel si tovarasii sai aveau vantul in favoarea lor. Curentul trebuie sa fi fost contra lor, deoarece ducea spre sud, de la Hellespont, si la est, intre Samotracia si uscat. Voiajul de la Troa la Filipi, cam 125 mile, a tinut cinci zile (cap. 20,6).

Samotracia. O insula care se gaseste in partea de nord a Marii Egee, in fata tarmului Traciei, cam la jumatate de drum intre Troa si portul trac, Neapolis. Probabil, ei au petrecut fiecare noapte intr-un port, asa cum era obiceiul pe vremea aceea.

Neapolis. Numele, care inseamna ,,Orasul Nou”, era foarte obisnuit oriunde se vorbea limba greaca. El a supravietuit in doua cazuri evidente, Neapole, in Italia, si in Nablus, Palestina. Orasul cercetat aici era in Tracia, dar servea ca port pentru Filipi, care se gasea cam la 10 mile spre nordvest. Neapolis a fost identificat cu modernul Cavala, unde se afla un apeduct roman, coloane si inscriptii grecesti si latine, care dau marturie cu privire la vechea importanta a cetatii, acum ruinate. Era punctul terminus estic al Caii Egnatiene, marele drum care lega Marea Egee cu Adriatica.



16:12 De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintai cetate dintr-un tinut al Macedoniei, si o colonie romana. In cetatea aceasta am stat cateva zile.

De acolo. La Neapolis, probabil si-au parasit corabia si au mers pe uscat spre tinta lor imediata, Filipi.

Filipi. Numele vechi este Krenides, ,,loc cu mici izvoare”, cetatea a fost recladita de Filip al Macedoniei (359-336 i.Hr.), tatal lui Alexandru cel Mare, si numit asa spre cinstirea lui. Intre Neapolis si Filipi se intinde un sir de munti, in care erau zacaminte bogate de aur si argint.

Cea dintai cetate dintr-un tinut. Expresia aceasta prezinta oarecare dificultati. Filipi n-a fost cetatea cea mai de seama a nici uneia din cele patru subdiviziuni ale provinciei romane Macedonia (vezi v. 9), cetatile principale fiind Amfipolis, Tesalonic, Pela si Pelagonia. Totusi, intrucat nu e articol hotarat in versiunea greaca, e probabil ca Luca sa fi inteles doar ca era un oras de seama al provinciei, si nu capitala ei. Adjectivul protos, ,,intai”, tradus aici ,,cea dintai”, a fost adesea gasit pe monedele unor cetati care nu erau capitale. E de asemenea cu putinta ca el sa fi fost folosit cuvantul meris, tradus ,,parte” sau ,,tinut”, in sensul de ,,zona de frontiera” si ca era cetatea cea dintai a acelui district de frontiera, fie ca cea mai importanta, fie ca cea dintai in care calatorii ar fi sosit din Tracia. Aceasta era precis pozitia cetatii Filipi, care fusese dotata cu o garnizoana, ca un post inaintat roman, din cauza triburilor turbulente din Tracia.

Colonie. Filipi devenise o colonie romana, dupa infrangerea lui Brutus si Cassius, de catre Octavian si Antoniu, in 42 i.Hr. Dupa batalia de la Actium, de la 31 i.Hr., situatia aceasta a fost intarita si titlul dezvoltat al cetatii, asa cum e aratat de monedele descoperite, a ajuns sa devina Colonia Augusta Julia Philippensis. O colonia romana avea o mica relatie cu conceptia noastra moderna cu privire la colonie. Ea era o portiune de teritoriu cucerit, atribuit cetatenilor romani care erau adesea soldati veterani. Acestia erau trimisi sub autoritatea Romei pentru a reproduce un echivalent al vietii civile si sociale romane. Aceste colonii erau adesea pe frontiere ca o protectie si ca o frana asupra slujbasilor provinciali locali. Numele colonistilor erau pastrate pe listele de treburi ale Romei. Ei duceau cu ei limba latina si monedele lor romane. Adesea slujbasii lor principali erau numiti din cetatea mama si erau independenti fata de guvernatorii provinciei unde era fixata colonia. In acest fel, colonia era strans unita cu Roma. Coloniile acestea erau adesea descrise ca ,,fortarete ale unui imperiu” (Cicero, De Lege Agraria ii. 27. 73; ed. Loeb, Cuvantari, vol. 3, p. 449) sau ,,ca sa zicem asa, miniaturi si in anumite sensuri, copii” ale poporului Romei (Aulus Gellius Nopti Atice xvi. 13. 9; ed. Loeb, vol. 3, p. 181). Spiritul unei colonii era, deci, intens roman. In felul acesta, in aceasta cetate macedoneana, Pavel a venit direct in contact cu un exemplu infloritor de organizatie imperiala romana.

Cateva zile. Vezi cap. 9,19. Aici, expresia pare sa se refere la mai putin de o saptamana, deoarece pare ca Sabatul din cap. 16,13 a fost cel dintai Sabat la Filipi.



16:13 In ziua Sabatului am iesit afara pe poarta cetatii, langa un rau, unde credeam ca se afla un loc de rugaciune. Am sezut jos, si am vorbit femeilor, care erau adunate laolalta.

In ziua Sabatului. Pavel, Sila, Timotei si Luca se gaseau intr-o cetate straina, intr-o tara straina. Ei fusesera acolo cateva zile, dar cand Sabatul a venit, ei ar fi dorit in mod natural sa fie cu semenii lor, iudei, impreuna cu care puteau sa se inchine si carora ar fi putut sa le aduca vestile lor bune cu privire la mantuire (vezi cap. 13,14).

Afara pe poarta cetatii. [Afara din cetate, KJV.] Mai de graba, ,,afara de porti”. Ei poate au cautat prin cetate o sinagoga si, negasind niciuna, au mers sa caute un loc permanent de cult, pe malul raului. Alternativ, ei poate vor fi stiut ca sinagoga sau locul de adunare se afla in afara zidului cetatii.

Langa un rau. Gr. para potamon, ,,langa un rau”, adica, fara indoiala langa raul Gangites, care se varsa in raul Strymon.

Credeam ca se afla. [Era obiceiul sa fie facuta, KJV; Era obicei sa fie loc, Nitz.] Dovezi textuale importante (cf. p. 10) pot fi citate pentru exprimarea ,,unde se presupunea sa fie [un loc] de rugaciune” (vezi mai jos, la ,,rugaciune”).

Rugaciune. Gr. proseuche, ,,rugaciune” sau, probabil aici, ,,loc de rugaciune” (vezi 3 Mac. 7,20; cf. cele de la Fapte 1,14; 16,16). Daca nu erau sinagogi in Filipi, cei cativa iudei se poate sa fi stabilit un loc de adunare pe malul raului, unde ar fi putut savarsi spalarile lor ceremoniale (cf. Ezra 8,15, 21; Psalmi 137,1). Juvenal (Satires iii. 13, 14; ed. Loeb, p. 33) noteaza aceasta ca unul din cazurile de decadere a vechii religii a Romei, ,,Sfintele izvoare, dumbravi si altare sunt lasate iudeilor”. O aplicatie oportuna se vede intr-un alt rand de acelasi scriitor (Ibid., 296; ed. Loeb, p. 55), ,,Spune, unde-ti este locul de sedere la rugaciune? In ce loc de rugaciune [proseuche ] te pot gasi?” Astfel de imprejmuiri sau oratorii erau adesea circulare si fara acoperis. Practica de a avea astfel de locuri a continuat pana pe vremea lui Tertulian, care vorbeste despre rugaciunile la malul apei (orationes litorales) ale iudeilor (Ad Nationes i. 13).

Am sezut jos. O deprindere obisnuita a invatatorilor iudei (vezi Vol. I, p. 57,58).

Am vorbit. Sau ,,am inceput vorbirea”. Forma verbului in greaca sugereaza ca toti cei patru apostoli s-au adresat grupului.

Femeilor care erau adunate laolalta. [Femeilor care venisera acolo, KJV.] Expresia ar putea fi tradusa mai bine ,,femeilor care se adunasera” sau ,,femeilor adunate”. Cineva a observat ca ,,omul din Macedonia” (v. 9) s-a dovedit a fi un grup de femei iudeice evlavioase. Unii predicatori ar fi gasit in aceasta o scuza pentru a-si neglija insarcinarea, dar Pavel si insotitorii sai nu au fost asa usor convinsi sa-si neglijeze lucrarea. Faptul ca erau numai femei adunate la locul de rugaciune arata ca era o lipsa aproape totala de barbati iudei in populatia locala. Lucrul acesta ar explica lipsa probabila a unei sinagogi, intrucat nu se putea infiinta nici una fara de un minimum de 10 barbati. Unele dintre femeile pe care le-au gasit misionarii se poate sa fi fost prozeliti, ca Lidia (vezi v. 14). Astfel de femei, in mod natural, ar fi primit bine strainii iudei care veneau sa le dea invatatura. In Macedonia, femeile par sa se fi bucurat de mai multa libertate decat era obisnuit pentru statutul lor, pe vremea aceea.

16:14 Una din ele, numita Lidia, vanzatoare de purpura, din cetatea Tiatira, era o femeie tematoare de Dumnezeu, si asculta. Domnul i-a deschis inima, ca sa ia aminte la cele ce spunea Pavel.

o femeie tematoare de Dumnezeu, si asculta. Domnul i-a deschis inima ca saia aminte la cele ce spunea Pavel.

Lidia. Un nume popular pentru o fata, in timpurile romane. Dar s-ar fi putut si ca ea sa fi luat numele, ca atat de multe sclave si femei din clasa celor eliberati, de la tara de origine, vechiul regat al Lidiei, care era o colonie macedoneana.

Vanzatoare de purpura. Adica stofa de purpura (vezi Luca 16,19). Faptul ca ea si nu sotul ei e numita ca vanzatoare de purpura, sugereaza ca ea isi administra propriul ei negot si era, probabil, o femeie cu oarecare avere.

Tiatira. O cetate lidiana din provincia Asia. Ea fusese intemeiata ca o colonie din Macedonia, o urmare a biruirii monarhiei persane de catre Alexandru cel Mare. Numele ei este cuprins intre cele sapte biserici din cartea Apocalipsei (cap. 1,11; 2,18-29). Cetatea, ca si multe alte orase din Asia Mica, era vestita pentru lucrarile ei de vopsitorie, care rivalizau cu cele din Tir si Milet. Inscriptii gasite in aceasta zona arata ca in Tiatira era o breasla a vopsitorilor de purpura, la care Lidia se poate sa fi apartinut.

Tematoare de Dumnezeu. [Care se inchina la Dumnezeu, KJV.] Vezi cap. 10,2.

Asculta. Sau ,,asculta staruitor”, adica asculta un timp indelungat.

Dumnezeu i-a deschis inima. [A carei inima Domnul a deschis-o, KJV.] Domnul chemase pe evanghelisti sa predice Evanghelia in Macedonia si ei nu pierdusera timpul pentru a implini insarcinarea data de El. Acum Domnul conlucreaza cu eforturile lor, deschizand inima unui participant proeminent al adunarii lor. Luca recunoaste nevoia unei astfel de conlucrari; el stie ca predica lor e zadarnica fara lucrarea Duhului asupra inimii ascultatorului.

Ca sa ia aminte. [Ca sa fie atenta, KJV.] Literal ,,a fi atent”, ,,a lua aminte”. Domnul a deschis inima Lidiei pentru ca ea sa poata lua aminte la solie. Contextul arata ca ea a acceptat solia.



16:15 Dupa ce a fost botezata, ea si casa ei, ne-a rugat si ne-a zis: Daca ma socotiti credincioasa Domnului, intrati si ramaneti in casa mea. Si ne-a silit sa intram.

A fost botezata. Probabil chiar in raul langa care se gasea ,,locul de rugaciune”. Vezi Matei3,6; Fapte 8,38. Nu e nevoie de a presupune ca botezul a avut loc in Sabatul acela. De fapt, expresia ,,asculta” (vezi v. 14) ingaduie timp pentru instruire si permite ca botezul ca fie plasat la catva timp dupa intaia intalnire dintre femeie si grupul de misionari. Faptul ca si ,,casa ei” a fost botezata, nu e o dovada pentru practica botezului copiilor, de catre apostoli. ,,Casa” Lidiei se poate sa fi constat din sclavi si alti oameni de serviciu (cf. cele de la cap. 10,2; 16,32.33). Acestia ar fi putut sa fie si ei prozeliti (vezi cap. 10,2). Pentru acestia, iudaismul fusese un ,,indrumator”, conducandu-i la Hristos (vezi Galateni 3,24). Evodia si Sintichia si alte femei din Filipi, care ,,au lucrat” cu Pavel ,,pentru Evanghelie” (vezi Filpeni 4,2.3) se poate sa fi fost printre ,,femeile” din v.

13. Grupul a alcatuit prima biserica din Europa, intemeiata de Pavel. Prin ospitalitatea ei iubitoare si prin aderarea staruitoare la credinta, ea a castigat un loc deosebit in afectiunea lui Pavel. Ne-a rugat. [Ne-a implorat, KJV.] Gr. parakaleo, ,,a ruga staruitor” (vezi v. 9). Timpul, in greaca, sugereaza ca ea a staruit cu cererea ei pana cand Pavel a cedat.

Daca ma socotiti. [Daca m-ati judecat, KJV.] Constructia greaca anticipeaza un raspuns afirmativ. Predicatorii apreciasera calitatea credintei ei si o botezasera. Daca era calificata pentru acel binecuvantat ritual, nu era calificata si pentru a fi gazda lor?

Ramaneti. Ca si cei doi ucenici care au urmat pe Isus (Ioan 1,37-39), Lidia era doritoare sa retina pe invatatorii ale caror lectii le gasise atat de folositoare pentru inima ei, de curand deschisa. Cei patru misionari poate se intretinusera prin munca – Pavel, ca facator de corturi (vezi Fapte 18,3; 1 Tesaloniceni 2,9; 2 Tesaloniceni 3,8; etc.); Luca, poate, ca medic. Acum, Lidia i-a solicitat sa fie oaspetii ei.

Ne-a silit. Gr. parabiazomai, ,,a constrange prin forta”, ,,a constrange prin staruinta”. ,,Ne” sugereaza ca patria lui Luca nu era Filipi, asa cum socotisera unii.

16:16 Pe cand ne duceam la locul de rugaciune, ne-a iesit inainte o roaba, care avea un duh de ghicire. Prin ghicire, ea aducea mult castig stapanilor ei.

Locul de rugaciune. [La rugaciune, KJV.] Dovezi textuale atesta (cf. p. 13) exprimarea ,,la rugaciunea”. Aceasta atunci ar putea fi interpretata ,,la locul de rugaciune” (vezi v. 13). Chiar si fara articol, expresia poate fi comparata cu expresia noasta moderna, ,,merg la biserica”. Incidentul relatat mai apoi a avut loc probabil, intr-un Sabat, la catva timp dupa Sabatul mentionat in v. 14, dupa botezarea primilor convertiti (v. 15) si dupa ce lucrarea misionarilor ajunsese cunoscuta in cetate.

Roaba. [Domnisoara, KJV; Slujnica, Nitz.] Gr. paidiske , tanara roaba.

Duh de ghicire. [Spirit de divinatie, KJV.] Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) exprimarea ,,un duh Python”. In mitologia greaca, Python era un balaur sau un sarpe despre care se credea ca ar fi pazit oracolul de la Delphi si ca ar fi fost ucis de Apolo, care dupa aceea a fost cunoscut ca Apolo Pythianul. Python era adorat la Delphi ca simbol al intelepciunii. Plutarh (m. c. Anul 120 i.Hr.), el insusi preot al lui Apolo Pythianul, spune ca numele ,,Python” era dat acelora care, practicand ventrilogia, erau socotiti ca avand puteri extraordinare (Despre incetarea oracolelor 9). Faptul ca Luca foloseste aici acest adjectiv neobisnuit lasa a se intelege fie ca acesta era felul in care oamenii din Filipi vorbeau despre fata sau ca Luca insusi recunostea agitatiile delirante ale corpului ei si in tipetele ei stridente, asemanare cu tehnicile preoteselor de la Dephi. E clar ca populatia locala credea ca roaba poseda capacitati extraordinare si, fara indoiala, tipetele ei delirante erau notate si primite ca oracole. Stapanii ei se foloseau de presupusa ei inspiratie si o faceau pe tanara sa dea raspunsuri celor care-i puneau intrebari.

Mult castig. Vezi v. 19.

Stapanilor ei. Proprietarii ei comuni, oameni care descoperisera puterea stranie a tinerei si o exploatau pentru propriul lor castig.

Ghicire. Gr. manteuomai, ,,a ghici”, ,,a profetiza”, folosit numai aici, in NT. In LXX, termenul este totdeauna folosit pentru cuvintele profetilor mincinosi (Deuteronom 18,10; 1 Samuel 28,8; Ezechiel 13,6 etc.). Aici poate fi luat in acelasi sens, ,,a pretinde ca prezice viitorul”.



16:17 Roaba aceasta s-a luat dupa Pavel si dupa noi, si striga: Oamenii acestia sunt robii Dumnezeului Celui Preainalt si ei va vestesc calea mantuirii.

S-a luat dupa. [A urmat, KJV.] Gr. katakoloutheo ,,a se tine dupa”, ,,a urma de-aproape”. Tanara se tinea indeaproape de misionari si striga fara incetare (cf. v. 18). Compara cu publicitatea facuta lui Isus de duhurile necurate sau demoni (Luca 4,33-37; 8,26-36).

Noi. Ultima aparitie a pronumelui inclusiv in aceasta parte a naratiunii. Nu mai e folosit pana la cap. 20,5, unde Pavel se reintoarce in Filipi. Pare de aceea probabil ca Luca a ramas la Filipi, poate pentru a raspandi Evanghelia in districtul acela, si a reluat legatura cu apostolii din nou, cand Pavel a trecut prin cetatea aceea, in a treia lui calatorie misionara. Aceasta ar da lui Luca o sedere de vreo sapte ani in Filipi (vezi p. 102), desi, natural, trebuie sa se admita ca el trebuie sa fi facut diferite calatorii in regiunile invecinate, in decursul acestui timp.

Dumnezeului Celui Prea Inalt. Gr. ho theos ho hupsistos, literal, ,,Dumnezeul cel prea inalt.” Pentru o corecta intelegere a acestui titlu, e necesar sa retinem cadrul in care a fost folosit si intelesul cuvantului hupsistos. Cuvantul acesta era un termen poetic insemnand ,,cel mai inalt” sau ,,cel prea inalt” si adesea cu referire la pozitie sau rang. Sensul lui in plan religios poate fi legat cu terminologia semitica. Canaanitii aveau un dumnezeu al boltii cerului, pe care il numea Elyon, ,,Prea Inaltul”. Titlu acesta era aplicat si lui Iehova, Dumnezeul israelitilor (vezi Geneza 14,18). Grecii foloseau pe hupsistos ca un echivalent al lui Elyon si-l foloseau pentru Zeus, capetenia propriului lor panteon. Cand au venit in contact cu religia iudaica, au folosit hupsistos pentru a reprezenta pe Iehova, Dumnezeul iudeilor. Asa e folosit in LXX (Geneza 14,18-22; Numeri 24,16; Deuteronom 32,8; 2 Samuel 22,14 etc.). Titlul a devenit atat de bine cunoscut prin activitatea misionara a iudeilor din Diaspora, incat era folosit pentru Dumnezeire de romanii care dobandisera oarecare invatatura iudaica, fara sa fi acceptat pe deplin religia lor. Inscriptii din regatul Bosforului, la nord de Marea Neagra, facute in sec. I d.Hr. si, deci, contemporane cu Pavel, marturisesc amplu cu privire la folosirea lui hupsistos.

In cazul de fata, titlul hupsistos era rostit de tanara roaba. Intrucat se spune ca fusese posedata de ,,un duh al lui Python” (vezi Fapte 16,16), cuvintele ei trebuie sa fie considerate din punct de vedere al fundalului lor pagan. Cand, deci, ea vorbea despre ,,Dumnezeul cel Prea inalt”, probabil ca se referea la conceptia pagana comuna a unei fiinte divine vagi, despre care se presupunea ca stapanea peste binecunoscutul panteon grec. Cu toate acestea, cuvintele ei exprimau un mare adevar. Crestinii dupa care se tinea erau cu adevarat slujitori ai singurului Dumnezeu Prea Inalt. In ce priveste cazuri oarecum similare, compara Marcu 1,24; 5,7.

Calea mantuirii. Vezi Ioan 14, 6; Fapte 4,12, unde Isus Hristos este descoperit ca singura cale de mantuire. Mintea intunecata a tinerei dorea dupa o participare la ,,calea mantuirii”, dar demonul din ea se impotrivea acelei ,,cai” si cuvintele ei impiedicau lucrarea misionarilor.



16:18 Asa a facut ea timp de mai multe zile. Pavel, necajit, s-a intors, si a zis duhului: In Numele lui Isus Hristos iti poruncesc sa iesi din ea. Si a iesit chiar in ceasul acela.

Multe zile. In fiecare Sabat succesiv, cand Pavel si grupul lui veneau din nou la casa de rugaciune sau incepand ca sa vorbeasca intr-un Sabat (vezi v. 16), ea a continuat la fiecare ocazie, zi dupa zi.

Necajit. [Intristat, Nitz.] Vezi cap. 4,2. Exista o limita pana cand si un crestin poate sa suporte pasiv, cand lucrarea Domnului este impiedicata.

Duhului. Aici este identificat agentul care se gasea inapoia ,,ghicitului” (v. 16) tinerei.

In numele. Vezi cap. 3,6,14.

Iti poruncesc. Aici Pavel a urmat exemplul Domnului si Invatatorului sau, cu demonizatii din Gadara (vezi Luca 8,29; vezi Marcu 5,7).

A iesit. Ca implinire a fagaduintei Domnului (Marcu 16,17), duhul rau n-a putut sa reziste poruncii; ascultarea lui a fost imediata (Marcu 9,26; vezi Matei 15,28; Marcu 1,31; Ioan 4,53). Aici, relatarea se termina cat priveste tanara, dar nu putem crede ca ea a fost lasata sa fie dusa din nou in ignoranta si necredinta sau mai rau. E cu siguranta ingaduit a gandi ca ea a devenit o crestina (AA 213) si a gasit adapost la femeile care ,,au lucrat” cu apostolul (Filipeni 4,3).



16:19 Cand au vazut stapanii roabei ca s-a dus nadejdea castigului lor, au pus mana pe Pavel si pe Sila si i-au tarat in piata inaintea fruntasilor.

S-a dus. Aparitia aceluiasi verb grec care e folosit in versetul precedent ,,a iesit” accentueaza ca in fiecare caz, actiunea era aceeasi, atat castigul oamenilor, cat si duhul ghicirii se dusesera.

Castigului. [Castigurilor, KJV.] Gr. ergasia (vezi cap. 19,24,25). Oamenii pot tolera religii ciudate sau speculatii ciudate ale filosofilor, dar sunt treziti la violenta de orice le ameninta afacerile (cf. cele de la cap. 19,23-28). Asemenea imprejurari trebuie sa fi fost la fundalul multor persecutii din biserica primara.

Pe Pavel si pe Sila. Cei doi erau membrii cei mai proeminenti ai grupului misionar si amandoi erau iudei (cf. v. 20). Luca si Timotei au scapat, poate, din cauza aparentei lor ca oameni dintre neamuri (vezi Vol. V, p. 664; v. 1).

I-au tarat. Gr. helko ,,a tari [cu forta]”, folosit si in Fapte 21,30; Iac. 2,6.

Piata. Gr. agora (vezi Matei 11,16). Ea corespundea forului roman si era centrul nu numai al vietii sociale si comerciale, dar si al administrarii justitiei.

Fruntasilor. [Carmuitorilor, KJV.] Gr. archontes, ,,comandanti”, sefi”, ,,carmuitori”, in general ,,autoritati”. Anumiti membri ai acestui grup sunt aratati in versetul urmator.



16:20 I-au dat pe mana dregatorilor, si au zis: Oamenii acestia ne tulbura cetatea; sunt niste Iudei,

Dregatorilor. [Capeteniilor, Nitz.] Gr. strateµgoi, ,,comandanti civili” sau ,,guvernatori”. Titlul roman pentru astfel de slujbasi era duumviri sau praetoreµs. Ei erau principalii dregatori civili intr-o colonie romana. De obicei erau doi slujbasi de acestia. Ei aveau puterea de a aplica pedeapsa delicventilor. Inscriptii din Filipi arata ca romanii din cetatea aceea foloseau incorect termenul de strateµgoi in loc de duumviri. Aceasta confirma incidental acuratetea lui Luca in folosirea termenului aici.

Tulbura. [Tulbura peste masura, KJV.] Gr. ektarasso, o forma intensiva a verbului tradus ,,a tulbura”, in cap. 17,8. Felul de tulburare si de dezordine este indicat in v. 6, unde misionarii crestini sunt acuzati ca ,,au rascolit lumea” [,,au rasturnat lumea”, KJV; ,,au intaratat la rascoala pe toata lumea”, Nitz.].

Sunt niste iudei. [Fiind iudei, KJV.] Situatia e caracteristica pentru multe din persecutiile timpurii, suferite de crestini. In timp ce ei erau expusi la vrajmasia iudeilor, erau in acelasi timp, adesea identificati de pagani ca iudei. Asa ca ei aveau parte de indoita suferinta, si ca crestini si ca iudei. Daca imparatul Claudiu deja decretase expulzarea iudeilor din cetatea Roma (vezi cap. 18,2; vezi p. 98), edictul lui fara indoiala era deja cunoscut in colonia romana Filipi (vezi cap. 16,12,13) si ar fi intensificat acuzatia prezenta.



16:21 care vestesc niste obiceiuri, pe care noi, Romanii nu trebuie nici sa le primim, nici sa le urmam.

Vestesc. [Invata, KJV.] Mai degraba ,,declara” sau ,,proclama public.”

Obiceiuri. Acuzatia proprietarului roabei se refera nu numai la ceea ce predica Pavel, dar si la ritualurile si la obiceiurile sociale ale iudeilor, pe care ei credeau ca Pavel le sustinea (vezi cap. 15,1).

Romanii. Oamenii din Filipi, ca locuitori ai unei colonia, aveau dreptul la titlul de cetateni romani, un titlu pe care cei care erau locuitori ai unei cetati grecesti, ca de pilda Tesalonic sau Corint, nu-l puteau pretinde (vezi p. 94; vezi v. 17).

Nu trebuie. [Nu e legal, KJV.] Iudeilor le era permis sa-si practice religia, dar le era interzis sa faca prozeliti dintre cetatenii romani.



16:22 Norodul s-a ridicat si el impotriva lor, si dregatorii au pus sa le smulga hainele de pe ei, si au poruncit sa-i bata cu nuiele.

Norodul era ridicat. [Multimea s-a ridicat, KJV.] Simpatizand cu oamenii ale caror venituri erau amenintate de vindecarea tinerei.

Sa le smulga hainele. Adica le-au rupt hainele de pe ei, lui Pavel si lui Sila, ca pregatire pentru biciuire.

Sa-i bata. Gr. rhabdizo ,,a bate cu nuiele”, de la rhabdos, ,,o nuia”, referindu-se la o forma particular romana de pedeapsa. Stretegoi (vezi v. 20) aveau ajutoare oficiale, cunoscute ca lictori, care fiecare purta manunchiuri de nuiele ca simboluri ale slujbei lor. Nuiele de felul acesta au fost folosite pentru biciuirea misionarilor. E cu putinta ca Luca sa fi vazut cruda pedeapsa aplicata. Pavel a indurat suferinta similara in alte doua ocazii (vezi 2 Corinteni 11,25). Se pune intrebarea: Pentru ce nu a cerut el scutirea de o astfel de pedeapsa injositoare si dureroasa, pe temeiul cetateniei lui romane, asa cum a facut-o mai tarziu la Ierusalim (Fapte 22,25)? Unii au pus la indoiala fara temei, veracitatea pretentiei lui la cetatenie. Altii au sugerat ca el ar fi putut asigura scutirea numai pentru sine, lasand pe Sila sa sufere pedeapsa de care el personal ar fi scapat. Dar e probabil ca si Sila era cetatean roman (vezi cap. 16,37). Poate ca violenta gloatei a facut cu neputinta ca sustinerile sale sa fie auzite (vezi v. 37).

16:23 Dupa ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat in temnita, si au dat in grija temnicerului sa-i pazeasca bine.

Le-au dat multe lovituri. Iudeii limitau astfel de pedepse la 39 de lovituri (vezi Deuteronom 25,3; 2 Corinteni 11,24), dar practica romana depindea de judecata slujbasului local. Pavel spune ca ,,au fost batjocoriti” la Filipi (1 Tesaloniceni 2,2).

In temnita. Aceasta i-ar fi impiedicat pe cei doi sa-si continue propovaduirea. Ar parea din v. 35 ca autoritatile aveau de gand sa-i tina la inchisoare o noapte si apoi sa-i scoata afara din cetate.

Temnicerului. Gr. desmophulax, literal, ,,supraveghetor in inchisoare”, nu un simplu portar, ci un slujbas, poate un fost militar.



16:24 Temnicerul, ca unul care primise o astfel de porunca, i-a aruncat in temnita dinauntru, si le-a bagat picioarele in butuci.

Temnita dinauntru. Inchisorile romane aveau adesea o sectie externa si una interna. In cea dintai era camera de garda, unde puteau sa patrunda lumina si aerul. Dincolo de aceasta se gasea inchisoarea interioara, unde, atunci cand se inchidea usa, lumina si aerul erau excluse. Conditiile intr-o astfel de celula erau ingrozitoare si aplicau o pedeapsa teribila detinutului.

Butuci. Gr. xulon, ,,lemn”, ,,cherestea”. In NT, xulon e folosit si pentru ,,copac” (Luca 23,31; Apocalipsa 2,7; 22,2.14), pentru articole facute din copaci, ca de pilda pentru ,,spanzuratoare” sau ,,cruce” (Matei 26.47 etc.). Aici, cuvantul se refera la butuci, un instrument de tortura, un cadru de lemn, cu gauri in care erau prinse capul, picioarele si mainile, in felul acesta punand pe detinut in pozitia cea mai inconfortabila. Din Iov 13,27 si 33,11 apare ca acea pedeapsa era bine cunoscuta intr-o epoca foarte timpurie, in Rasarit. La Pavel si Sila numai picioarele au fost fixate si restul trupului lasat sa zaca pe pamant, o pozitie deosebit de chinuitoare pentru oamenii pedepsiti, asa cum fusesera apostolii.



16:25 Pe la miezul noptii, Pavel si Sila se rugau, si cantau cantari de lauda lui Dumnezeu; iar cei inchisi ii ascultau.

Pe la miezul noptii. Intrucat somnul iesea din discutie, Pavel si Sila au petrecut noaptea in devotiune.

Se rugau si cantau cantari de lauda. Sau ,,rugandu-se, cantau imnuri”, deoarece greaca exprima un act continuu, si nu doua. Deprinderile devotionale bine fixate ale misionarilor au invins circumstantele cele mai descurajatoare. Chiar cand erau in temnita si ferecati asa ca nu puteau ingenunchea la rugaciune, ei continuau sa laude pe Domnul lor. Imnul s-ar putea sa fi fost unul din psalmii de rugaciune, dar oricare ar fi fost cantarea, cuvintele lui Tertullian erau adevarate, ,,Desi trupul este in prinsoare, desi carnea e tintuita pe loc, toate sunt deschise pentru duh... Piciorul nu simte lantul cand mintea e in ceruri.” (Ad Martyras 2; ANF, vol. 3, p. 694).

Lui Dumnezeu. Ei erau servi ai Dumnezeului Celui Prea Inalt, ei sufereau pentru cauza Lui si in mod sincer laudau sfantul Lui Nume. La randul Lui, El le-a dat mangaierea si taria Lui, intr-un chip de neinteles pentru aceia care nu-i servesc.

Ii ascultau. [Ii auzeau, KJV.] Mai degraba ,,ascultau la ei”. Inchisoarea dinauntru si alti ocupanti proscrisi si criminali care niciodata nu auzisera asa sunete intr-un loc care de obicei rasuna de injuraturi nesabuite si glume murdare.



16:26 Deodata, s-a facut un mare cutremur de pamant, asa ca s-au clatinat temeliile temnitei. Indata, s-au deschis toate usile, si s-au dezlegat legaturile fiecaruia.

Cutremur mare. Indicand interventia divina (cf. Matei 28,2; Apocalipsa 16,18; cf. cele de la Fapte 4,31), deoarece ingeri au venit pentru a elibera pe servii credinciosi ai lui Dumnezeu (AA 215). Efectele unui astfel de fenomen nu puteau sa fie restranse la inchisoare. Ele aveau sa fie simtite in intreaga cetate si sa influenteze mintea dregatorilor si a populatiei, cand se facea legatura dintre cutremur si detinutii crestini.

S-au deschis toate usile. Severitatea cutremurului a fost suficienta pentru a explica efectele lui. Temeliile temnitei s-au clatinat si portile probabil au fost desfacute (cf. cele de la cap. 5.19; 12,10).

Legaturile. Sau ,,catusele”. Detinutii erau tinuti cu lanturi care erau fara indoiala fixate in ziduri. Violenta cutremurului a fost suficienta pentru a fi slobozit aceste lanturi si, in felul acesta, a fi eliberat pe detinuti. Eliberarea ar fi putut fi savarsita si de ingeri (AA 215), desi ingerii nu sunt mentionati ca in cap. 5,19; 12,7.



16:27 Temnicerul s-a desteptat; si, cand a vazut usile temnitei deschise, a scos sabia, si era sa se omoare, caci credea ca cei inchisi au fugit.

Temnicerul. [Supraveghetorul inchisorii, KJV.] Vezi v. 23.

S-a desteptat. [Desteptandu-se, KJV.] Trezit din somn si ingrozit de cutremur. Sau ca el dormea acolo de unde, la desteptare, putea sa vada instantaneu daca portile inchisorii erau inchise sau, din cauza cutremurului, s-a grabit sa vada daca nu cumva detinutii lui fugisera.

Era sa se omoare. [S-ar fi omorat, KJV.] Sau ,,era sa se omoare”. Temnicerul stia ca, potrivit cu legea romana, el ar fi trebuit sa raspunda cu viata, daca detinutii scapau (vezi cap. 12.19). In asemenea imprejurari, sinuciderea parea preferabila. Unele din cele mai mari minti ale lumii pagane clasice considerau o asemenea sinucidere ca indreptatita si chiar meritorie.



16:28 Dar Pavel a strigat cu glas tare: Sa nu-ti faci nici un rau, caci toti suntem aici.

Pavel a strigat. Din negura infecta a inchisorii interioare, apostolul putea sa vada forma temnicerului profilata pe lumina de afara. El si-a dat seama de intentia omului stapanit de teroare, si-a dat seama de concluzia la care ajunsese temnicerul si a dorit sa previna sinuciderea. Chiar in mijlocul propriei sale suferinte considerabile, Pavel se gandea la mantuirea altora. El era doritor ca nici macar omul care-l aruncase in inchisoarea infecta sa nu piara in disperarea lui.

Sa nu-ti faci nici un rau. Sunetul glasului lui Pavel a fost suficient pentru a opri mana temnicerului. Nici unul dintre detinuti nu scapase! Solia lui Pavel era si mai asiguratoare, nici unul nu lipsea. Posibilitatea fugii poate ca inca nu aparuse in mintea celorlalti detinuti. Si ei fusesera linistiti de exemplul calm al lui Pavel.



16:29 Atunci temnicerul a cerut o lumina, a sarit inauntru, si, tremurand de frica, s-a aruncat la picioarele lui Pavel si ale lui Sila;

O lumina. Mai degraba ,,lumini”, probabil ca sa poata numara pe detinuti. A sarit inauntru. Sau ,,a alergat inauntru”. Tremurand. [A venit tremurand, KJV.] Literal, ,,ajungand ingrozit”. Succesiunea rapida de evenimente extraordinare a sfaramat asprimea lui profesionala si l-a umplut de frica.

S-a aruncat la picioarele. [A cazut jos, KJV.] Se poate ca el sa fi auzit cuvintele tinerei roabe la proclamarea lor ca slujitori ai Dumnezeului Prea Inalt (v. 17). El stia, din instructiunile ce-i fusesera date (v. 23) ca ei erau detinuti neobisnuiti si acum, pentru ca nu fugisera, s-a gandit probabil ca ei erau mai mult decat simpli oameni.



16:30 i-a scos afara, si le-a zis: Domnilor, ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit?

I-a scos afara. Afara din acea temnita intunecoasa si dintre ceilalti detinuti. Lucrul acesta se putea permite, in ciuda insarcinarii date (v. 23), deoarece ei deja demonstrasera ca nu intentionau sa fuga.

Domnilor. Gr. kurioi, un titlu de respect. Kurios (singular) e de obicei tradus ,,domn” si este acelasi cuvant folosit de Pavel si de Sila cu privire la Hristos, in v. 31 (vezi cap. 9,5).

Ce trebuie sa fac? Nu pare foarte probabil ca temnicerul a inteles pe deplin propria sa intrebare si noi trebuie sa fim atenti sa nu citim un inteles modern in cuvintele lui. Dar, sub influenta Duhului Sfant, a aparut un mare simt al nevoii spirituale si, pe langa toate celelalte temeri ale sale, acum se temea sa stea in fata unui Dumnezeu drept. Teama de consecinte pamantesti deschisese calea pentru o teama de efecte divine. Cand mintea e apucata de groaza, ea nu se opreste sa separe temerile sale pe categorii. Dar teroarea care cerea siguranta prezenta trezise si o dorinta pentru izbavire finala. Compara intrebarea lui cu intrebarea lui Saul, pe drumul catre Damasc (cap. 9,6). Temnicerul pagan nu-si dadea seama cat de efectiva urma sa fie propria lui intrebare pentru a conduce si pe nenumarati altii sa afle viata vesnica.



16:31 Pavel si Sila i-au raspuns: Crede in Domnul Isus, si vei fi mantuit tu si casa ta.

I-au raspuns. [Au spus, KJV.] Apelul fusese adresat ambilor misionari si ei s-au unit pentru a da un raspuns.

Crede. Imprejurarile n-au permis o discutie teologica profunda. Omul inspaimantat avea nevoie de indrumari concise pentru mantuire. Situatia lui putea sa fie comparata cu aceea a talharului de pe cruce (Luca 23,39-43). Detinutii crestini au slujit cu indemanare nevoii urgente a temnicerului. Ei au pus invatatura crestina intr-o formula simpla pe care omul framantat sa o poata intelege usor. Formula nu reprezenta extinderea invataturii lor. Pentru un moment insa, au sadit in solicitant, adevarul ca mantuirea depinde de credinta personala in viata si lucrarea rascumparatoare a lui Isus. In ce priveste insemnatatea credintei in invatatura crestina, vezi Matei 9,28; Ioan 1,7, 12; 3,18; Fapte 10,43.

Domnul Isus. [Domnul Isus Hristos, KJV.] Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 10) pentru omiterea cuvantului ,,Hristos”.

Vei fi mantuit. Notati certitudinea raspunsului, nu indoiala sovaitoare, ci siguranta deplina. Apostolul si insotitorul sau gasisera ca formula e adevarata. Ei se bucurau de mantuire prin credinta in Domnul Isus si, astfel, erau calificati sa asigure pe un alt pacatos ca si el putea sa gaseasca mantuirea prin credinta. Fagaduinta a fost extinsa pentru a include ,,casa” temnicerului, adica membrii casei sale care ar fi crezut in Isus.



16:32 Si i-au vestit Cuvantul Domnului, atat lui cat si tuturor celor din casa lui.

I-au vestit. [Ei au vorbit, KJV.] Dupa ce au dat raspunsul de o singura propozitie la intrebarea urgenta a temnicerului, ei explica acum solia crestina, cu mai multe manunte (cf. la cap. 8,5, 12; 10,36–38).

Casa lui. Supraveghetorul inchisorii nu era multumit pentru a-si asigura numai propria sa mantuire, el dorea ca altii sa se bucure de darul divin. De aceea el a conlucrat cu servii lui Dumnezeu si a adunat pe membrii casei sale, pentru ca toti sa cunoasca calea mantuirii. Ce congregatie neobisnuita si ce curioasa casa de adunare, si totusi cat de fericite rezultatele!



16:33 Temnicerul i-a luat cu el, chiar in ceasul acela din noapte, le-a spalat ranile, si a fost botezat indata, el si toti ai lui.

I-a luat. Indata ce convingerea a patruns in inima temnicerului, a dat dovada de schimbare a inimii. Slujbasul pagan inasprit a devenit un crestin impreuna simtitor, atent la binele evanghelistilor suferinzi. El nu avea autoritate sa elibereze pe detinuti, dar a facut tot ce a putut pentru a le alina durerile, spaland spinarile lor sfasiate. O purtare atat de duioasa era dovada practica a convertirii lui.

A fost botezat. E clar ca invatatura data de Pavel si de Sila era cuprinzatoare. Ea a fost primita cu toata inima de casa temnicerului si i-a condus sa doreasca si ei sa primeasca botezul. Acela, care cu putin mai inainte spalase ranile detinutilor sai, era impreuna cu cei dragi ai lui spalat de petele pacatului. Aceasta servire reciproca e tipica pentru adevarata comuniune crestina. Nu e nerational de a presupune ca inchisoarea avea un iaz sau un rezervor de apa unde a putut avea loc botezul prin imersiune. Vezi Matei3,6.

Indata. Nu s-a pierdut timp. Intre miezul noptii si zorii zilei (v. 25,6), inchisoarea fusese clatinata, detinutii eliberati, intrebarea vitala a fost pusa, raspunsul dat, convertirea a avut loc si botezul a fot savarsit.



16:34 Dupa ce i-a dus in casa, le-a pus masa, si s-a bucurat cu toata casa lui ca a crezut in Dumnezeu.

In casa. [In casa sa, KJV.] Literal, ,,le-a pus o masa”, o expresie greaca obisnuita pentru oferirea unui pranz. Pavel si Sila probabil nu mancasera din zorii zilei anterioare si hrana ar fi fost, mai mult decat binevenita dupa grelele incercari prin care trecusera. Dar cele dintai ganduri ale lor au fost pentru nevoile spirituale ale celor neconvertiti, propriile nevoi fizice ocupau locul al doilea in gandirea lor.

S-a bucurat. Gr. agalliao ,,a se bucura [intensiv]”, exprimand o bucurie excesiva. Expresia ,,cu toata casa lui” poate fi atasata la ideea de bucurie si credinta sau la amandoua, adica, intreaga casa s-a bucurat si a crezut.

A crezut in Dumnezeu. [Crezand in Dumnezeu, KJV.] Mai degraba ,,intrucat crezusera in Dumnezeu”. Omul credea cu totul si deplin, o data si pentru totdeauna si, cu bucurie inexprimabila, privea inainte catre viata sa noua cu Hristos.

Capitolul acesta prezinta un tablou viu al inceputului lucrarii crestine in Europa. Convertirile relatate erau dramatice si de tipuri foarte diferite. Iat-o pe Lidia, o colonista din Asia, pe cat se pare

o femeie bogata si de rafinament. Iata probabil si roaba care fusese eliberata de sub posesiunea demonica (vezi v. 18). Acum urmeaza convertirea unui temnicer pagan si, fara indoiala, cetatean roman, de un tip serios si aspru, care ar fi fost socotit cel mai de pe urma probabil de a raspunde la Evanghelie. In grupul acesta amestecat al convertitilor era cuprinsa o fagaduinta cu privire la viitoare triumfuri pe continentul Europei.



16:35 Cand s-a facut ziua, dregatorii au trimis pe cei ce purtau nuielele, sa spuna temnicerului: Da drumul oamenilor acelora.

Dregatori. Vezi v. 20.

Cei ce purtau nuielele. [Sergenti, KJV; Slujitori, Nitz.] Gr. rhabdouchoi, ,,purtatori de nuiele”, adica slujbasi romani cunoscuti ca lictori (cf. cele de la v. 22). Acestia s-ar fi putut sa fie chiar aceia care aplicasera loviturile in primul rand.

Da drumul oamenilor acelora. [Oamenii aceia sa plece, KJV.] Nu se da nici un motiv pentru porunca aceasta. Dregatorii se poate sa fi socotit ca pedeapsa sa fi fost indestulatoare sau poate isi vor fi dat seama ca procedasera pripit, pedepsind pe acuzati fara o judecare legala sau cercetare a antecedentelor lor. Probabil cutremurul alarmase pe dregatori. Duhul Sfant de asemenea poate sa fi trezit in ei un simt incomod al unei fapte rele. In orice caz, ei doreau sa elibereze pe cei doi detinuti cat mai repede si cat mai pe tacute cu putinta.



16:36 Si temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: Dregatorii au trimis sa vi se dea drumul; acum dar, iesiti afara, si duceti-va in pace.

Temnicerul. Vezi v. 23.

A spus lui Pavel aceste cuvinte. Mai degraba ,,a raportat aceste cuvinte”. Temnicerul, fara indoiala, a venit cu mare bucurie, asteptandu-se ca Pavel si Sila sa se foloseasca de indata de eliberarea lor.

Iesiti afara si duceti-va. Mai degraba ,,iesind afara, plecati”, adica din curtile inchisorii. In pace. Probabil o expresie conventionala, dar se poate sa fi adaugat un sens, in lumina proaspetei credinte a temnicerului.



16:37 Dar Pavel le-a zis: Dupa ce ne-au batut cu nuiele in fata tuturor, fara sa fim judecati, pe noi, care suntem romani, ne-au aruncat in temnita, si acum ne scot afara pe ascuns! Nu merge asa! Sa vina ei singuri sa ne scoata afara!

Pavel le-a zis. Adica a adresat remarca sa celor care fusesera trimisi de dregator. Raspunsul lui alcatuieste o condamnare concisa a nedreptatii facute de dregatori, deoarece fiecare cuvant are insemnatate juridica.

Ne-au batut... in fata tuturor. Adica in public. Fara indoiala, ei fusesera legati de palus, sau stalpul pentru bataia in public, in vazul oamenilor din oras. Prin Lex Valeria, 509 i.Hr. si Lex Porcia, 248 i.Hr.., cetatenii romani erau scutiti de o astfel de pedeapsa degradanta, ca biciuirea. Faptul ca Verres, guvernator al Siciliei, calcase legea, aceasta fiind una dintre cele mai severe acuzatii aduse contra lui de catre Cicero, ,,Legarea unui cetatean este o crima, bataia lui cu biciul e o uraciune.” (Impotriva lui Verres v. 66. 170; ed. Loeb, Oratii Verrine, vol. 2, p. 655). Afirmatia ,,Sunt cetatean roman” adesea actiona ca un farmec pentru oprirea incalcarii nedrepte din partea dregatorilor provinciali.

Fara sa fim judecati. [Necondamnati, KJV.] Nu avusese loc o judecata formala. Gloata tarase pe misionari inaintea dregatorilor, dar nu fusese nici o ocazie pentru aparare (v. 22). Pedepsirea sumara fusese aplicata detinutilor care nici macar nu fusesera gasiti vinovati.

Suntem romani. [Fiind romani, KJV.] Stapanii roabei isi bazasera rationamentul pe o pretentie similara (v. 21). Aici Pavel include pe Sila ca fiind cetatean roman. O falsa pretentie la cetatenie era

o vinovatie capitala. Felul de provocare pe care Pavel o arunca autoritatilor cetatii este una care poate fi facuta numai de un crestin consacrat, condus de Duhul. Metoda lui Pavel nu indreptateste autoapararea agresiva din partea credinciosilor acuzati.

Sa vina ei insisi. Dregatorii se abatusera grav, pedepsind public un om care nu fusese condamnat juridic. Pavel insista acum ca ei personal sa-si ceara iertare pentru nedreptate. Facand asa, se poate sa fi sperat sa asigure un tratament mai bun pentru convertitii filipeni, dintre care multi probabil erau cetateni romani. In discutie nu era onoarea personala, ci aceea a Evangheliei.



16:38 Cei ce purtau nuielele, au spus aceste cuvinte dregatorilor. Acestia s-au temut, cand au auzit ca sunt romani.

S-au temut. Pe buna dreptate, pentru pedepsirea nedreapta a unui cetatean roman ar fi putut avea loc demiterea dregatorilor, retrogradarea lor si inabilitatea lor de a detine alte posturi de raspundere. Aceasta explica eforturile lor staruitoare de a gasi o solutie pasnica la situatia lor penibila. Sustinerea ca nu se cunostea cetatenia victimelor n-ar fi fost o aparare suficienta pentru actiunile lor ilegale. Ei nu puteau decat sa spere ca Pavel si Sila ar accepta un aranjament discret pentru nedreptatea ce li se facuse. Nu prea cunosteau ei caracterul neegoist al barbatilor pe care ei ii maltratasera atat de violent.



16:39 Dregatorii au venit sa-i potoleasca, i-au scos afara din temnita, si i-au rugat sa paraseasca cetatea.

Sa-i potoleasca. [Roage, KJV, Ii imbunara, Nitz.] Gr. parakaleo,,a solicita” (vezi v. 9). O semnificatie in plus poate fi retinuta din redarea: ,,au cerut scuze” (RSV). I-au scos afara. Intr-un efort de a indrepta lucrurile, ei personal au eliberat pe Pavel si Sila din inchisoare.

I-au rugat. [Au dorit, KJV; Ii rugau, Nitz.] Gr. erotao, ,,a cere”, ,,a intreba”, dar folosit si in sensul de solicitare, de staruire. Forma verbului lasa a se intelege ca dregatorii staruiau de a cere evanghelistilor sa paraseasca Filipi, in liniste.



16:40 Ei au iesit din temnita, si au intrat in casa Lidiei; si, dupa ce au vazut si mangaiat pe frati, au plecat.

Ei au iesit. Dupa ce isi atinsesera scopul de a arata dregatorilor eroarea lor serioasa si dupa ce indreptatisera Evanghelia public, misionarii au dat pe fata o marinimie exemplara. Ei n-au facut cereri pentru a-si da marire si a pune pe altii in incurcatura, ci, in liniste, au cedat la cererea dregatorilor.

In casa Lidiei. S-ar parea ca locuinta Lidiei era un loc de adunare pentru frati, ca si un loc de gazduire pentru misionari. Probabil ei au ramas la ea pana cand au fost in stare sa calatoreasca mai departe.

Au mangaiat. Sau ,,au imbarbatat”. In mijlocul propriei lor suferinte si convalescente, preocuparea lor principala erau totusi crestinii pe care ei ii adusesera in biserica.

Frati. Acestia cuprindeau casa Lidiei si a temnicerului.

Au plecat. Intrucat naratiunea se incheie la persoana a III-a este evident ca Luca a ramas in Filipi. Ce a facut Timotei nu e mentionat in mod specific. Se poate ca el sa fi ramas cu Luca, intrucat nu reapare decat in cap. 17,14, cand e vazut in Berea, impreuna cu Sila. Pe de alta parte, s-ar putea sa fi insotit pe Pavel si pe Sila in calatoriile lor mai departe.

Luca se introduce din nou in tablou, in cap. 20,5, unde incepe o a doua sectiune cu ,,noi” (vezi cap. 16,10). Pare probabil ca a ramas in apropiere de Filipi (cap. 20,6), pana cand Pavel a trecut din nou prin Macedonia, in cursul celei de-a treia calatorii misionare. Cei doi lucratori crestini ar fi fost in felul acesta despartiti pentru vreo sase ani (vezi p. 102). Am putea prea bine crede ca Luca a folosit anii aceia pentru a raspandi Evanghelia in Macedonia cea lipsita si ca el a inceput o puternica conducere in biserica din Filipi. Calitatea bisericii din Filipi e mai presus de orice repros, judecand dupa scrisoarea pe care Pavel a scris-o membrilor ei. Biserica, fara indoiala, era recunoscatoare pentru lucrarea lui Pavel si a facut ce a putut mai bine pentru a rasplati pe apostol prin acte de ospitalitate (Filpeni. 4,14-18; si poate 2 Corinteni 11,9). NOTA ADITIONALA LA CAPITOLUL 16

Naratiunea lui Luca din Fapte 16,6-8 da nastere la doua probleme strans inrudite. Cea dintai este cu privire la itinerariul lui Pavel prin Asia Mica centrala, a doua se ocupa cu identitatea bisericilor galatene. Un studiu al acestor doua chestiuni a avut drept rezultat alcatuirea teoriilor Galateana de Nord si de Sud. Sir William Ramsay, principalul exponent al teoriei de Sud, sustine ca epistola lui Pavel catre Galateni a fost adresata bisericilor care fusesera intemeiate in Galatia de Sud, in timpul celei dintai calatorii misionare. J. B. Lightfoot, Kirsopp Lake si altii cred ca epistola a fost scrisa bisericilor care au aparut ca rezultat al lucrarii lui Pavel in Galatia de Nord, in cursul celei de-a doua calatorii misionare, asa cum este relatata in v. 6-8. Un raspuns final la aceste probleme s-ar putea sa nu fie posibil, dar se poate obtine o intelegere mai clara a problemelor cuprinse, considerand anumite expresii cheie in paragraf.

1. 1. Tinutul Frigiei si Galatiei. [Frigia si regiunea Galatia, KJV.] (v. 6). Gr. Phrugia kai Galatikeµ choµra, care poate fi tradus literal ,,Frigia si regiunea Galateana”. Au avut loc multe discutii in jurul intelesului acestei expresii si vederi divergente sunt inca sustinute de invatati. Greutatea dovezilor gramaticale si contextuale pare insa sa sugereze ca Luca se referea aici la doua districte strans legate intre ele – Frigia si o arie mai putin definita, locuita de galateni. Istoria Frigiei poate fi urmarita pana in mileniul al II-lea i.Hr., cand navalitorii frigieni s-au revarsat din Balcani, au biruit o parte din populatia hitita din vestul Asiei Mici si au infiintat propriul lor district etnic. Cam dupa un mileniu, in 278 i.Hr., galii au patruns in Asia Mica, din nord, si s-au intins peste ceea ce ramasese din Frigia si au pus temeliile la ceea ce mai tarziu a fost cunoscut ca Galatia (vezi v. 6). Pe vremea lui Luca, provincia romana Galatia se intindea peste Asia Mica centrala, la nord si la sud, si cuprindea arii care nu erau Galatia in nici un sens adevarat al cuvantului. Ca Luca nu se referea la aceasta diviziune politica se poate deduce din folosirea din partea lui a cuvantului chora care era folosit in mod liber pentru a denota ,,tara”, ,,tinut”, ,,regiune” si nu era un termen tehnic pentru a defini arii politice anume. Astfel pare probabil ca, dupa ce a vizitat Derbe, Listra, Iconia si alte cetati din Licaonia (cap. 16,1-4; cf. cap. 14,6; vezi harta de la p. 316), grupul lui Pavel a mers spre apus, in Frigia si spre nord, intr-o regiune care local era cunoscuta ca Galatia. In ambele regiuni vor fi predicat vestea cea buna la locuitorii pagani si astfel vor fi infiintat grupe de credinciosi, care s-au dezvoltat ca bisericile galatene (AA 207, 208). Vezi harta p. 33.

2. 2. Asia. Sunt mai multe interpretari posibile ale acestui termen, dar in cadrul acesta pot fi reduse la doua: 1) provincia romana Asia, care cuprindea extremitatea vestica a peninsulei Asia Mica; 2) aria de litoral a acelei provincii, marginindu-se cu tarmurile estice ale Marii Egee, in care

erau cetati grecesti ca Efes, Smirna, Pergam si Laodicea (cf. Apocalipsa 1-3). Cand se incearca a se decide care din acestea doua e indicata de Luca, ne lovim de un punct gramatical din naratiune care are nevoie sa fie lamurit. Constructia greaca din Fapte 16,6 poate fi inteleasa ca insemnand ca Pavel si insotitorii sai se duceau in Frigia si regiunea galateana deoarece li se interzisese de catre Duhul sa predice in Asia (vezi v. 6). Aceasta ar pune oprelistea inainte de a fi parasit aria cetatilor in care deja infiintasera biserici si ar arata ca ,,Galatia”, asa cum e folosit aici, se refera la o arie diferita. Pe temeiul acestei interpretari, ei ar fi planuit sa treaca din aria lucrarilor lor anterioare, in Asia. In cazul acesta, ,,Asia” s-ar putea referi la provincie, intrucat hotarul ei se afla aproape de cetatile pe care tocmai le vizitasera (v. 1,2,4). Obiectiunea ca ulterior ei au trecut prin provincia Asia pentru a merge la Troa (v. 8) poate fi intampinata prin explicatia ca instructiunea Duhului, in timp ce ii oprea de la predicarea cuvantului in Asia (v. 6) nu i-a oprit de la a trece prin aria aceea. Pe de alta parte, Laodicea, cea mai estica dintre cetatile grecesti, se afla aproape de calatori (vezi harta p. 33), si Pavel se poate sa fi cultivat un plan de a vizita aria aceea. Deoarece era limitat prin grai, planul lui obisnuit pare sa fi fost de a predica in arii de limba greaca decat sa incerce lucrarea de a preda Evanghelia prin traducatori, in limbi pe care el insusi nu le putea folosi. In plus, indiferent de drumul pe care-l va fi luat ulterior, cu certitudine, el nu a trecut prin acele cetati grecesti cu ocazia aceasta, asa ca a doua din cele doua alternative da o interpretare acceptabila. Aceasta e favorizata de cap. 2,9.10, care lamureste ca Asia si Frigia sunt arii separate, in timp ce provincia romana Asia fara indoiala cuprindea parte din Frigia. De aceea, evanghelistii au implinit porunca divina fie trecand prin hotarele estice ale provinciei romane Asia, fara a se opri sa predice, fie neintrand in aria urbana greaca, dens populata, care se intindea spre interior, de la tarmul Marii Egee.

3. Misia (v. 7). Acesta era promontoriul extrem de nord-vest al Asiei Mici, invecinandu-se cuHellespont si Propontis (Marea Marmara), la sud, si Marea Egee, la vest. Se gasea in cuprinsul provinciei Asia. Luca foloseste expresia kata teµn Musian, care poate fi tradusa ,,in fata Misiei”, aratand ca era in vecinatatea Misiei, fara sa fi intrat de fapt in ea. Aceasta se armonizeaza cu afirmatia ca Pavel dorea sa patrunda in Bitinia, vecina cu Misia, la est. Ar parea, deci, ca echipa crestina s-a indreptat spre vest dinspre Frigia si regiunea galateana aproape de jonctiunea Bitiniei cu Misia, cu intentia ca mai intai sa evanghelizeze Bitinia. Din nou insa Duhul intervine, intrarea in Bitinia este interzisa si echipa se intoarce spre apus, trecand prin apropiere de hotarul sudic al Misiei si, in cele din urma, intrand totusi pe teritoriul ei, in drumul lor spre Troa.

Atentia poate fi concentrata acum la problema galateana. Aceia care sustin teoria Galateana de Sud cred ca in timpul primei calatorii misionare, lucrarea lui Pavel in si in jurul cetatilor pisidiene, Antiohia, Iconia, Listra si Derbe, a infiintat biserici care pe buna dreptate puteau fi numite ,,galatene”, intrucat toate se aflau in cuprinsul provinciei romane Galatia. Dar teoria aceasta e dificil de armonizat cu vorbirea atenta a lui Luca. El vorbeste de Antiohia Pisidiei (vezi cap. 13,14); el se abtine de la a fixa Iconia in vreo arie politica (cap. 13,51; 14,1) si in mod specific identifica Listra si Derbe ca cetati licaoniene (cap. 14.6). Nicaieri nu leaga nici una din cetatile acestea de Galatia. Pe de alta parte, Pavel a parasit Licaonia si s-a dus in Frigia, un district care e despartit de Galatia (cap. 16,6; 18,23), desi, posibil, in stransa asociatie cu ea. De aceea pare probabil ca ,,bisericile din Galatia” (Galateni 1,2) erau acelea infiintate de apostol, dupa ce parasise Frigia si inainte de a fi ajuns la hotarele Bitiniei si Misiei. Oarecare sustinatori ai teoriei Galatiei de Nord ar extinde calatoriile lui Pavel in districtele de nord ale provinciei Galatia, in jurul capitalei Ancira (moderna Ankara). O astfel de extensie e posibila, dar nu necesara. E rezonabil de a limita lucrarea lui Pavel la

o arie imediat la sudul Bitiniei. Aceasta duce la adoptarea unei viziuni modificate a teoriei Galatene de Nord. Divergenta de opinie asupra acestei probleme nu e vitala pentru integritatea cartii Faptelor. Totusi e profitabil de a avea o idee cat mai clara cu putinta a asezarii bisericilor carora Pavel le-a scris o epistola galateana vehementa.

O data cu sosirea apostolului la Troa, incertitudinea cu privire la drumul urmat de el dispare. Partea cea mai mare si mai rodnica a celei de-a doua calatorii misionare se afla inaintea lui si Europa e pe punctul de a primi Evanghelia.

COMENTARII ELLEN G. WHITE

1 AA 184

1–3AA 203

1–40AA 202–220

3 AA 204

4, 5 AA 206

5 AA 402

6 AA 207

9 CS 56; GW 465; TM 43; 3T 39, 404; 4T 156; 5T 732; 6T 27; 8T 16; 9T 46, 49

9–12AA 211

13–18AA 212

14 SL 15

16 GC 516

16, 17 EW 203

17 AA 216

18–28EW 204

19–24AA 213

19–253T 406

24–34AA 426

25 AA 214; MB 35

25, 26 ML 20

26, 27 AA 215

28 Ed 66; SR 312

28–30AA 216

30 AA 208, 329; COL 112, 231; CSW 114; DA 104; Ev 248; EW 205, 234; GC 369, 518; MH

120; MM 31, 191; PK 435; SR 359; 1T 450, 705; 2T 289; 3T 32; 4T 178, 401; 6T 88; 7T 72, 159 31–39AA 217; EW 205 35, 36 AA 214 40 AA 218


Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: