15:3 Dupa ce au fost petrecuti de Biserica pana afara din cetate, si-au urmat drumul prin Fenicia si Samaria, istorisind intoarcerea Neamurilor la Dumnezeu; si au facut o mare bucurie tuturor fratilor.
Petrecuti. (,,Trimisi fiind”, Nitz). Obiceiul acesta e relatat de repetate ori in Fapte (cap. 20,38; 21,26). Insotirea unui oaspete si mai ales a unui invatator care pleca o scurta distanta din drumul sau, era considerat de iudei ca un act de ospitalitate. In felul acesta, Abraam a insotit pe ingeri in drumul lor catre Sodoma (Geneza 18,16). O veche traditie iudaica spune: ,,Un invatator (insoteste) pe elevii sai pana la marginile unei cetati; un coleg (insoteste) pe un altul pana la limita de Sabat; un elev (insoteste) pe magistrul sau o distanta nelimitata” (Talmud Sotah, 46b, ed. Soncino, p. 243). O declaratie atribuita lui Rabi Meir (c.150 d. Hr) zice: ,,Oricine nu insoteste pe altii sau nu ingaduie ca el sa fie insotit e ca si cum varsa sange” (Ibid, p. 244).
Fenicia. Drumul apostolilor de la Antiohia la Ierusalim trecea de-a lungul coastei marii, trecand prin Sidon, Tir si probabil Cezareea si apoi prin Samaria. Ei au gasit pe cale ,,frati”, dand sa se inteleaga adunari statornicite. Unele din acestea fara indoiala fusesera infiintate de Filip. Cu privire la originea altora nu se stie nimic in afara de aceasta scurta aluzie, care sugereaza cat de mult din istoria crestina primara n-a fost pastrata.
Intoarcerea neamurilor la Dumnezeu. (,,Convertirea Neamurilor”, KJV). In mod inevitabil aceasta a fost tema principala a lui Pavel. Fara indoiala el a istorisit despre multe ocazii cu amanunte depline si a subliniat, asa cum a facut Petru cu Corneliu, ca Duhul pusese sigiliul Sau de aprobare pe primirea celor necircumcisi.
Au facut o mare bucurie. Forma verbului folosit aici lasa a se intelege ca in timp ce Pavel si Barnaba isi continuau drumul spre Ierusalim, vestea convertirii neamurilor era primita fara incetare cu bucurie. Aceasta atitudine din partea bisericilor din Fenicia si Samaria contrasteaza izbitor cu ingustimea si asprimea fariseilor din biserica din Ierusalim (v. 5) si partida iudaizanta care cauta sa vorbeasca in numele ei.
Tuturor. Compara cap. 11, 2-4.18. Biserica era fericita la auzul vestilor bune pe care le aduceau Pavel si Barnaba. Aceia care staruiau asupra circumciziunii pentru neamuri erau numai un grup printre iudeii crestini si sunt descrisi ca ,,unii din partida fariseilor care crezusera” (cap. 15,5). Fariseii erau sustinatori zelosi ai legii rituale.