15:39 Neintelegerea aceasta a fost destul de mare, ca sa-i faca sa se desparta unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu, si a plecat cu corabia la Cipru.
Neintelegerea. Gr. paroxusumos, ,,invitatiei”, ,,manie vie”. De la cuvantul acesta deriva cuvantul nostru ,,paroxism”, care poate lasa o neintelegere trecatoare, desi severa, dar nu una de lunga durata. Caldura unei prietenii vechi sigilate prin ajutorul dat de Barnaba lui Pavel cand avea cea mai mare nevoie de un prieten (vezi cap. 9,27), ca si savarsirea impreuna a unei mari lucrari si obtinerea cu succes a unei mari hotarari, a facut ruptura dintre Barnaba si Pavel, cu atat mai dureroasa. Aceasta este ultima pomenire in Fapte atat a lui Barnaba, cat si a lui Marcu. Pentru biserica, rezultatul a fost ca s-au intreprins doua calatorii misionare in loc de una. Desi apostolii au fost de parere diferita in ce priveste cine era vrednic sa participe la o astfel de lucrare, nu era nici o despartire intre ei cu privire la lucrarea care trebuia sa fie facuta in Evanghelie. Numele lui Barnaba apare in epistolele lui Pavel in 1 Corinteni 9,6; Galateni 2,1.9.13; si Coloseni 4,10). Scriind corintenilor (1 Corinteni 9,6), apostolul numea pe Barnaba ca dand acelasi nobil exemplu ca si el, lucrand cu mainile lui si neprimind intretinere din partea bisericilor unde lucra pentru Evanghelie. Coloseni 4,10 da la iveala ca Pavel a primit din nou pe Ioan Marcu in calitate de conlucrator (Filimon 24) si Pavel a ajuns sa recunoasca in Ioan Marcu pe cineva care ii era ,,de folos pentru slujba” (2 Timotei 4,11). Dupa ce a lucrat cu Barnaba in Cipru, Marcu pare sa se fi inapoiat la Petru si a fost cu el la Roma (1 Petru 5,13). Se poate ca in perioada de ramanere a lui la Roma, Marcu a lucrat din nou cu Pavel.
A plecat cu corabia la Cipru. Aceasta era tara de bastina a lui Barnaba. Era natural ca el si Marcu sa-si inceapa lucrarea acolo.