15:2 Pavel si Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe si pareri deosebite; si fratii au hotarat ca Pavel si Barnaba, si cativa dintre ei, sa se suie la Ierusalim la apostoli si prezbiteri, ca sa-i intrebe asupra acestei neintelegeri.
Pavel si Barnaba. Apostolii acestia erau in centrul disputei, intrucat cererile iudaizantilor prezentau o condamnare directa a lucrarii pe care acesti doi misionari o facusera in Cilicia, in Antiohia si in prima lor calatorie misionara. O astfel de lucrare ei n-o puteau interpreta ca o biruinta a harului lui Dumnezeu. Ei proclamasera mantuirea prin credinta in Hristos. Acum ei nu puteau sa stea deoparte tacuti, in timp ce convertitii lor erau invatati ca primirea harului lui Dumnezeu prin credinta nu era indestulatoare si ca ritualele exterioare trebuiau indeplinite pentru a capata mantuirea.
Viu schimb de cuvinte. (,,Disensiune”, KJV). Gr. stasis, ,,situatie”, ,,partida”, sau ,,factiune”. In Marcu 15,7 si Luca 23,19 e folosit cu privire la insurectia in care Baraba fusese sef de banda. Aici el zugraveste un viu schimb de vorbe.
Pareri deosebite. (,,Disputa”, KJV; ,,Cercetare”; Nitz) Gr. zetesis, ,,o cautare” si deci ,,intrebari”,
,,o dezbatere”.
Au hotarat. Gr. tasso, ,,a randui”, ,,a aranja”. (vezi cap. 13,48).
Pavel si Barnaba. N-ar fi putut fi alesi reprezentanti mai buni ai cauzei libertatii in Evanghelie,
ca acestia doi, care deja lucrasera cu atata succes printre neamuri.
Cativa. (,,Oarecari altii”, KJV). Acestora nu li se da numele. S-ar putea ca ei sa fi fost profetii din Antiohia (cap. 13,1) sau barbati din Cipru si Cirene (cap. 11,20) care aveau un interes pentru neamuri. Tit era, probabil, un exemplu impresionant de felul de lucrare pe care Duhul Sfant ii facuse in stare pe Pavel si pe Barnaba sa o faca (Galateni 2,1).
La Ierusalim. In ce priveste chestiunea identificarii acestei vizite la Ierusalim cu aceea din Galateni 2, vezi Note Aditionale la sfarsitul capitolului, Nota 1.
Apostoli si prezbiteri. Petru, Ioan si Iacob, fratele Domnului, erau la Ierusalim (vezi Galateni 2,9; cf. cap 1,19). Acestia impreuna cu prezbiterii (vezi Fapte 11,30) si poate alti apostoli care nu sunt aratati pe nume, apar ca grup conducator al tinerei biserici. Faptul ca biserica primara a deferit chestiunea mult dezbatuta a circumciziei unui conciliu al apostolilor si prezbiterilor din Ierusalim e un precedent foarte insemnat pentru organizatia bisericeasca. Ea sta contra teoriei ca decizia finala in chestiuni bisericesti trebuie sa fie data de un om care actioneaza ca un autocrat. Ea mai ilustreaza si nevoia de sfat si autoritate la o treapta mai larga decat acea a congregatiei locale, cand sunt in discutie treburi care afecteaza intreaga biserica. Pentru biserica NT, apostolii si slujbasii bisericii initiale din Ierusalim constituiau in mod logic un asemenea consiliu de apel. In acelasi timp, se va nota mai tarziu in capitol (cap. 15, 22.25) ca decizia finala in cazul de fata era bazata pe acordul tuturor celor de fata, inclusiv cei care prezentasera cazul, ca delegati din Antiohia si nu numai pe decizia conducatorilor din Ierusalim. Ducand problema lor la Ierusalim, Pavel si Barnaba, si de fapt intreaga biserica antiohiana, demonstrau increderea lor in calauzirea Duhului Sfant prin conducerea de la Ierusalim. In felul acesta Pavel declara ca a urcat la Ierusalim, ,,in urma unei descoperiri” (Galateni 2,2). Vezi AA 96.