15:19 De aceea, eu sunt de parere sa nu se puna greutati acelora dintre Neamuri care se intorc la Dumnezeu;
Eu sunt de parere. (,,Decizia mea este”, KJV; ,,Eu gasesc cu cale”, Nitz). Literal, ,,Eu decid”. Cuvintele lui Iacov lasa sa se inteleaga ca el vorbeste cu autoritate. Totusi, ceea ce urmeaza nu e un decret, deoarece cand a fost promulgata aceasta hotarare se baza pe autoritatea apostolilor si a prezbiterilor (vezi cap. 16,4).
Greutati. (,,Necazuri”, KJV; ,,A nu supara”, Nitz). Gr. parenochleo, ,,a tulbura”, ,,a hartui”, ,,a necaji”, prin punerea de obstacole in calea altuia. Acesta este singurul loc in NT unde e folosit verbul acesta.
Se intorc. (,,Sunt intorsi”, KJV). Mai degraba ,,se intorc”. Lucrarea de convertire avea loc printre neamuri chiar in clipa aceea. Verbul acesta (Gr. epistrepho) apare de repetate ori in Fapte cu referire la convertire (vezi cap. 3,19). Ca neamurile cu adevarat se intorceau la Dumnezeu si ca Dumnezeu le primea, era dovedit de relatarea lui Pavel si a lui Barnaba, si poate de prezenta lui Tit, un crestin dintre neamuri (vezi Galateni 2,1; cf. Note Aditionale la finele capitolului, Nota 1). Acesta era motivul fundamental pentru decizia luata. Neamurile se converteau; Dumnezeu le primea. Atunci, cum ar fi putut biserica sa nu le primeasca? Biserica inca nu vedea clar ca legile ceremoniale aratau spre Hristos si se implineau in El si ca simbolurile etnice care caracterizau pe iudei (ca de pilda circumcizia) de asemenea nu mai aveau nici o insemnatate. De zeci de ani, crestinii iudei, in general, continuau sa se identifice cu ritualele Templului si chiar si Pavel a luat parte la ele pe cand era la Ierusalim (Fapte 20,16; 21,18-26; cf. cap. 18,19). Dar mai apoi s-a descoperit, mai ales lui Pavel, ca existau motive teologice pentru a nu cere tinerea ritualurilor mozaice. Multe din acestea erau, ,,umbre” aratand spre Hristos si lucrarea Lui; o data ce misiunea Lui s-a sfarsit, ele nu mai aveau insemnatate (Coloseni 2,11-20; Evrei 9,1-12). Altele erau simboluri caracteristice ale iudaismului care incetau sa mai aiba insemnatate si toti oamenii puteau gasi in mod egal mantuirea in Isus Hristos fara a mai fi nevoie sa se identifice cu poporul iudeu (vezi Romani 10,11.12; Coloseni 3,10.11). Pavel a vazut clar ca spiritul legalismului, incurajat de aceste ritualuri, a devenit o bariera intre iudei si neamuri, care nu aveau nici un loc printre oamenii care erau una in Hristos Isus (Efeseni 2,13-16).