15:15 Si cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, dupa cum este scris:
Cu faptul acesta se potrivesc. Adica, cu aceasta actiune din partea lui Dumnezeu, coincid profetii VT. Ei privisera si asteptasera convertirea neamurilor, care acum avea loc.
Dupa cum este scris. Citatul din versetul 16,17 e din LXX, Amos 9,11.12. Ascultatorii, obisnuiti cu Scripturile VT, ar fi putut sa-si aminteasca si alte profetii asemanatoare asa cum a facut Pavel in Romani 15,9-12. Faptul ca citatul lui Iacob este din LXX si ca LXX in acest pasaj lamureste mai bine argumentatia sa decat exprimarea alternativa a textului masoretic, a ridicat intrebarea daca nu cumva conciliul s-a tinut in limba greaca. In favoarea ideii ca asa a fost, e faptul ca multi iudei, chiar si in Palestina, erau bilingvi si ca chestiunea in discutie aici era concentrata in jurul crestinilor de limba greaca. Erau de fata crestini din Antiohia (vezi Fapte 15,2) care se poate sa fi cunoscut sau se poate sa nu fi cunoscut aramaica, si Tit, o persoana necircumcisa dintre neamuri (vezi Galateni 2,3), care probabil nu intelegea aramaica, fara indoiala, era acolo. Spre folosul acestora, greaca ar fi fost
o limba potrivita spre a fi folosita.
Totusi, sunt motive temeinice pentru a presupune ca Iacob si-a tinut vorbirea in aramaica, probabil citand Scriptura in limba ebraica de aproape inrudita. Iacob se gaseste, atat in Noul Testament, cat si in literatura crestina timpurie, in pozitia de conducator al crestinismului iudaic. Problema in discutie era esential o problema iudaica si fusese ridicata de cei mai iudaici dintre crestini – fariseii. Avand in vedere lucrul acesta ar parea rezonabil de a astepta ca o discutie intre apostolii din Ierusalim de data aceasta sa fi fost probabil tinuta in aramaica. Lucrul acesta nu insemneaza totusi ca Luca greseste citand LXX, versiunea Biblica cunoscuta de cititorii sai greci. Ebraica din Amos 9,11.12, asa cum este in textul masoretic, n-ar fi necorespunzatoare la argumentatia sa si, daca nu l-a folosit pe acela, se poate sa fie citat dintr-o forma de text ebraic care era mai de aproape inrudit cu LXX de cum era cel masoretic. Descoperirile de la Qumran au aratat ca astfel de texte existau cel putin pentru parti ale VT (vezi vol. I, p. 93).