Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Faptele Apostolilor
Printable ModeFaptele Apostolilor, 14
|
14:1 In Iconia, Pavel si Barnaba au intrat in sinagoga Iudeilor, si au vorbit in asa fel ca o mare multime de Iudei si de Greci au crezut. Iconia. Calatoria lui Pavel si a lui Barnaba la Iconia este trecuta repede cu vederea de Luca si concluzia ca e pe drum nu prea a fost o ocazie de lucrare misionara. Cetatea se gaseste cam la 90 de mile spre sud-est de Antiohia la o rascruce a mai multor cai importante. Unii scriitori mai vechi o atribuiau Frigiei, altii, Licaoniei. Cetatea era de o marime si de o demnitate suficienta pentru a fi numita Damascul Licaoniei si a ajuns vestita in traditia de mai tarziu crestina ca fiind cadrul istorisirii cu Pavel si convertirea lui Tecla. In Evul Mediu, Iconia a ajuns o cetate importanta, fiind capitala sultanilor Selgiucizi, si sub numele prescurtat si modificat de Konya, este inca un oras infloritor al Turciei de astazi. Vezi hartile de la pag. 280 si 33. (,,Impreuna”, KJV; ,,In acelasi timp”, Nitz). Evident, aceasta nu descria o singura vizita speciala la sinagoga, ci ocazii repetate la care Pavel si Barnaba au mers impreuna pentru a intalnii pe iudei. In sinagoga. Ca de obicei, Pavel si-a inceput lucrarea printre iudeii si neamurile tematoare de Dumnezeu. Evident, vizitele acestea la sinagogi aveau loc in zilele de Sabat (vezi cap. 13,14.44). Au vorbit astfel. Ei au vorbit in mai multe ocazii, in cursul unora din ele pareau ca erau de fata nu numai iudei, dar si neamuri (vezi mai jos la greci). O mare multime. Ca si predicarea din Antiohia din Siria (vezi cap. 11,21-24), tot asa si aici a fost un remarcabil succes in urma predicarii Evangheliei. Greci. Gr. hellenes, un cuvant folosit de Luca pentru a denumi pe cineva dintre neamuri si diferit fata de hellenistai, prin care el vrea sa spuna iudei care vorbeau greceste (vezi cap. 11,20). Pe cat se pare, aici ca si la Antiohia, erau in sinagoga persoane dintre neamuri care ,,credeau” (cf. cap. 13,16). In plus apostolii au fost la Iconia un timp indelungat (vezi cap. 14,3) si fara indoiala ei au vorbit in alte locuri in afara de sinagoga. 14:2 Dar Iudeii care n-au crezut, au intaratat si au razvratit sufletele Neamurilor impotriva fratilor. Iudeii care n-au crezut. (,,Iudeii necredinciosi”, KJV). Sau, ,,Iudei care nu se convingeau”. Cuvantul tradus ,,necredinciosi” are ideea unei necredinte care da in rebeliune si in felul acesta descrie bine caracterul acestor iudei care au persecutat pe Pavel si pe Barnaba. Au intaratat… sufletele Neamurilor. (,,Au intaratat Neamurile”, KJV). In cea mai mare parte persecutiile relatate in cartea Faptelor au fost prilejuite de vrajmasia iudeilor. Cazul lui Dimitrie (cap. 19,24) e aproape unica exceptie si chiar si acolo iudeii pare sa fi fost responsabili pentru darza reactie a meseriasului grec. La o data considerabil mai tarzie, dupa jumatatea secolului al doilea, iudeii au fost foarte activi in a determina moartea lui Policarp din Smirna (Martirdom of Polycarp 13; Eusebiu, The Ecclesiastical History, IV, 15,29). La inceputul secolului al III-lea, Tertulian numea sinagogile iudaice ale timpului sau, ,,fantani ale persecutiei” (Scorpiace 10). Au razvratit. (,,Au afectat rau”, KJV; ,,Inrautatira”, Nitz). Cuvantul folosit aici implica nu numai accesul de manie trezit impotriva fratilor, dar si lezarea pricinuita sufletelor acelora in care a fost starnit sentimentul. Impotriva fratilor. Si anume, noii convertiti, in contrast cu ,,Iudeii care n-au crezut (,,necredinciosi”).” 14:3 Totusi au ramas destul de multa vreme in Iconia si vorbeau cu indrazneala in Domnul, care adeverea Cuvantul privitor la harul Sau, si ingaduia sa se faca semne si minuni prin mainile lor. Multa vreme. Probabil mai multe luni. Din cauza ca noii credinciosi erau atat de multi, era necesara o lunga perioada de timp pentru a intari credinta lor. Vorbeau cu indrazneala. Indrazneala lor consta dintr-o deplina desfasurare a Evangheliei harului divin, pe care ei il prezentau in contrast viu cu iudaismul ingust cu care pana aici fusesera facuti familiari prozelitii dintre neamuri la iudaism. Vezi cap. 9,27-29. O atare indrazneala era strans legata cu fapte miraculoase si cu alte semne si minuni facute in numele lui Isus Hristos. Care adeverea. (,,Care dadea marturie”, KJV). Adica, Domnul. Prin minunile pe care le facea in stare pe Pavel si pe Barnaba sa le savarseasca, dadea marturie cu privire la faptul ca ei erau oamenii Lui, vorbind adevarul. Cuvantul privitor la harul Sau. (,,Cuvantul harului Sau”, KJV). Adica, solia cu privire la harul mantuitor al lui Dumnezeu, vestea cea buna a Evangheliei. Predica lui Pavel era totdeauna cu privire la favoarea nemeritata a lui Dumnezeu, spre mantuire (vezi Efeseni 2,5.8; Romani 5,1.2). Semne si minuni. Acestea erau nu atat de mult temeiul credintei cat o dovada a credintei. Raportul nu specifica, ,,semnele” savarsite. 14:4 Multimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu Iudeii, altii cu apostolii. S-a dezbinat. (,,Era dezbinata”, KJV). Crestinii si necrestinii au devenit partide distincte in populatie, cu o amara inversunare a spiritului din partea celor din urma. Natural, Luca se refera la masa populatiei pagane. Convertitii la crestinism erau fara indoiala in minoritate si probabil proveneau din clasele mai de jos ale societatii asa cum era de obicei cazul in primele zile ale bisericii (vezi 1 Corinteni 1,26-28). Ca si la Antiohia din Pisidia barbatii si femeile cu vaza erau impotriva lor (vezi Fapte 13,50). Unii erau cu Iudeii. (,,O parte tinea cu Iudeii”, KJV). Ca si mai tarziu la Tesalonic (cap. 17, 4.5). Isus prezisese ca astfel de dezbinari vor rezulta din predicarea cuvantului Sau (Luca 12,51-53). 14:5 Neamurile si Iudeii, in invoire cu mai marii lor, s-au pus in miscare, ca sa-i batjocoreasca si sa-i ucida cu pietre. Mai marii lor. (,,Carmuitorii”, KJV). Adica, mai marii sinagogii iudaice, unde Pavel si Barnaba incepusera sa predice cand ajunsesera la Iconia. S-au pus in miscare. (,,Un asalt”; KJV; ,,Se facu o pornire”, Nitz). Gr. horme, ,,un asalt”, sau ,,o incercare”. Cuvantul nu arata un atac direct aici, deoarece asa ceva nu a avut loc (vezi v. 6). Iudeii au intaratat si au razvratit pe concetatenii lor pagani, cu nadejdea ca va avea loc tulburare. Sa-i batjocoreasca. (,,Sa se poarte dispretuitor cu ei”, KJV; ,,Sa-i infrunte rusinos”, Nitz). Ei au suferit rusinoasa insulta si batjocura. Ea marcheaza ceea ce era planuit prin actiunea de atatare a multimii. Pavel foloseste un cuvant aproape inrudit pentru a descrie propria sa purtare ca persecutor. (1 Timotei 1,13). Sa-i ucida cu pietre. Uciderea cu pietre era metoda iudeilor de pedepsire pentru blasfemie (Levitic 24, 14-16) si, aparent, ei credeau ca invatatura apostolilor era chiar asa ceva. Probabil nu fusese un proces legal pentru a se ajunge la acest plan; ei au decis simplu ,,sa-i batjocoreasca” (vezi Fapte 7,58; cf. Ioan 10,31). 14:6 Pavel si Barnaba au inteles lucrul acesta, si au fugit in cetatile Licaoniei: Listra si Derbe, si in tinutul de primprejur. Au inteles lucrul acesta. (,,Si-au dat seama de aceasta”; KJV). Fara indoiala erau unii care, fiind de partea apostolilor, aveau contact suficient cu grupul potrivnic pentru a cunoaste complotul. Luca nu face nici o incercare de a exagera suferintele evanghelistilor crestini. Aceasta scapare ca prin urechile acului de uciderea cu pietre este povestita intr-o vorbire simpla, fara o prelucrare ingrijita. Au fugit. Actiunea apostolilor era in ascultare de porunca lui Isus de a fugi de persecutie. (vezi Matei 10,23). Listra. Pana la 1885 asezarea Listrei era necunoscuta. In anul acela a fost descoperita o inscriptie identificand ca Listra fiind un loc cunoscut ca Zoldera. Se gaseste cam la sase ore de drum spre sud-vest de Iconia. Mergand pe drumul de la Iconia, apostolii trebuie sa fi urcat un sir de dealuri pana la platoul pe care se afla Listra. Desi Licaonia e notata in literatura clasica drept o tara salbatica, necivilizata, dovezi din inscriptii arata ca Listra fusese facuta o colonie romana de catre August si in felul acesta fara indoiala s-a bucurat de o cultura superioara fata de tinutul inconjurator. Ca centru roman comercial, Listra trebuie sa fi avut iudei in populatia ei, dar raportul din Faptele nu da nici o indicatie ca cetatea avea o sinagoga si legaturile lui Pavel acolo pare sa fi fost in cea mai mare masura cu neamurile. Chiar si Timotei, copilul unei mame iudaice evlavioase, probabil din Listra, crescuse necircumcis (vezi cap. 16,1.3). Vezi harta pag. 280. Derbe. Locul de asezare al Derbei nu e cunoscut cu precizie, dar invatatii sunt in general de acord ca ea se gasea la cateva mile la sud-est de Listra in apropiere de hotarul dintre provincia romana Galatia si regatul lui Antiohus de Commagene. Faptul acesta vrednic de notat poate explica de ce Pavel si Barnaba au luat-o inapoi de la Derbe in loc sa continue mai departe in teritoriu nou. Gaius, mai tarziu unul din tovarasii de calatorie ai lui Pavel, era din Derbe (cap. 20,4). Vezi harta p. 280. Licaonia. Licaonia nu era o provincie romana, ci o arie etnica, a carei parte de vest se gasea in provincia Galatia si a carei parte de est era in regatul lui Antioh de Commagene. Pavel si Barnaba pare sa fi ramas in hotarele provinciei Galatia. In timpurile NT, Iconia era recunoscuta ca apartinand Frigiei, asa ca mergand la Listra si Derbe, apostolii au patruns in aria ce noua. De primprejur. Aceasta sugereaza ca cetatile Listra si Derbe erau mici si ca Pavel si Barnaba le-au evanghelizat intr-un timp scurt. In masura in care au lucrat prin satele de la tara, ei trebuie sa fie intalnit aproape numai oameni dintre neamuri. 14:7 Si au propovaduit Evanghelia acolo. Au propovaduit Evanghelia. Gr. euaggelizo (vezi cap. 13,32). 14:8 In Listra era un om neputincios de picioare, olog din nastere, care nu umblase niciodata. Din nastere. (,,Din pantecele mamei sale”; KJV). Un exemplu de grija lui Luca in calitate de medic sa relateze amanuntele cazului (vezi cap. 3,7; 9,33). 14:9 El sedea jos si asculta pe Pavel cand vorbea. Pavel s-a uitat tinta la el, si fiindca a vazut ca are credinta ca sa fie tamaduit, Asculta. Sau, ,,obisnuia sa asculte”. S-a uitat tinta. (,,Privind hotarat”, KJV). Gr. atenizo (vezi cap. 13,9; 23,1). Fara indoiala, credinta ologului stralucea pe fata lui si Pavel a recunoscut aici un om pregatit ca prin vindecarea lui, sa devina un semn pentru oamenii din Listra. Are credinta. (,,Avea credinta”, KJV). Credinta este o conditie prealabila pentru vindecarea miraculoasa (vezi Matei 9,22; Marcu 9,23). 14:10 a zis cu glas tare: Scoala-te drept in picioare. Si el s-a sculat dintr-o saritura, si a inceput sa umble. Glas tare. (,,Glas mare”, Nitz). Pavel si-a ridicat tonul mai presus de acela cu care vorbise oamenilor. Scoala-te drept in picioare. Porunca aceasta ar fi fost o batjocura pentru oricine nu era pregatit prin credinta sa treaca de limitele experientei omenesti obisnuite. Ologul a voit sa actioneze ca raspuns la credinta. Aceasta este o categorie de minuni in care se incadreaza vindecarea slabanogului (Matei 9,6.7), a slabanogului de la Betesda (Ioan 5,11.14) si a ologului de la Poarta Frumoasa (Fapte 3,6-8). In fiecare din aceste cazuri refacerea spirituala a insotit vindecarea fizica. Paralela dintre vindecarea ologului de catre Petru la Poarta Frumoasa a Templului (cap. 3,1-11) si a ologului din Listra de catre Pavel, este evidenta. Dintr-o saritura si a inceput sa umble. (,,A sarit si a umblat”, KJV). Sau, ,,a sarit si a inceput sa umble” (vezi cap. 3,8). 14:11 La vederea celor facute de Pavel, noroadele si-au ridicat glasul, si au zis in limba licaoneana: Zeii s-au pogorat la noi in chip omenesc. In limba licaoniana. Desi Pavel declara ca el vorbea in limbi (1 Corinteni 14,18) totusi destul de aparent darul acesta nu includea capacitatea de a intelege graiul din Licaonia. Singurul punct de vedere consistent este ca el si Barnaba nu stiau ca oamenii din Listra erau pe punctul de a le aduce inchinare. Este o incriminare a caracterului lor presupunerea ca ei au ingaduit cu buna stiinta ca oamenii sa puna in aplicare un plan de a le aduce inchinare, pentru ca sa se produca un efect dramatic prin respingerea unei asemenea inchinari. Oamenii din Listra erau fara indoiala bilingvi si puteau intelege ceea ce spuneau Pavel si Barnaba in limba greaca, dar misionarii nu puteau intelege ce spuneau oamenii cand au facut planul pentru sacrificiul pagan. Nu se stie nimic cu privire la limba licaoniana. Zeii. In timpurile NT credinta ca zeii s-ar arata printre oameni era sustinuta nu numai de licaonienii simpli, dar in general de pagani, atat in orase, cat si la tara. In Licaonia era o legenda veche care oferea temei pentru ceea ce incerca sa faca acum poporul pentru Barnaba si Pavel. Potrivit cu mitul acesta, Zeus si Hermes (Jupiter si Mercur) venisera in chip omenesc si fusesera primiti de perechea batrana Filemon si Baucis, carora ei le-au adus daruri (Metamorphoses, VIII, 626-724). Legenda arata ca locul unde se presupune ca zeii sa fi locuit mai tarziu a devenit un loc de inchinare pentru inchinatorii evlaviosi, care faceau pelerinaje la locul acela si aduceau daruri acolo. 14:12 Pe Barnaba il numeau Jupiter, iar pe Pavel Mercur, pentru ca manuia cuvantul. Jupiter… Mercur. Gr. Zeus … Hermes, Zeus, mai marele zeilor si fiul sau Hermes, crainicul si solul zeilor, si patronul elocventei. In Panteonul roman, corespondentii acestor zei erau Jupiter si Mercur si numele lor sunt ca atare folosite in KJV. Cultul lui Zeus si al lui Hermes pare sa fi fost popular in regiunea Listra. In apropiere de Listra s-a gasit o inscriptie spunand ca anumiti oameni, ale caror nume sunt licaoniene, dedicasera o statuie lui Zeus. Un altar de piatra la fel descoperit in apropiere de Listra dedicat ,,Ascultatorului Rugaciunii”, care era probabil Zeus, si lui Hermes. Populatia din Listra in mod natural urma sa creada ca daca o zeitate urma sa vina printre ei cu un scop bun, urma sa fie Jupiter, pentru care fusese inaltat un templu la intrarea in cetatea lor (vezi v. 13) si caruia i se aducea cea mai de seama inchinare. Mercur era socotit ca principalul slujitor al lui Jupiter. Barnaba s-ar putea sa fi avut o infatisare mai impunatoare decat Pavel si asa i s-a atribuit titlul de Jupiter. Intrucat Pavel tinuse cea mai mare parte din cuvantare, a fost identificat ca Mercur. 14:13 Preotul lui Jupiter, al carui templu era la intrarea cetatii, a adus tauri si cununi inaintea portilor, si voia sa le aduca jertfa, impreuna cu noroadele. Preotul lui Jupiter. Sensul acestui pasaj pare sa fie, ,,preotul lui Zeus al locului (asezat) in fata cetatii”. Astfel Zeus era divinitatea protectoare a cetatii Listra si templul lui pare ca se afla in apropiere de poarta cetatii, pentru a oferi protectie. Poporul a alergat la preotul lui Zeus si l-au adus cu toate pregatirile pentru o jertfa, la intrarea casei unde erau gazduiti apostolii. Cununi. Astfel de cununi sunt cunoscute din sculpturi din antichitate. De obicei din lana alba, ele erau uneori impodobite cu frunze si flori. Preotii, slujitorii, portile si altarele ca si animalele de jertfa erau adesea impodobite in felul acesta. Inaintea portilor. Gr. pulones, un cuvant care se poate referi fie la portile unei case (vezi cap. 12,14) sau ale unei alte cladiri, sau ale unei cetati (vezi Apocalipsa 22,14). In cazul de fata cuvantul a fost interpretat de unii ca insemnand poarta casei unde erau gazduiti Pavel si Barnaba. Totusi, e probabil mai bine de a se referi cuvantul fie la portile cetatii sau poate la intrarea templului local al lui Zeus (vezi mai sus, la ,,preotul lui Jupiter”). Aduca jertfa. Actul jertfei probabil ar fi constat din taierea gatului boilor si turnarea unei parti din sangele lor pe altar. 14:14 Apostolii Barnaba si Pavel, cand au auzit lucrul acesta, si-au rupt hainele, au sarit in mijlocul norodului, si au strigat: Apostolii. Pregatirile complicate pentru jertfa, natural, au trezit banuielile apostolilor. Si-au rupt hainele. La iudei lucrul acesta era o expresie de nemarginita oroare, folosit mai ales ca un protest impotriva hulei (vezi Matei 26,65) pe care Pavel si Barnaba si-au dat acum seama ca oamenii pagani din Listra erau pe punctul de a o comite din nestiinta. Cat de mult va fi inteles populatia din Listra actul acesta nu se stie, dar insasi violenta lui trebuie sa-i fi infiorat si sa-i fi oprit. Au sarit. (,,Au alergat”, KJV; ,,Se repezira”, Nitz). Gr. ekpedao, ,,a sari inainte”, ,,a se repezi”. Probabil ucenicii s-au repezit afara pe poarta cetatii acolo unde oamenii erau adunati pentru aducerea de sacrificii, poate la templul dedicat lui Zeus, care era ,,la intrarea cetatii” (vezi v. 13). 14:15 Oamenilor, de ce faceti lucrul acesta? Si noi suntem oameni de aceeasi fire cu voi; noi va aducem o veste buna, ca sa va intoarceti de la aceste lucruri desarte la Dumnezeul cel viu, care a facut cerul, pamantul si marea, si tot ce este in ele. De aceeasi fire. (,,Cu aceleasi pasiuni” KJV; ,,Aceeasi fire si simtiri”, Nitz). Cuvantul cuprinde simtamintele mai pasive ale vietii omenesti ca si acelea care in mod obisnuit sunt cunoscute ca ,,pasiuni” (vezi Iacov 5,17). O asemanare izbitoare poate fi notata intre limbajul lui Pavel si Barnaba de aici si aceea a lui Petru si Corneliu (Fapte 10,26). Va aducem o veste buna. (,,Va predicam”, KJV). Literal, ,,va aducem vesti bune” (vezi cap. 13,32). La idolatri, un mesaj care prezinta pe viul Dumnezeu in locul idolilor muti trebuie sa fie ,,vesti bune” si indeosebi lucrurile stau asa intrucat Isus Hristos este Dumnezeu intrupat, Mantuitorul oamenilor. Aceste lucruri desarte. Adica, sacrificiul pagan care era pe punctul de a fi adus si tot ceea ce el insemna. Vorbirea de felul acesta este adesea folosita pentru a descrie lipsa de continut si de valoare a cultului pagan (Efeseni 4,17; 1 Petru 1,18). Dumnezeul cel viu. In contrast cu idolatria lor, apostolii cheama pe oamenii din Listra sa se intoarca la un Dumnezeu care traieste si lucreaza, care a facut cerurile si pamantul, care este Datatorul oricaror daruri bune si care va judeca pe toti oamenii. Isaia in mod dramatic face contrastul acesta (Isaia 40, 6-31; 41, 18-29; 44, 6-28). Cerul, pamantul si marea. Aceasta contrasteaza viu cu religiile pagane populare, care atribuiau cerul, pamantul si marea diferitelor zeitati. Pavel proclama ca un singur Dumnezeu a facut toate acestea si le carmuieste. Apelul la calitatea de creator a lui Dumnezeu este un apel facut de repetate ori in Scriptura. El se gaseste la inceputul intregii istorii a legaturii lui Dumnezeu cu universul (Geneza 1) si e baza soliei evanghelice de avertizare pentru lume (Apoc. 14,7). 14:16 El, in veacurile trecute, a lasat pe toate Neamurile sa umble pe caile lor, Neamurile. (,,Natiunilor”, KJV). Gr. ethne, un cuvant obisnuit NT devenind neamuri. Aici este cea dintai indicatie cu privire la ceea ce poate fi numita filozofia istoriei lui Pavel. O idee similara apare in cuvantarea de la Atena (cap. 17,30), unde Pavel declara ca Dumnezeu, ,,trecuse cu vederea” timpurile nestiintei. Aceia care traisera prin ele vor fi tratati cinstit si judecati dupa cunostinta lor limitata. El dezvolta aceasta filozofie in Romani 1,2. Ignoranta si pacatul neamurilor fusesera ingaduite sa-si faca drumul ca o parte, ca sa zicem asa, dintr-o drama divina, pentru a face neamurile sa simta nevoia de rascumparare si a-i pregati in vederea primirii ei. 14:17 macar ca, drept vorbind, nu s-a lasat fara marturie, intrucat v-a facut bine, v-a trimis ploi din cer, si timpuri roditoare, v-a dat hrana din belsug, si v-a umplut inimile de bucurie. Fara marturie. Dumnezeu nu e lasat fara marturie printre pagani, ca cei din Listra. Aici e din nou o schema de ceea ce Pavel a dezvoltat mai tarziu in Romani 1,19.20, desi acolo subiectul sau este ca paganii in consecinta sunt fara scuza. In cazul de fata, Pavel a subliniat dovada bunatatii divine asa cum e aratata in natura, pe care ascultatorii sai o priveau fara incetare. Ulterior, adresandu-se filozofilor din Atena, Pavel declara ca ,,in El avem viata, miscarea si fiinta” (Fapte 17,28; cf. Romani 2,14.15)- V-a facut bine. Aceasta implica manifestarea continua a voiei Lui milostive in favoarea oamenilor (vezi Matei 5,45). Pavel includea trimiterea din cer a ploii, in felul acesta facand un contrast cu Jupiter, presupusul zeu al ploii. V-a. (,,Noastre”, KJV; Nitz). Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) exprimarea ,,voastre”. 14:18 Abia au putut sa impiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, sa le aduca jertfa. Abia, au putut sa impiedice. (,,Abia oprira”, Nitz). Atat de staruitor era poporul de a face acest act de inchinare. Unii dintre cei care au fost impiedicati, fara indoiala s-au intors de la ,,aceste lucruri desarte” la Dumnezeul cel viu. In orice caz, Pavel a lucrat la Listra destul de mult timp pentru a permite infiintarea unei biserici acolo. Iudeica Lois, impreuna cu fiica ei Eunice si cu nepotul ei Timotei, faceau parte dintre primii convertiti (2 Timotei 1,5; vezi Fapte 16,1). Sa le aduca jertfe. (,,Sa nu le aduca jertfa”, KJV). 14:19 Atunci au venit pe neasteptate din Antiohia si Iconia niste Iudei, care au atatat pe noroade. Acestia, dupa ce au improscat pe Pavel cu pietre, l-au tarat afara din cetate, crezand ca a murit. Din Antiohia… niste iudei. Lamurit Antiohia Pisidiei, asa cum evidentiaza contextul (vezi cap. 13,14). Forta vrajmasiei iudeilor antiohieni reiese din faptul ca iudeii din Antiohia si Iconia lucrau de comun acord si ca iudeii din Antiohia au facut un drum de peste 100 de mile pentru a impiedica lucrarea apostolilor. Ca o stransa legatura exista intre populatia Antiohiei si aceea din Listra e sugerata de o inscriptie descoperita pe o statuie la Antiohia, afirmand ca monumentul fusese ridicat in onoarea acelei cetati de populatia din Listra. Iudeii acestia stiau ca Pavel si Barnaba erau din neamul lor si mania lor a fost trezita contra lor, probabil din cauza ca ei gandeau ca apostolii respingeau cererile legii atat de scumpe lor. La Listra, acesti iudei acuzatori urmau sa prezinte o alta acuzatie, pentru a intarata pe pagani impotriva apostolilor. Miracolul de vindecare a ologului dovedise realitatea puterii apostolilor, dar nu sursa ei si acum iudeii se poate sa o fi atribuit unei forte rele pentru a influenta pe pagani (compara experienta similara a lui Isus, Matei 12, 24-27). Au atatat noroadele. Schimbarea brusca a atitudinii din partea populatiei din Listra aminteste pe aceea care a transformat osanalele multimii din Ierusalim in strigatul: ,,Sa fie rastignit” (Matei 21,9; 27,22) Astfel de valuri de emotie nu sunt greu de inteles in cazul unor oameni superstitiosi, ca licaonienii, care in mod traditional sunt descrisi ca nedemni de incredere. O schimbare comparabila, in directia inversa, a aparut in mijlocul populatiei pagane din Malta (Fapte 28, 3-6). Oamenii din Listra probabil isi ziceau ca daca Pavel si Barnaba posedau astfel de puteri misterioase si daca nu erau dumnezei in chip de oameni, trebuia sa fie vrajitori, poate demoni. Iudeii se poate sa fi sporit aceste sentimente si sa fi atatat poporul la o actiune dusmanoasa. Pavel improscat cu pietre. Un atare fel de pedeapsa era caracteristic iudaic, si iudeii, ajutati de locuitorii pagani din Listra, erau fara indoiala instigatorii ei. Acesta este unicul caz relatat din viata lui Pavel cand a suferit o asemenea persecutie (vezi 2 Corinteni 11,25). La Iconia, Pavel de abia scapase de improscarea cu pietre (Fapte 14, 56). Ambele ocazii sunt mentionate de Luca, dar apostolul mentioneaza numai suferinta insasi. Experienta aceasta de la Listra s-a pastrat vie si distinct in amintirea lui Pavel pana la sfarsitul vietii sale (2 Timotei 3,11.12) Afara din cetate. Legea iudaica prevedea ca improscarea cu pietre sa aiba loc afara din tabara (Levitic 24,14) sau din cetate. In cazul de fata insa poate atat pentru faptul ca Listra era o cetate pagana, cat si pentru ca improscarea era rezultatul actiunii gloatei, ea pare sa fi avut loc inauntrul cetatii. De aceea trupul lui Pavel a trebuit sa fie tarat afara din cetate. 14:20 Cand l-au inconjurat insa ucenicii, Pavel s-a sculat si a intrat in cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe. Ucenicii. Adica, noii credinciosi. Evident ei fusesera neinstare sa previna atacul, dar au mers pana la locul unde Pavel a fost tarat inconstient, cu gandurile triste probabil preocupate de felul cum sa-i faca o inmormantare respectoasa. E logic de a crede ca Timotei, pentru care aspra experienta a lui Pavel urma sa fie atat o somatie la serviciu, cat si un exemplu de devotiune, a fost martor la improscare cu pietre (AA 184, 185). Poate ca si Lois si Eunice au fost de fata in grup, mai intai jelind, dar mai apoi bucurandu-se cand au descoperit ca iubitul lor invatator nu era mort. S-a sculat. Trezirea lui Pavel din lesin si dovada lui imediata de vigoare si indrazneala de a intra in cetate din nou, trebuie sa fi fost privita ca un miracol. Faptul ca cineva care fusese improscat cu pietre si lasat ca mort de o gloata salbaticita sa-si revina si sa se miste ca si cum nimic nu i s-ar fi intamplat, era o si mai impresionanta dovada de puterea lui Dumnezeu, de cum fusese vindecarea ologului. A doua zi a plecat. Desi scapat in chip providential de la moarte, Pavel, fara indoiala, si-a dat seama ca dispozitia populatiei nu se schimbase fata de el si ca, pentru un timp, lucrul cel mai bun era sa paraseasca cetatea. El a mai facut cel mult inca doua vizite la Listra (vezi v. 21; cap. 16,1). Cu Barnaba. Barnaba nu fusese un astfel de subiect al geloziei din partea iudeilor. Desi puterea lui era mare ca ,,fiu al mangaierii”, sau ,,al imbarbatarii” (vezi cap. 4,36), evident nu fusese atat de demonstrativ ca Pavel, colegul sau. La Derbe. Vezi v. 6. 14:21 Dupa ce au propovaduit Evanghelia in cetatea aceasta, si au facut multi ucenici, s-au intors la Listra, la Iconia si la Antiohia, Propovaduind Evanghelia. Gr. euaggelizo (vezi cap. 13,37). Au facut multi ucenici. (,,Au invatat pe multi”; KJV). Sau, ,,au facut multi ucenici”. Poate ca Gaius din Derbe, pe care Luca il pomeneste ca unul din insotitorii lui Pavel in calatoria urmatoare (cap. 20,4), se poate sa fi fost unul din acesti convertiti de data aceasta. Lucrarea savarsita lasa a se intelege o ramanere acolo care sa fi durat cateva luni. S-au intors. Ar fi fost un lucru mult mai simplu de a merge inainte spre est catre Tars si sa se intoarca la Antiohia din Siria cu corabia. Dar Pavel si Barnaba au ales o cale lunga si obositoare, facand cu piciorul cam 250 de mile in calatoria lor de intoarcere la mare. Dar, trecand din nou prin locurile pe unde fusesera, aveau prilej sa mai semene samanta Cuvantului pe care o imprastiasera mai de timpuriu cu un asa pericol personal. Vrajmasia iudeilor din Antiohia si Iconia trebuie sa fi scazut, pentru a inlesni apostolilor sa viziteze din nou cetatile fara primejdie personala. Poate ca in unele locuri slujbasii cetatilor isi vor fi implinit termenul de serviciu si altii sa le fi urmat. Vezi harta de la pag. 280. 14:22 intarind sufletele ucenicilor. El ii indemna sa staruie in credinta si spunea ca in Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa intram prin multe necazuri. Intarind. (,,Confirmand”, KJV). Mai degraba ,,intarind”. Aceasta nu inseamna ritualul eclesiastic al confirmarii obisnuit in vremurile de mai tarziu. Actiunea lui Pavel aici este in armonie cu sarcina pe care Isus o daduse lui Petru: ,,Cand te vei intoarce la Dumnezeu, sa intaresti pe fratii tai” (Luca 22,32). Lucrul acesta, Pavel il putea face prin instiintari si prin indemnuri scoase din propriile sale incercari si eliberarea sa din ele. Credinta. Probabil a se intelege aici ca exprimarea obiectiva a credintei, adica, in ceea ce se credea si se prezenta ca invatatura. Acest sens al cuvantului ,,credinta” insemnand ,,un numar de dogme”, apare in literatura apostolica mai tarzie (vezi 2 Timotei 4,7; Iuda 3,20) si e probabil folosit la fel aici. Ca noi. In greceste cuvantul hoti ,,ca” , adesea introduce o citare directa, semanand in mare masura cu semnele citarii noastre. In felul acesta cuvintele: ,,in imparatia lui Dumnezeu trebuie sa intram prin multe necazuri” in aparenta sunt o citare directa a ceea ce Pavel spunea bisericilor in vizita aceasta. Folosirea de catre Luca a pronumelui ,,noi” a fost luata de catre unii ca indicand ca si el era de fata pentru a auzi aceste predici. Insa, intrucat el nu da alte indicatii care sa arate ca participa la calatoriile lui Pavel pana la a doua Calatorie Misionara la Troia (cap. 16,10), e probabil lucrul cel mai bun de a intelege prin cuvantul ,,noi” ca acesta e o citare directa a cuvintelor lui Pavel si ca el se identifica cu ascultatorii sai cand vorbea. Fara indoiala, el putea sa arate la propriile sale necazuri ca ilustratii ale adevarului soliei sale! Imparatia lui Dumnezeu. Vezi cap. 1,6. Expresia aceasta obisnuita in Evanghelii, apare de timpuriu si adesea in invatatura raportata a lui Pavel (Romani 14,17; 1 Corinteni 4,20; 6,9; Coloseni 4,11; 2 Tesaloniceni 1,5). Pentru Pavel aceasta este o imparatie reala si Hristos e Imparat. Multe necazuri. (,,Mult necaz”, KJV) Mai degraba, ,,multe necazuri”. In a doua epistola a lui Pavel catre Timotei, ucenicul ales din Listra (vezi Fapte 16,1-3), e o referire miscatoare la necaz. El se refera la persecutia pe care a suferit-o in Antiohia, Iconia si Listra si exprima axioma ca ,,toti cei ce vor sa traiasca cu evlavie in Hristos Isus, vor fi prigoniti” ( 2 Timotei 3,12; cf. Apoc, 1,9; 7,14). 14:23 Au randuit prezbiteri in fiecare Biserica, si dupa ce s-au rugat si au postit, i-au incredintat in mana Domnului, in care crezusera. Randuit. (,,Ordinat”, KJV; ,,Alegandu-le prin ridicare de maini”, Nitz). Gr. cheirotoneo, literal ,,a intinde mainile”. Cuvantul acesta era folosit la greci pentru actiunea de a alege slujbasi prin ridicarea de maini; de la aceasta a fost derivat intelesul general ,,a alege”, fara a acorda o atentie speciala metodei folosite (vezi 2 Corinteni 8,19, unde cheirotoneo e tradus, ,,ales”); si de la aceasta s-a dezvoltat mai departe intelesul, ,,a numi” (intr-un post), fie prin alegere, fie prin alte mijloace (vezi Fapte 10,41). Pe temeiul acestui verb, unii invatati au sugerat ca prezbiterii alesi la Listra, Iconia si Antiohia au fost alesi prin vot al poporului. Desi este probabil adevarat ca vreun sistem oarecare de alegere era practicat in biserica apostolica (vezi Fapte 6,3; 2 Corinteni 8,19), trebuie sa fie o serioasa indoiala cu privire la faptul ca aceasta a fost metoda de alegere aici. Pasajul prezent arata ca Pavel si Barnaba, si nu bisericile, au facut alegerea, si avand in vedere lucrul acesta, pare ca traducerea cea mai buna ar fi intelesul mai cuprinzator de ,,ales” sau ,,numit”. Desi hirotonirea oficiala, fara indoiala a avut loc (vezi 1 Timotei 4,14; 5,22; 2 Timotei 1,6), ea nu este in mod necesar implicata de verbul folosit aici. Imprejurarile locale erau probabil de asa natura, incat apostolii au considerat un lucru mai intelept de a numi slujbasi direct in aceste biserici noi, decat sa supuna chestiunea unei alegeri generale. Pavel pare sa fi recomandat lui Tit, un procedeu similar (Tit 1,5). La o data mai tarzie, episcopii erau alesi in mod regulat prin votul clerului si al poporului. Astfel Fabian din Roma a fost ales de popor in anul 236 d. Hr. (Eusebiu, The Ecclesiastical History, VI, 29,2-4). Ciprian din Cartagina (m. 258 d. Hr.) vorbeste despre ,,sufragiul intregii fratietati” (Epistola LXVII. 5; ANF, vol. 5, p. 371). Constitutions of the Holy Apostles (probabil secolul al 4-lea) prevede ca viitorii conducatori ai bisericii sa fie ,,alesi de intregul popor” (VIII, 2.4, ANF, vol. 7, p. 481). Incepand din secolul al 4-lea a fost o practica stabilita ca un episcop nou sa fie numit de episcopii invecinati, si numele lui sa fie aprobat de clerul si laicii diocezei sale. In Evul Mediu, laicii insemnau, natural, aristocratia, nu oamenii de rand. Prezbiteri. Vezi cap. 11,30. Pe temeiul autoritatii investita in ei ca misionari (vezi cap. 18,3), Pavel si Barnaba au condus la alegerea prezbiterilor. In felul acesta, ei au instituit in bisericile dintre neamuri o forma de organizatie deja adoptata de crestinii din Ierusalim. Ea era bazata mai degraba pe sinagoga decat pe Templu (vezi vol. V, p. 57), Pavel a organizat aceste biserici la scurt timp dupa ce membrii lor devenisera crestini, lucru care arata ca organizatia este esentiala pentru pastrarea vietii spirituale si pentru cresterea bisericii. S-au rugat si au postit. (,,Rugandu-se si postind”, KJV) Asa cum fusese procedeul cand apostolii insisi au fost trimisi din Antiohia (vezi cap. 13,3). S-au incredintat. Cuvantul acesta sugereaza increderea pe care o persoana o cultiva fata de cel caruia i-a incredintat pastrarea bunurilor sale stranse, ca o comoara. In cazul de fata, ea implica absoluta incredere in Dumnezeu. 14:24 Au trecut apoi prin Pisidia, au venit in Pamfilia, Pisidia. Vezi cap. 13,14. Pamfilia. Vezi cap. 13,13. 14:25 au vestit Cuvantul in Perga, si s-au pogorat la Atalia. Perga. Cetatea de unde Marcu plecase inapoi (cap. 13,13). Nu exista nici o mentiune ca apostolii ar fi predicat mai inainte aici. Acum, la reintoarcerea lor, ei fac ceea ce mai inainte pare ca lasasera nefacut. Atalia. In calea lor spre interiorul provinciei, apostolii pare sa fi mers drept de la Pafos la Perga in susul raului Cestrus (vezi cap. 13,13). La inapoierea lor au facut un ocol care i-a adus la Atalia, un port la gura raului Catarrhactes. Cetatea aceasta a fost construita de Attalus II Filadelful, rege al Pergamului (159-138 i.Hr.) Nu e nici o relatare cu privire la vreo lucrare facuta la Atalia si apostolii probabil au mers acolo doar pentru ca era un port unde puteau sa se imbarce pe o corabie pentru Siria. Vezi harta p. 280. 14:26 De acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fusesera incredintati in grija harului lui Dumnezeu, pentru lucrarea, pe care o savarsisera. Antiohia. In Siria, de unde apostolii plecasera in calatoria lor. Corabia lor putea sa treaca printre Cilicia si Cipru si, sau sa acosteze la Seleucia, sau sa intre pe raul Orontes si sa mearga pana la Antiohia. Incredintati. (,,Recomandati”, KJV; ,,Dati”, Nitz). Adica ,,predati”. Trimitand pe Pavel si pe Barnaba, biserica din Antiohia ii predase harului lui Dumnezeu pentru calauzire, ocrotire si sustinere in lucrarile lor. Harul acesta nu-i parasise. Pe care o savarsisera. Pavel si Barnaba fusesera trimisi de biserica din Antiohia pentru implinirea unei insarcinari anumite – evanghelizarea neamurilor. Acum ei se puteau intoarce la adunarea lor de acasa cu satisfactia ca insarcinarea lor fusese implinita. Desi numai incepusera predicare lor la pagani, totusi ceea ce facusera era bine facut. 14:27 Dupa venirea lor, au adunat Biserica, si au istorisit tot ce facuse Dumnezeu prin ei, si cum deschisese Neamurilor usa credintei. Biserica. Adica, congregatia crestina din Antiohia, care fusese manata de Duhul (cap. 18,2) pentru a-i trimite pe apostoli in calatoria lor. Era ceva potrivit ca apostolii sa raporteze acestei biserici rezultatele primei lor calatorii misionare. Au istorisit tot. In rastimpul turneului misionar, crestinii probabil nu auzisera decat putin sau poate chiar nimic de la apostoli si ne putem prea bine inchipui ravna cu care ei s-au adunat acum pentru a asculta raportul. Ce facuse Dumnezeu. Marile lucrari pe care le facusera erau de fapt lucrari ale lui Dumnezeu. Deschise … usa. Expresia aceasta plina de inteles este o metafora frecventa a lui Pavel ( vezi 1 Corinteni 16,9; 2 Corinteni 2,12; Coloseni 4,3) si apare aici probabil ca un fragment din cuvantarea lui. Neamurilor. Privilegiile Evangheliei fusesera date oricui credea. Eliberarea aceasta fusese oferita mai intai neamurilor din Antiohia, unde Pavel ajutase pe Barnaba si pe altii in lucrare (cap. 11, 20-26). Evanghelia fusese dusa acum la neamuri pe un teren mult mai mare. Pavel isi indeplinise insarcinarea de a merge la neamuri (cap. 22,21). 14:28 Si au ramas destul de multa vreme acolo cu ucenicii. Multa vreme. Sau, ,,nu putin timp”. Pavel, natural, era atras mai mult la Antiohia decat la Ierusalim, deoarece la Antiohia, neamurile alcatuisera cea dintai biserica si tocmai biserica aceea il insarcinase ca misionar. In cursul acestei perioade, cei doi apostoli, fara indoiala, au continuat sa atraga multi convertiti dintre neamuri, pe langa cei care fusesera castigati mai inainte. COMENTARII E. G. WHITE 1-3 AA 177 1-28 AA 177-188 4 AA 178 5,6 AA 179 8-10 E W 203 14-18 AA 182 8-13 AA 181 13-15 EW 203 17 AA 598; ED 66 19 AA 183 19,20 AA 184; EW 208 21-23 AA 185 24-26 AA 187 27 AA 188 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: