13:48 Neamurile se bucurau cand au auzit lucrul acesta si preamareau Cuvantul Domnului. Si toti cei ce erau randuiti sa capete viata vesnica, au crezut.
Se bucurau. In contrast cu iudeii, care erau plini de invidie pe urma predicii lui Pavel, neamurile credeau cu voie buna. Cuvantul Domnului. Adica, invatatura care are pe Domnul Isus ca subiect central. Vezi v. 44.
Erau randuiti. Gr. tasso, ,,a inrola”, ,,a randui”, ,,a aranja”. Interpretarea acestui pasaj a fost viguros disputata de teologi. Traducerea KJV pare sa sprijine dogma decretelor divine ca determinand destinul final al oamenilor. Totusi versiunea greaca nu cere o astfel de traducere. Forma verbului aici poate fi inteleasa reflexiv ca si pasiv, asa ca poate insemna, ,,s-au randuit”, sau ,,s-au asezat pe ei insisi”. Acest inteles este ilustrat de doua papirusuri egiptene din secolul al III-lea d.Hr. Unul din acestea zice: ,,Am aranjat cu Apolo si el a randuit ca sigur a unsprezecea (zi) pentru coborarea sa (sau, ,,el s-a randuit pe sine ca sigur sa coboare in a unsprezecea”). ,,Celalalt zice: ,,Astept in tot cazul pe aramari intrucat am aranjat (sau ,,intrucat m-am hotarat”)”. Exemplele acestea arata ca e cu putinta de a interpreta vorbirea pasajului prezent ca insemnand, ,,cati au crezut asa cum se randuisera (sau ,,asezasera”) pe ei insisi spre viata vesnica.”
O asemenea interpretare e in armonie cu contextul de aici, deoarece in acord cu versetul 46, iudeii se dovedisera nevrednici de viata vesnica si cuvintele acestui verset descriu opusul acelei experiente. Iudeii se purtasera asa ca sa se proclame pe ei insisi ca nevrednici, in timp ce neamurile manifestau o dorinta de a fi socotiti vrednici. Cele doua sectiuni erau ca doua armate opuse, asezandu-se si in oarecare masura privite ca aranjate de Dumnezeu. In felul acesta, neamurile se randuiau pe ele insele si erau randuite spre viata vesnica. Textul nu ne arata ca Dumnezeu randuise
o anumita persoana la o alegere specifica sau ca ea nu-si putea schimba alegerea mai tarziu, daca imprejurarile schimbatoare ar cere-o. Vezi Ioan 16-18; Romani 8,29.