13:46 Dar Pavel si Barnaba le-au zis cu indrazneala: Cuvantul lui Dumnezeu trebuia vestit mai intai voua; dar fiindca voi nu-l primiti, si singuri va judecati nevrednici de viata vesnica, iata ca ne intoarcem spre Neamuri.
Cu indrazneala. (,,Au indraznit”, KJV) Vezi cap. 9,27.29; cf. cap. 13, 9-11.
Mai intai voua. Hristos venise mai intai la ai Sai (Ioan 1,11) si tot asa si solii Sai faceau cunoscut vestile cel bune mai intai iudeilor. Ordinea predicarii Evangheliei era ,,intai Iudeului, apoi Grecului”. (Romani 2,10). Predicarea la iudei era cu intentia ca ei sa devina mijloace prin care ,,toate natiunile pamantului sa fie binecuvantate” prin cunoasterea mantuirii prin Isus Hristos (Geneza 22,18). Ei au lepadat acest privilegiu. Dar in ciuda acestui lucru, solia a fost dusa la neamuri.
Nevrednici. E un pic de ironie in cuvintele lui Pavel. Iudeii se socoteau vrednici de cele mai mari binecuvantari ale lui Dumnezeu si apostolul le aducea cea mai mare binecuvantare dintre toate, viata vesnica prin Isus Hristos. Dar in exclusivismul si mandria lor geloasa au respins solia si s-au aratat ,,nevrednici”. In felul acesta prin refuzul lor, iudeii s-au judecat singuri.
Spre neamuri. (,,La Neamuri”, KJV). Cuvintele acestea erau un ecou a ceea ce Pavel auzise in vedenia sa din Templul din Ierusalim la scurt timp dupa convertirea lui (cap. 22,21); desi ei urmau sa fie ascultati cu bucurie de catre persoanele credincioase dintre neamuri, ei urmau sa fie ascultati cu invidie de catre iudei.