13:3 Atunci, dupa ce au postit si s-au rugat, si-au pus mainile peste ei, si i-au lasat sa plece.
Au postit si s-au rugat. Repetarea acestor cuvinte ar arata ca postul din v. 2 a continuat. Noua porunca cerea o intensitate a vietii spirituale, pentru care postirea era un preludiu si acompaniament normal. Implicatia este ca un serviciu solemn de consacrare a marcat incheierea orelor de rugaciune.
Si-au pus mainile. Vezi cap. 6,6. Asa cum apostolii si-au pus mainile pe cei Sapte, tot asa profetii si invatatorii bisericii din Antiohia marturisesc despre insarcinarea divina a lui Saul si a lui Barnaba si implora pentru ei binecuvantarea divina.