13:1 In Biserica din Antiohia erau niste proroci si invatatori: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut impreuna cu carmuitorul Irod, si Saul.
Biserica din Antiohia. Vezi cap. 11,26. O data cu capitolul 13, centrul naratiunii se muta de la Ierusalim la Antiohia, asa dupa cum deja se anticipase in cap. 11,19-30. De la Antiohia, Pavel, ca apostol al neamurilor, a pornit in cele trei mari turnee misionare. Relatarea acestor trei calatorii ocupa cea mai mare parte din restul capitolelor cartii Faptelor. E chiar potrivit, deci, ca punctul central al naratiunii sa fie mutat acum la Antiohia. Acolo, neamurile venisera in numar mare in biserica chiar de la inceput. Vezi p. 28,29; vezi cap. 11,19.20.26
Prooroci si invatatori. Aici, pentru prima data, persoanele acestea care exercitau daruri aparte ale Duhului sunt vazute functionand administrativ in biserica. Nu sunt date indicatii specifice cu privire la organizatia formala a bisericii la Antiohia, desi fara indoiala exista. In orice caz, este clar ca oamenii plini de Duhul lucrau de zor. Vezi p. 26,38,39.
NT trateaza asemenea oameni ca o grupa ce putea fi recunoscuta, desi nu erau organizati ca
o categorie oficiala. Un om era recunoscut ca face parte din numarul acesta nu numai cand se vedea ca e ,,spiritual” in sensul de ,,pios” (vezi Galateni 6,1), ci cand se vedea ca e stapanit de un dar activ al Duhului Sfant. Mai tarziu, in literatura crestina a secolului al II-lea, oamenii acestia apar ca o categorie cunoscuta ca pneumatikoi, ,,(oameni) spirituali”. Cu timpul ai au disparut, in chip nedrept discreditati de aparitia ,,proorocilor mincinosi” (vezi 1 Ioan 4,1) si prin presiune din partea slujbasilor alesi, prezbiterii sau episcopii (vezi p. 26,38). In ce priveste o tratare mai departe a darurilor Duhului, vezi 1 Corinteni 12.
Diferitele legaturi si activitati ale oamenilor amintiti aici, arata ca biserica din Antiohia se bucura de o conducere cosmopolita. Barnaba era un cipriot, Luciu, un cirenian; Manaen, apartinea aristocratiei palestiniene; si Saul, un rabin din Tarsul Ciliciei.
Barnaba. Vezi cap. 4,36; cf. cap. 9, 27; 11,22.
Simeon. Primul nume al acestui om, Simeon, sau Simon, arata ca era de obarsie iudaica. Al doilea nume al lui este un adjectiv latin, insemnand ,,negru” pe care il va fi luat sau poate ii va fi fost dat, din cauza tenului lui inchis. Iudeii adesea aveau nume de la neamuri pe langa cele iudaice ale lor, ca Ioan Marcu, Simon Petru, Iosef Barnaba si Saul ,,care se mai numeste si Pavel” (vezi v. 9). Acest al doilea nume se poate sa-i fi fost dat lui Simeon pentru a-l deosebi de alte persoane care purtau acelasi nume.
Luciu din Cirena. Faptul ca omul acesta provenea din Cirene sugereaza ca se poate ca el sa fi fost unul din iudeii care abundau in provincia aceea si unul din oamenii ,,din Cipru si din Cirena” (cap. 11,20) care fusesera cei dintai care sa evanghelizeze neamurile in Antiohia. S-ar putea ca el sa fie Luciu care e mentionat in Romani 16,21. Pe temeiul faptului ca Cirena era vestita pentru scoala ei medicala si ca dovezi inscriptionale arata ca numele Luciu si Luca puteau fi folosite unul in locul celuilalt, unii scriitori au identificat pe omul acesta cu autorul Faptelor, Luca medicul. Totusi, astfel de identificari trebuie sa fie acceptate cu o rezerva extrema in vederea faptului ca numele Luciu era foarte obisnuit la romani si ar fi putut usor sa fie purtat de mai multi crestini de frunte.
Manaen. O forma greaca a numelui ebraic Menahem.
Crescut. Gr. suntrophes, un cuvant care poate sa insemne fie ca Manaen era un frate vitreg al lui Irod, poate in sensul ca mama lui Manaen era mama doica a lui Irod, sau ca el fusese crescut impreuna cu el, sau chiar simplu ca in vreun fel oarecare era legat de curtea lui Irod. ,,Carmuitorul (,,tetraerhul”) Irod” trebuie sa fie Irod Antipa (vezi Matei 14,1; Luca 3,19; 23, 7-12; vol. V, p. 64,65), carmuitorul pe care Isus l-a numit candva ,,vulpea aceea” (Luca 13,32). Iosif (Antiquities XV, 10.5) mentioneaza un eseu numit Menahem, sau Manean, care prezisese ca Irod cel Mare urma sa devina rege. Si Talmudul cunoaste un Menaen, despre care se presupune sa fi fost in slujba lui Irod cel Mare (vezi Talmud Hagigah 16b, ed. Soncino, p. 108). Identitatea numelui ar parea sa arate ca numele Manaen a devenit un anume favorit la cei care erau in gratiile casei Irodiene. Atat Irod Antipa, cat si fratele sau Arhelau fusesera educati la Roma si Manaen din Antiohia se poate sa-i fi insotit acolo. Cum si cand a fost el adus sa creada in Isus ca Hristos nu se stie. Activitatea lui ca invatator crestin la Antiohia prezinta un contrast impresionant cu viata lui Irod Antipa, carmuitorul care a omorat pe Ioan Botezatorul si si-a batut joc de Isus si care cu cativa ani mai inainte de timpul prezentei descrieri, a fost exilat in dizgratie in Galia.
Carmuitorul Irod. (,,Irod tetrarhul”, KJV) Vezi mai sus la ,,crescut”.
Saul. Saul din Tars e aici ,,intre prooroci” cu rezultate mult mai bune decat se intamplase in realitate cu regele Saul, cu o mie de ani mai inainte (1 Samuel 10,11.12) Numele lui Saul apare la sfarsitul listei. Constructia acestui peisaj in limba greaca sugereaza, dar nu face necesara, concluzia ca primii trei barbati numiti aici erau profeti si ultimii doi, invatatori. S-ar putea ca Saul sa nu fi exercitat darul profetiei.